Renunciation of installment court fees and dismissal of legal aid due to insufficient proof of financial need

Ajutor public judiciar. Eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru. Cerere de renunţare la acest drept formulată în cererea de reexaminare

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Unele incidente procedurale

Index alfabetic: Ajutor public judiciar

Cerere de reexaminare taxă de timbru

Renunţarea la drept

Principiul disponibilităţii

O.U.G. nr. 51/2008, art. 5, art. 6 lit. d), art. 8 alin. (3), art. 14, art. 15 alin. (1), art. 33, art. 34

C. proc. civ., art. 5 alin. (3), art. 13 alin. (3) teza I, art. 22 alin. (7), art. 90 alin. (2) lit. a),

art. 408, art. 409

Printre formele de asistenţă acordate de stat cu scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, O.U.G. nr. 51/2008 prevede eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, care prin natura specifică şi efectul dilatoriu reclamă un interval de timp până la plata integrală. Astfel, prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, neplata taxei de timbru nu mai produce efectul procesual al anulării cererii, ci angrenarea mecanismului de executare a creanţei fiscale, la scadenţele stabilite de instanţă.

În aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, principiu în conţinutul căruia intră şi dreptul de a face acte procesuale de dispoziţie, partea îşi poate manifesta voinţa de a renunţa la dreptul subiectiv, inclusiv în căile de atac.

Astfel, în cazul în care în cadrul reexaminării încheierii pronunţate de prima instanţă în soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, petenta a formulat o declaraţie autentică expresă, neechivocă, de renunţare la dreptul de care dispune în cauză, ca formă a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, în sensul eşalonării, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 408 şi art. 409 C. proc. civ.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Încheierea din 16 ianuarie 2024

La 27 septembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, a fost înregistrată cererea petentei A., prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar în principal sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, iar, în subsidiar, sub forma reducerii taxei până la un cuantum de cel mult 13.000 lei, în litigiul ce are ca obiect recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 859A din 24 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2016/a2, a fost admisă în parte cererea petentei de acordare a ajutorului public judiciar, plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, fiind eşalonată în 36 de rate egale, în valoare de 7.626,20 lei fiecare, scadente la data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna noiembrie 2023.

În motivarea acestei încheieri, s-a reţinut că solicitarea petentei se bazează pe documente care nu reflectă situația actuală, având în vedere că declarația de venit depusă este aferentă anului fiscal 2022, și că, deși au fost prezentate dovezi legate de obligațiile de întreținere sau de plată, cu referire la taxa de școlarizare a copiilor și costul chiriei, petenta nu a furnizat informații cu privire la familie și membrii acesteia, astfel cum sunt definite de art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008. În plus, s-au avut în vedere şi apărările formulate de intimata B. Bank S.A., prin care s-a evidențiat că petenta deține calitatea de administrator sau asociat la mai multe societăţi.

Cu toate acestea, s-a reţinut că neacordarea ajutorului public judiciar ar constitui o piedică în încercarea părții de a apela la justiție, astfel că măsura care se impune este de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina petentei.

Prin cererea formulată la 14 noiembrie 2023, transmisă prin poştă electronică, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, sub nr. x/3/2016/a2.1, petenta a solicitat reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023 şi, în principal, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei stabilite în sarcina sa, într-un prim subsidiar reducerea taxei până la un cuantum de cel mult 13.000 lei, iar, într-un ultim subsidiar, în eventualitatea în care măsurile solicitate nu pot fi dispuse, să se ia act de renunţarea sa la dreptul de a beneficia de facilităţile acordate prin încheierea atacată, cu consecinţa desfiinţării încheierii din 12 octombrie 2023.

Succint, în susţinere, aceasta a arătat că nu dispune de resursele financiare necesare achitării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, subliniind că, pentru a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, ar fi necesară o perioadă de 20 luni, ceea ce presupune să renunțe la orice cheltuială pentru întreținere în această perioadă.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de reducere a taxei la 13.000 lei, petenta a menționat că şi această variantă implică un efort semnificativ, care va avea un impact direct asupra resurselor financiare ale familiei sale.

Referitor la starea sa materială, petenta a declarat că veniturile sale lunare sunt de aproximativ 2.625 euro, iar acestea trebuie să acopere toate cheltuielile zilnice, inclusiv taxele de școlarizare ale copiilor săi, care variază între 3.140-5.890 euro pe an pentru fiecare copil. De asemenea, trebuie să suporte costurile locative, care sunt de cel puţin 1.700 euro lunar.

A învederat, totodată, că nu ocupă funcţia de administrator în mai multe societăţi şi nu realizează alte venituri decât cele menţionate anterior.

Cu privire la solicitarea sa de renunţare la dreptul de a beneficia de facilităţi pentru plata taxei judiciare de timbru, a precizat că, în măsura în care ajutorul public judiciar nu îi poate fi acordat în modalităţile solicitate, respectiv sub forma scutirii sau a reducerii cuantumului taxei la cel mult 13.000 lei, situaţia sa financiară actuală nu îi permite continuarea demersului dedus judecăţii, astfel că se impune admiterea cererii sale de renunţare la beneficiile acordate prin încheierea atacată.

A subliniat, de asemenea, că această măsură se impune mai ales în contextul în care eşalonarea, cu consecinţa dării în debit şi a creşterii dificultăţilor sale financiare, a fost dispusă împotriva voinţei sale, exprimate în mod neechivoc în cuprinsul cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Petenta a anexat înscrisuri, depunând, totodată, şi o declaraţie autentică prin care înţelege să renunţe la dreptul de a beneficia de facilităţi pentru plata taxei judiciare de timbru, iar, în drept, a invocat dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 408 şi art. 409 C. proc. civ.

Analizând cererea de reexaminare formulată în prezenta cauză, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Petenta a învestit instanţa de recurs în temeiul art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008 cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar fie sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente recursului în cuantum de 274.543,36 lei, fie a reducerii acesteia la cel mult 13.000 lei, arătându-se că măsura eşalonării taxei judiciare de timbru, dispusă prin încheierea din 12 octombrie 2023 şi anume în 36 de rate egale în valoare de câte 7.626,20 lei este contrară voinţei exprimate prin cererea formulată.

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (7) şi art. 5 alin. (3) C. proc. civ., în aplicarea principiilor disponibilităţii procesuale, a echităţii şi egalităţii părţilor, petenta formulează, în cadrul reexaminării încheierii de admitere în parte a cererii de ajutor public judiciar şi o declaraţie autentificată la Tribunalul Districtual Larnaca - Cipru din data de 11 ianuarie 2024, de renunţare la dreptul la facilităţile privind plata taxelor judiciare de timbru prin eşalonare, acordate de prima instanţă.

Înalta Curte reţine că, în respectarea dreptului la apărare, art. 13 alin. (3) teza I C. proc. civ. prevede că părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului.

În speţă, recursul introdus de petentă împotriva deciziei de respingere a apelului ca nefondat este timbrabil, valoarea taxei judiciare de timbru fiind calculată sub forma unui procent din valoarea în litigiu. Este unanim acceptat că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.

Înalta Curte formulează observaţia că petenta nu contestă că depăşeşte pragurile de venit prevăzute prin dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Petenta se încadrează, potrivit constatărilor primei instanţe câştigate cauzei, în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cu care ajutorul public judiciar se poate acorda proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile procesului sunt de natură să-i limiteze accesul efectiv la instanţa de recurs, inclusiv din cauza diferenţelor de cost ale vieţii dintre statul-membru în care îşi are reşedinţa obişnuită şi cel din România, criticile petentei fiind legate doar de forma ajutorului public acordat, sens în care reiterează solicitările de scutire ori reducere a taxei judiciare de timbru la cel mult 13.000 lei, respinse la prima instanţă.

Astfel cum arată petenta prin cererea de asistenţă judiciară în alt stat membru al Uniunii Europene, depusă în reexaminare, valoarea litigiului este de 13.117.376 euro, reprezentând debitul total format din ratele restante de plată aferente perioadei 2013-2016, în temeiul unui contract de cesiune de creanţă încheiat cu B. Bank S.A., debit care urmează să fie satisfăcut din masa succesorală, potrivit art. 1155 alin. (2) C. civ., înainte de partaj.

În acest sens, petenta arată că este pârâtă în calitatea sa de moştenitor alături de ceilalţi succesori ai garantului-debitor (decedat), fără a dobândi accesul la fondurile acestei moşteniri ori acţiunile şi părţile sociale deţinute de autorul decedat, în lipsa certificatului de moştenitor, pentru a se putea eficientiza administrarea şi a se conserva ori spori valoarea acestora, de natură să aducă venituri suplimentare petentei.

Petenta declară că realizează venituri lunare de 3.500 euro, deţine un imobil în valoare de 150.000 euro, dar locuieşte cu chirie şi are reşedinţa în Cipru, cu referire la art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008, are în întreţinere doi copii minori şi indică un cost total al cheltuielilor de 3.400 euro, invocând dificultatea depunerii unor dovezi în acest sens.

Înalta Curte reţine că în ipoteza acordării ajutorului public judiciar raportat la necesitatea de a nu se îngrădi liberul acces la instanţă, legea nu configurează criterii fixe, conferind instanţelor o marjă de apreciere în funcţie de particularităţile solicitantului, repere teoretice în care se încadrează analiza instanţei asupra cererii de ajutor public judiciar, prin încheierea supusă reexaminării.

Astfel, varianta scutirii în întregime de la plata taxei judiciare de timbru este exclusă prin modul în care îşi formulează cererea petenta, respectiv prin propunerea unui cuantum de până la 13.000 lei, într-o singură tranşă, pe care recunoaşte că îl poate suporta.

Pe de altă parte, reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 274.543,26 lei la suma de cel mult 13.000 lei, în condiţiile în care petenta respinge orice alte forme de facilităţi cum ar fi reducerea la un cuantum mai mare, amânarea plăţii, eşalonarea, facilităţi acordate separat ori cumulat, nu îşi găseşte justificarea prin depunerea unor dovezi privind venitul mediu lunar.

În temeiul art. 90 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., acordarea acestor forme de facilităţi la plata taxelor judiciare se face în condiţiile reglementate prin art. 33 şi art. 34 din O.U.G. nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008, prin care a fost transpusă Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE.

Dreptul la acordarea ajutorului public judiciare are un caracter ,,intuitu personae”, fiind stipulat în considerarea situaţiei speciale a titularului, în aprecierea situaţiei materiale a părţii obligate la plată fiind necesar a fi avute în vedere orice înscrisuri doveditoare ale veniturilor sale ori ale membrilor familiei, ale obligaţiilor de întreţinere sau de plată, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008.

Este de observat că în aprecierea existenţei temeiului pentru acordarea facilităţilor mai favorabile în sensul scutirii ori reducerii plăţii taxelor de timbru, în cuprinsul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 se face trimitere la cuantumul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, în cauză nefiind depuse dovezi de către petentă nici la prima instanţă şi nici în reexaminare în vederea stabilirii unei alte situaţii de fapt, din care să rezulte sursa de venit şi cuantumul în acest reper temporal.

Prima instanţă a apreciat că nu se impune acordarea altor forme de ajutor, astfel cum se solicitase, petenta întemeindu-şi cererea pe documente care nu reflectau situaţia actuală, din moment ce declaraţia de venit era aferentă anului fiscal anterior (2022), iar informaţiile privind familia şi sursele de venit ale acesteia, în sensul art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008, erau incomplete.

Prima instanţă şi-a exprimat chiar îndoiala asupra prezentării reale a resurselor financiare de care dispunea petenta, facilităţile prin eşalonarea taxei judiciare de timbru fiind acordate în urma aprecierii globale a cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru şi a dificultăţii plăţii de către o persoană cu venituri medii.

Deşi solicitantul are sarcina probei, în sensul de a depune documente în sprijinul cererii de ajutor public judiciar, astfel cum prevede O.U.G. nr. 51/2008, nici în reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023, prin care cererea a fost admisă în parte, nu au fost prezentate alte dovezi care să ofere un temei suficient pentru modificarea soluţiei privind facilităţile la plata taxelor judiciare de timbru acordate, în cadrul procesual delimitat de petentă, al sumei maxime de plată a taxei judiciare de timbru apreciate unilateral de aceasta.

Prin Hotărârea din 19 iunie 2001 pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei (paragraful 59), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materia civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie.

Ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de stat, astfel încât este firesc ca acesta să fie stabilit într-o anumită procedură în care furnizarea datelor şi documentelor prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 este impusă în scopul transparenţei în acordarea acestui ajutor, proporţional cu nevoile solicitantului.

Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererii se realizează de către instanţa de judecată pe baza probelor care însoţesc cererea de facilităţi.

Totodată, printre formele de asistenţă acordate de stat cu scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, O.U.G. nr. 51/2008 prevede eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, care prin natura specifică şi efectul dilatoriu reclamă un interval de timp până la plata integrală. Astfel, prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, neplata taxei de timbru nu mai produce efectul procesual al anulării cererii, ci angrenarea mecanismului de executare a creanţei fiscale, la scadenţele stabilite de instanţă.

O.U.G. nr. 51/2008 cuprinde dispoziţii de favoare pentru subiecţii de drept cărora li se adresează, fără a produce un efect de restrângere a drepturilor prevăzute în favoarea acestora prin alte dispoziţii legale.

În aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, principiu în conţinutul căruia intră şi dreptul de a face acte procesuale de dispoziţie, partea îşi poate manifesta voinţa de a renunţa la dreptul subiectiv, inclusiv în căile de atac.

Astfel, în cadrul reexaminării încheierii pronunţate de prima instanţă, petenta care beneficiază de avocat ales a formulat o declaraţie autentică expresă, neechivocă, de renunţare la dreptul de care dispune în cauză, ca formă a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, în sensul eşalonării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 408 şi art. 409 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, Înalta Curte a admis cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2016/a2, a luat act de renunţarea petentei A. la dreptul la eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, a anulat încheierea din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2016/a2 şi a respins în tot cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentă.