Flight Delay Claim Proceeds at Buftea Court as Prior Declinations Superseded

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 10 iulie 2023, pe rolul Judecătoriei Buftea, sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. prin B. SUCURSALA OTOPENI, la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că pasagerul a achiziţionat bilete de transport aerian pentru cursa operată de compania pârâtă, pentru zborul W6 3756/26.11.2022, pe ruta Roma-Craiova, care a avut o întârziere mai mare de 3 ore.

A mai învederat că între părţi a intervenit o cesiune de creanţă, prin care cedentul le-a cesionat toate drepturile şi accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensaţia datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 7 si 14 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1575 din C. civ., art. 1.028 şi art. 194 C. proc. civ.

La termenul din 28 noiembrie 2023, Judecătoria Buftea a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 11724 din 19 decembrie 2023 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, raportându-se la statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-204/08, Judecătoria Buftea a reţinut, în esenţă, că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Având în vedere că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Roma, iar ca punct de sosire Aeroportul din Craiova, s-a apreciat că Judecătoria Craiova, în a cărei circumscripţie se află locul de sosire a avionului, este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Primind dosarul, la termenul de judecată din 27 februarie 2024, Judecătoria Craiova a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2163 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 au relevanţă din perspectiva competenţei internaţionale, iar, odată stabilită competenţa instanţelor române (Judecătoria Buftea a constatat că instanţelor române le revine competenţa de soluţionare a prezentei cauze), instanţa naţională competentă teritorial se stabileşte potrivit normelor dreptului intern.

S-a constatat că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de valoare redusă, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

A mai arătat că art. 7 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 nu are caracterul unei norme de competenţă exclusive, fiind aplicabile în cauză prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, necompetenţa teritorială alternativă din prezentul litigiu este de ordine privată, putând fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare, or, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de către pârâtă, prima instanţă învestită nu o putea invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

Prin urmare, Judecătoria Craiova a reţinut că Judecătoria Buftea, instanţa sesizată de reclamantă, a devenit competentă teritorial să soluţioneze cererea, neputând să-şi decline, din oficiu, competenţa.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A.., persoană juridică având naţionalitatea Statelor Unite ale Americii, împotriva pârâtei B. - Sucursala Otopeni, societate având sediul principal într-un stat al Uniunii Europene - Ungaria - şi un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului W6 3756/26.11.2022, pe ruta Roma-Craiova, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunţată în Cauza C-204/08 s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauză, reclamanta A. este cesionara pretenţiilor reprezentând despăgubiri, şi nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfăşurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanţelor.

În aceste condiţii, competenţa teritorială se stabileşte potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora:

"cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

Pe de altă parte, întrucât creanţa cedată derivă dintr-un contract de transport, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei sau, în cazul contractelor de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire.

Ca urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte caracterul său de ordine privată, aceasta putând fi invocată în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetenţa instanţei în termenul reglementat de lege, astfel că instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Buftea, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu această excepţie şi a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2024.