Military jurisdiction for foreign legionnaire: exclusion from Romanian military officer status under Law No. 80/1995

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală. Necompetența materială.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa după calitatea persoanei

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- recurs în casație

- competenţa după calitatea persoanei

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 1, art. 37 alin. (1)

Inculpatul (cetăţean român, militar în Legiunea Străină - Armata Franceză) nu întruneşte condiţia de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar conferită de vreuna dintre funcţiile militare dobândite potrivit dispoziţiilor legale incidente şi care să impună astfel ca judecarea sa să fie efectuată de o instanţă militară.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 281/RC din 7 mai 2024

I. Sentința

Prin sentinţa penală nr. 1873 din data de 13 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/225/2022, în baza art. 337 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În fapt, în data de 30.12.2018, în jurul orei 02:50, așa cum a reieşit din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, doi agenți de poliție din cadrul Poliției Mun. Drobeta Turnu Severin - Biroul Rutier, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, au oprit pentru control autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (...), care circula pe Bd. (...). La volanul autoturismului menționat anterior a fost identificat inculpatul A., care a fost testat cu aparatul etilotest, reieșind în urma testării o alcoolemie în aerul expirat de 0,79 mg/l. Având în vedere rezultatul testului de respirație, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență X., unde i s-a solicitat de către polițiști să se supună la prelevarea de mostre biologice. La unitatea medicală, inculpatul a refuzat în prezența polițiștilor rutieri și a personalului medical să se supună prelevării de mostre biologice.

II. Judecata în apel

Prin decizia penală nr. 68/2024 din 25 ianuarie 2024, pronunţată în complet de divergenţă de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/225/2022, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 1873/2023 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin hotărârea definitivă de condamnare, s-a stabilit că fapta inculpatului A., care în data de 30.12.2018, în jurul orei 02:50, a condus autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (...) pe Bd. (...), în Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, și a refuzat să se supună recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor poliţiei rutiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Curtea de apel a analizat, cu titlu prioritar, legalitatea sentinţei atacate prin prisma competenţei după calitatea persoanei a primei instanţe, reţinând că această critică a apărării inculpatului, invocată sub acest aspect este nefondată.

În concret, s-a avut în vedere că, în ceea ce priveşte noţiunea de „militari”, aceasta este definită prin raportare la dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (aspect care rezultă inclusiv din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 103/RC din 12 martie 2020).

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin cadre militare se înţelege „cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege. Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii”. Reglementând gradele militare, art. 2 din acelaşi act normativ stabileşte că, potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofiţerilor, corpul maiştrilor militari şi corpul ofiţerilor, accederea în profesie, cât şi acordarea gradelor militare fiind reglementată de dispoziţiile aceleiaşi legi.

Aplicând aceste dispoziţii la cauza de faţă, s-a constatat că inculpatul A. nu se încadrează în niciuna din situaţiile menţionate de Legea nr. 80/1995, neavând calitatea de militar, care să impună judecarea sa de o instanţă militară, sens în care, s-a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. privind competenţa după calitatea persoanei, solicitarea de admitere a căii de atac cu consecinţa trimiterii cauzei spre soluţionare tribunalului militar, fiind aşadar apreciată nefondată.

III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva deciziei din apel nr. 68/2024 din 25 ianuarie 2024, la data de 23.02.2024, a formulat recurs în casaţie inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs, inculpatul A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.: „în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenta după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuata de o instanţa inferioara celei legal competente”.

Astfel, prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A., prin apărător, a solicitat în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct.1 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, desființarea deciziei penale nr. 68/25.01.2024, pronunţate de către Curtea de Apel Craiova, ca fiind nelegală, având în vedere lipsa competenţei materiale a acesteia, faţă de dispoziţiile art. 37 C. proc. pen. şi să se dispună trimiterea spre rejudecare a cauzei de instanţa competentă, respectiv Tribunalul Militar Timişoara.

S-a arătat că, la momentul săvârşirii acestor fapte, inculpatul A. era militar încadrat în Legiunea Străină, acest aspect reieșind inclusiv din actele comunicate de către autorităţile franceze la solicitarea Curţii de Apel Craiova. Conform relațiilor comunicate, inculpatul este militar în Legiunea Străină de 8 ani si 2 luni, în prezent având gradul de „caporal”.

De asemenea, în cererea de recurs în casaţie, în esenţă, s-a arătat că Decretul nr. 2008-956 din 12 septembrie 2008 conferă statutul de militar tuturor celor care sunt încadrați în Legiunea Străină şi acesta este edificator în vederea recunoaşterii statutului de militari a celor care se află în Armata Franceză, implicit în Legiunea Străină.

Examinând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpatul A., din datele concrete ale cauzei, dispoziţiile legale incidente şi starea de fapt stabilită cu titlu definitiv, constată că nu este întemeiată critica de nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva nerespectării dispoziţiilor privind competenţa de soluţionare a cauzei după calitatea persoanei, în speţă, nefiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. În acord cu instanţa de control judiciar, constată că recurentul-inculpat A. nu întruneşte condiţia de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar în accepțiunea dispoziţiilor legale incidente, care să impună judecarea sa de o instanţă militară.

Statutul de cadru militar este definit de dispoziţiile Legii nr. 80/1995, din cuprinsul acestor dispoziţii legale reieşind că personalul militar cu statut de cadre militare sunt ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii cărora în baza acestei legi li s-a acordat acest grad în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege.

Aşadar, în concret, în lumina dispoziţiilor legale care definesc calitatea de militar rezultă că doar personalul militar care are calitatea de cadru militar este învestit, în această calitate, cu exerciţiul autorităţii publice, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut că accesul la profesia de cadru militar şi exercitarea acesteia presupun asumarea unui statut special, supus unor îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerii ori restrângerii exercitării unor drepturi şi libertăţi prevăzute de lege [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 80/1995]. Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii şi de prestigiul de care trebuie să se bucure, având în vedere că în exercitarea funcţiei cadrele militare sunt în serviciul naţiunii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 80/1995] şi sunt învestite cu exerciţiul autorităţii publice [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995]. (Decizia CCR nr. 154/2023).

Înalta Curte constată că inculpatul-recurent A. nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate anterior prevăzute de lege în sensul de a fi cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, rezultând că în ceea ce îl priveşte nu respectă condiţia legală de a i se fi acordat în condiţiile legii grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi nu se află nici în situaţia prevăzută la alin. (2), de a fi în serviciul naţiunii (România) şi nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 4 din lege („în activitate, când ocupă o funcţie militară ...”) şi, deopotrivă, nici în situaţia reglementată la art. 8 alin. (2) din Lege privind participarea la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcţie de cerinţele Ministerului Apărării Naţionale, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate internaţionale.

Or, calitatea recurentului-inculpat A. de militar înrolat în Legiunea Străină a Armatei Franceze, în raport de care se solicită ca judecata să fie făcută de o instanţă militară română, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 37 C. proc. pen., care reglementează competenţa instanţei militare de a judecă în primă instanţă infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, inculpatul nu întruneşte condiţia de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar conferită de vreuna dintre funcţiile militare dobândite potrivit dispoziţiilor legale incidente şi care să impună astfel ca judecarea sa să fie efectuată de o instanţă militară, aşa cum se susţine în cauză.

Rezultă, prin urmare, că este neîntemeiată critica formulată de recurentul-inculpat A., subsumată cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., cu referire la încălcarea normelor de competenţă după calitatea persoanei în ceea ce îl priveşte, Înalta Curte, reţinând în acord cu cele arătate şi de către instanţa de apel prin decizia recurată, faptul că inculpatul A. nu se încadrează în niciuna din situaţiile menţionate de Legea nr. 80/1995, neavând calitatea de militar - cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

„Curtea Constituţională observă că Legea nr. 80/1995 este un act normativ ce reglementează statutul cadrelor militare, iar, în sensul acestei legi, prin cadre militare se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condițiile prevăzute de lege, și care, în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de protecție potrivit legii penale”.

Concluzionând, în condiţiile în care recurentul-inculpat A. nu se încadrează în definiția cadrelor militare, astfel cum este reglementată în art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv de a fi cadru militar în serviciul naţiunii - art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 80/1995 şi de a fi învestit cu exerciţiul autorităţii publice - art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, se constată că nu poate fi reţinută în speţă competența instanței militare, conform art. 37 C. proc. pen., criticile recurentului inculpat fiind aşadar neîntemeiate sub acest aspect, iar recursul în casaţie de faţă nefondat.