Retired court clerk's salary suit against former employer courts assigned to Alba Tribunal on optional-forum rule.

Conflict negativ de competenţă. Litigiu de muncă. Calitatea de pârât a tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamanta. Sesizarea unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Condiții și efecte în raport cu dispozițiile art. 127 alin. (2) şi (2 ind. 1) Cod procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Litigiu de muncă

Grefier pensionar

Judecătorie

Calitatea de pârât a instanţei

Competență teritorială

C. proc. civ., art. 127 alin. (2), alin. (2 ind. 1), art. 135 alin. (1), alin. (4)

C. muncii, art. 269 alin. (2)

Legea nr. 367/2022

În cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată, cerere care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În cazul în care, deși avea posibilitatea de a sesiza atât Tribunalul Harghita, instanţă a cărei competenţă teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) C. muncii, cât şi oricare alt tribunal din circumscripţia curţilor de apel învecinate, potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta a sesizat Tribunalul Mureș, aflat în circumscripția aceleiași curți de apel ca și Tribunalul Harghita, în mod corect instanța sesizată a dedus intenţia reclamantei de a beneficia de norma de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, care se situează în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază se află Tribunalul Harghita.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557 din 19 septembrie 2024

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Mureș, Secţia civilă, sub nr. x/102/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Harghita şi Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței să dispună:

- recunoașterea stării de discriminare în care se află față de colegii pensionari din cadrul familiei ocupaționale „Justiţie”, cărora li s-a acordat VRS maxim, prevăzut de art. III din O.U.G nr. 20/2016;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale de neacordare VRS la termen și

- obligarea pârâților Curtea de Apel Târgu Mureș şi Tribunalul Harghita la eliberarea unor adeverințe-tip, reactualizate, cu luarea în calcul a VRS în cuantum de 421,2 lei, 440,16 lei, 463,16 și 484,18 lei, ce i se cuvin în calitate de personal auxiliar de specialitate.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost încadrată grefier la Judecătoria Toplița, având o vechime de 40 ani, 3 luni și 18 zile, iar la data 01.01.2006 au încetat raporturile de muncă, prin ieșirea la pensie, în baza Legii nr. 567/2004.

Reclamanta a susţinut că la eliberarea adeverinței-tip, cu ocazia ieșirii la pensie, nu i s-a calculat și valoarea de referință sectorială la cuantumul majorat.

Prin sentinţa civilă nr. 945 din 01 august 2023, pronunţată de Tribunalul Mureș, Secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Alba.

În motivare, instanţa a reţinut că litigiul are natura juridică a unui litigiu de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, care reprezintă dreptul comun în materie, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Harghita.

În continuare, instanţa a reţinut că faţă de calitatea reclamantei de grefier, pensionat la data introducerii acţiunii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. Însă, faţă de calitatea de pârâţi a Tribunalului Harghita şi Curţii de Apel Târgu-Mureş, tribunalul a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Alba.

2. Cauza a fost înregistrată la 19 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, Secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1252 din 08 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Alba, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/102/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut considerentele din decizia nr. 2607/02.12.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reglementează norme de competenţă facultativă, reclamantul având posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Prin urmare, tribunalul a reţinut că prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii, Tribunalul Mureş, inițial învestit, a devenit competent să judece prezentul litigiu.

3. Dosarul a fost înregistrat la 23 mai 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, sub nr. x/102/2023/a1.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Alba, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Instanţa a fost învestită cu un conflict de muncă, prin care a solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale în conformitate cu valoarea de referinţă sectorială maximă şi eliberarea unor adeverinţe actualizate în acest sens.

La data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 08 februarie 2023, legea specială care reglementa soluționarea conflictelor colective și individuale de muncă, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare în data de 25 decembrie 2022.

Este de subliniat faptul că această nouă lege a dialogului social nu mai reglementează soluționarea conflictelor individuale de muncă, stabilind exclusiv procedura de rezolvare a conflictelor colective de muncă.

În acest context, neexistând o lege specială în raport cu Codul muncii care să reglementeze soluționarea conflictelor individuale de muncă, rezultă că litigiile de muncă se soluționează în baza prevederilor Codului muncii (Titlul XII, Jurisdicția muncii, art. 266-art. 275) și ale Codului de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, forma în vigoare la data sesizării instanţei, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul”.

Prin urmare, din perspectiva acestor dispoziţii procedurale, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a acţiunii reclamantei revine în primă instanţă tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalului Harghita.

Având în vedere însă calitatea de pârât a Tribunalului Harghita, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, devin incidente şi dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textele de la art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., care vizează ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Potrivit 127 alin. (2) C. proc. civ. „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”, iar conform art. 127 alin. (2 ind. 1) din acelaşi cod „dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

Prin urmare, din coroborarea textelor legale evocate, rezultă că în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată, cerere care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamanta avea posibilitatea de a sesiza atât Tribunalul Harghita, instanţă a cărei competenţă teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) Codul muncii, cât şi oricare alt tribunal din circumscripţia curţilor de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că reclamanta, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Mureș, chiar dacă acesta se află în circumscripția aceleiași curți de apel ca și Tribunalul Harghita, a intenţionat să se prevaleze de normele prevăzute la art. 127 alin. (2) şi (2 ind. 1) C. proc. civ., respectiv de posibilitatea de a sesiza alt tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Harghita, instanţa competentă potrivit legii.

Aşadar, se constată că Tribunalul Mureş în mod just a dedus intenţia reclamantei de a beneficia de norma de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, care se situează în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază se află Tribunalul Harghita.

Având în vedere opțiunea manifestată de reclamantă de a introduce acțiunea la o altă instanţă din circumscripția unei curţi de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă să soluţioneze cauza potrivit Codului muncii, instanţa supremă constată că Tribunalul Alba este competent să soluţioneze procesul potrivit art. 127 alin. (2) şi (2 ind. 1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2 ind. 1) prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, Secţia I civilă.