Recusal for pre-pronouncement in similar cases and legal challenge to stamp duty exemption

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile atacate

Prin încheierea nr. 21 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A., formulată de petentul B..

Prin încheierea nr. 22 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de petentul B..

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs petentul B., în temeiul art. 53 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

În prima parte a cererii de recurs recurentul a redat împrejurările care, în opinia sa, reprezintă motive de incompatibilitate a judecătorilor recuzaţi în sensul prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., menţionând următoarele: ambii magistraţi s-au pronunţat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 şi nr. x, impunând în mod abuziv obligaţia de a achita taxa de timbru, cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 47/1992 şi art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, fără a formula abţinere; prevederile art. 44 alin. (2) C. proc. civ. au fost reţinute în mod nelegal în ceea ce priveşte cererea de recuzare a doamnei judecător A..

De asemenea, a menţionat că recuzarea ambilor judecători s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., cât şi pe art. 41 C. proc. civ., întrucât s-au antepronunţat.

Faţă de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a menţionat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, secţia civilă a Curţii de Apel Craiova având 13 judecători, rezultând 4 completuri de judecată, ceea ce înseamnă că există probabilitatea de 25%, ca la o distribuire automată, să fie alocată cauza completului C3CIV.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susţinut că revine în competenţa Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum prevede art. 146 lit. d) din Constituţia României.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, săvârşind un exces de putere, întrucât judecătorii nu şi-au respectat obligaţia de a se abţine, ceea ce constituie abatere disciplinară conform art. 271 din Legea nr. 303/2022, au impus în mod nelegal taxa de timbru şi au depăşit atribuţiile prevăzute de art. 22 C. proc. civ., deşi au îndatorirea să stăruie pentru aflarea adevărului în cauză.

Indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece judecătorii recuzaţi s-au antepronunţat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 şi nr. x, impunând o taxa nelegală.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că încheierile cuprind motive străine "gratuităţii acţiunii, motive contradictorii adevărului: "culpă", "refuz depunere taxă".

Recurentul a mai menţionat că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, întrucât prin sentinţa din 8 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu a fost dispusă anularea hotărârii nr. 1/2014, fiind sancţionată falsificarea convocatorului şi, implicit, orice acte care impun plăţi nedatorate.

Enunţând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 13 din Legea nr. 47/1992, care stipulează că sunt scutite de la plata taxei de timbru cererile adresate Curţii Constituţionale, raportat la art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, în dezvoltarea acestui motiv a redat prevederile art. 43 C. proc. civ.

În finalul cererii de recurs şi-a expus nemulţumirile în legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 şi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Asociaţia de Proprietari nr. 37 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că, în mod corect, au fost respinse cererile de recuzare, deoarece nu sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

4. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

La 17 noiembrie 2023, recurentul-petent a transmis prin e-mail un înscris denumit "cerere interpelare ÎCCJ", în cuprinsul căruia a solicitat să fie explicate anumite sintagme din cuprinsul art. 53 alin. (3) C. proc. civ., art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra admisibilităţii cererii pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reţine următoarele:

În conformitate cu art. 519 C. proc. civ., "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Aşadar, obiectul sesizării instanţei supreme cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile îl constituie chestiunile de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzelor, iar titular al cererii de sesizare pentru pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile poate fi numai un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Părţile din proces pot solicita instanţei de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, însă instanţa are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării.

Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; - instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; - cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; - soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; - chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; - chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În cauză, completul învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierilor nr. 21 şi nr. 22 din 10 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă nu a apreciat utilă formularea unei sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci recurentul B. a formulat o asemenea cerere, solicitând să fie explicate anumite sintagme din cuprinsul art. 53 alin. (3) C. proc. civ., art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că nu este necesară sesizarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu problemele semnalate de către recurent, nefiind îndeplinite condiţiile art. 519 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 alin. (3) C. proc. civ. nu se constată îndeplinită condiţia existenţei unei chestiuni de drept reale, de care să depindă soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte, soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de interpretarea prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin urmare, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Examinând încheierile recurate sub aspectul soluţiilor de respingere a cererilor de recuzare, prin raportare la criticile formulate de recurent din această perspectivă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Recurentul a suspus recursului încheierile prin care au fost respinse cererile de recuzare a doamnelor judecător C. şi A., care formează completul C3CIV al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte cererea de recuzare a doamnei judecător A. de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, prin încheierea nr. 21 din 10 mai 2023 curtea de apel a reţinut că a fost depusă la 8 mai 2023, după închiderea dezbaterilor asupra recursului, care au avut loc la 26 aprilie 2023, motiv pentru care a reţinut incidenţa art. 394 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, referitor la îndepărtarea sa de la soluţionarea cererii de recuzare a doamnei judecător C., a apreciat că doamna judecător nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la incidentul procedural în care este chemată să analizeze dacă doamna judecător C. se află într-o situaţie de incompatibilitate. Concluzionând că motivele invocate de petentul B. nu se circumscriu prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 C. proc. civ., instanţa a respins cererea de recuzare.

Cu privire la cererea de recuzare a doamnei judecător C., prin încheierea nr. 22 din 20 mai 2023 curtea de apel a constatat că judecătorul recuzat nu s-a antepronunţat în legătură cu soluţionarea recursului declarat de petentul B. împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj, precum şi că împrejurările vizând accesul la dosarul electronic, taxa judiciară de timbru şi învestirea instanţei supreme cu o cerere de strămutare nu se circumscriu prevederilor art. 42 C. proc. civ.

Aşadar, controlul legalităţii unor astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării dispoziţiilor art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate. Drept urmare, în cadrul prezentului recurs nu pot face obiectul controlului de legalitate criticile prin care recurentul a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 (instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale), pct. 3 (încălcarea competenţei Curţii Constituţionale), întrucât vizează decizia nr. 335 din 10 mai 2023, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, excedează verificărilor referitoare la incompatibilitate şi susţinerile recurentului privind art. 43 alin. (2) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 271 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care reglementează abaterile disciplinare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi recurentul le-a indicat în cuprinsul cererii de recurs, în dezvoltarea acestora nu au fost aduse critici de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost expusă o succesiune de afirmaţii nestructurate din punct de vedere juridic, fără relevanţă în raport cu soluţiile de respingere a cererilor de recuzare.

În acelaşi registru se înscrie şi critica privind aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. proc. civ., prin care recurentul a invocat că norma a fost reţinută în mod nelegal în ceea ce priveşte cererea de recuzare a doamnei judecător A. nu se raportează la considerentele încheierii recurate, în condiţiile în care nu s-a aplicat sancţiunea decăderii petentului din dreptul de a o recuza pe doamna judecător pentru nerespectarea termenului în care trebuie propusă recuzarea.

Având în vedere aceste lămuriri, urmează a fi analizate criticile care privesc modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 C. proc. civ. de către curtea de apel, care se încadrează în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează norme de procedură, iar nu în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, prin cererea de recurs recurentul a invocat faptul că parţialitatea celor doi judecători recuzaţi reiese din următoarele împrejurări: s-au antepronunţat în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 şi nr. x şi nu s-au abţinut de la soluţionarea cauzei; au impus în mod abuziv obligaţia de a achita taxa de timbru, cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 47/1992 şi art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.

Fundamentul instituţiilor prevăzute de art. 41-44 C. proc. civ. ce reglementează cazurile de incompatibilitate şi mijloacele procedurale de invocare a acestora, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura obiectivitatea şi imparţialitatea în soluţionarea pricinilor. Raţiunea dispoziţiilor legale privitoare la incompatibilitate este aceea de a înlătura orice suspiciune asupra imparţialităţii care trebuie să guverneze activitatea judecătorului învestit cu soluţionarea pricinii.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurent, stipulează astfel: "Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs."

Conform acestui text legal, incompatibilitatea există numai dacă judecătorul s-a pronunţat în cadrul aceluiaşi proces, drept urmare, dacă judecătorul este sesizat pe cale separată cu o acţiune, chiar identică prin părţi, obiect şi cauză cu cea asupra căreia s-a mai pronunţat printr-o hotărâre anterioară, nu există incompatibilitate în sensul art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Rezultă astfel că este corectă concluzia curţii de apel în sensul că doamnele judecător nu au fost învestite să cenzureze deciziile pronunţate în cauzele menţionate de recurent, astfel că nu se află în ipoteza de incompatibilitate anume prevăzută de acest text de lege.

Întrucât recurentul a susţinut că judecătorii recuzaţi s-au antepronunţat soluţionând dosarele nr. x/2018, nr. y/2017 şi nr. x, urmează a fi analizat şi cazul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca atunci când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Înalta Curte reţine că din modul în care este redactat textul de lege rezultă clar că judecătorul poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat anterior opinia în legătură cu pricina concretă ce o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare. Antepronunţarea, astfel cum este prefigurată norma enunţată, presupune că cel care urmează să ia o decizie judiciară o anunţă mai înainte de a se finaliza procedura care trebuie să premeargă acelei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când judecătorul a soluţionat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept. Aşa fiind, încheierea atacată este legală, criticile invocate de recurent nefiind apte să conducă la casarea acesteia.

De asemenea, recurentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Înalta Curte reţine că soluţionarea dosarelor nr. x/2018, nr. y/2017 şi nr. x de către doamnele judecător C. şi A. nu generează îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora, întrucât existenţa unor cauze repetitive pe rolul instanţei, purtate între aceleaşi părţi, ce nu exclud discutarea aceleiaşi chestiuni de drept, nu este de natură a afecta încrederea părţilor în imparţialitatea judecătorului, cât timp acesta are obligaţia de a soluţiona pricina prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei cauze. Aşadar, faţă de circumstanţele litigiului, împrejurarea că doamnele judecător au soluţionat o cauză similară între aceleaşi părţi nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparţialitatea acestora, încheierile recurate fiind legale şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru stabilită de Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, recurentul a apreciat că aceasta nu este legală faţă de prevederile art. 13 din Legea nr. 47/1992 şi art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de la plata taxei de timbru.

În acord cu cele reţinute de curtea de apel, Înalta Curte constată că modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din 22 februarie 2023 a Tribunalului Gorj nu constituie o împrejurare de natură a determina îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi, care să poată fi analizată în cadrul unui incident procedural, cum este recuzarea, în condiţiile în care dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează procedura care trebuie urmată de partea nemulţumită de taxa stabilită.

Se constată că recurentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă, ca tardivă, prin încheierea nr. 18 din 4 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1, această hotărâre fiind definitivă, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Drept urmare, nemulţumirile recurentului în legătura cu taxa de timbru nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs, care are ca obiect încheierile de respingere a cererilor de recuzare, întrucât cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa, prin care aceasta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu sau să constate că cererea sa este scutită de la plata taxei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de petentul B. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B. împotriva încheierilor nr. 21 şi nr. 22 din 10 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.