EU agricultural fraud: statute of limitations and inapplicability of retroactive favorable criminal law due to CJEU supremacy

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2024

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin sentinţa nr. 170 din data de 21 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru infracţiunea de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

III. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul C. pentru infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene, sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

IV. S-a constatat acoperit integral prejudiciul efectiv cauzat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către inculpaţii A., B. şi C..

V. În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1382 din C. civ., a fost obligat inculpatul B. în solidar cu inculpatul A. la plata sumei de 26.108,38 RON, reprezentând creanţe accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi calculate de la data efectuării fiecărei plăţi către D. (campania 2011) şi E. (campania 2010), până la data achitării efective a debitului.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1382 din C. civ. a fost obligat inculpatul C. în solidar cu inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 7.353,77 RON, reprezentând creanţe accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi calculate de la data fiecărei plăţi efectuate către F. (campania 2010), până la data achitării efective a debitului.

VI. În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 4.500 RON, din care suma de câte 3.000 RON aferentă urmăririi penale, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, emis la data de 12 decembrie 2022, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate:

- inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (patru acte materiale), constând în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010-23.10.2011, l-a determinat pe numitul B. să îi ajute pe F., D. şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că aceştia nu îndeplineau condiţiile legale, sumele obţinute, în cuantum de 41.646,41 RON, fiindu-i remise de către aceştia ulterior;

- inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (11 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de şef al Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010-23.12.2011, i-a ajutat pe F., D.

şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că aceştia nu îndeplineau condiţiile legale, astfel: a primit cererea unică de plată 2010 a fermierului F. de la o altă persoană decât titularul acesteia, respectiv de la C. - soţul său, în lipsa procurii notariale necesare în acest sens; a atestat date nereale privind modul de depunere a cererii fermierului F. în formularul VI - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă, bifând "NU" la rubrica referitoare la depunerea cererii unice de plată pe suprafaţă prin reprezentant; i-a solicitat lui C. să elibereze în fals adeverinţa nr. x/20.05.2010, pe care a primit-o necompletată, doar semnată şi pe care, ulterior, au fost făcute menţiuni nereale cu privire la suprafeţele de teren deţinute de F.

în comuna Moţăieni şi în baza căreia aceasta a obţinut de la A.P.I.A. sume de bani necuvenite; a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans, în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. 768944/22.10.2010, prin care s-a stabilit plata în avans către F. a sumei de 6.579 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate; a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/15.12.2010 prin care s-a stabilit plata către F. a sumei de 6.530,09 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate; a primit cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 a fermierului D., deşi cunoştea că acesta nu deţine suprafaţa de teren pentru care se solicită sprijinul (o parte însemnată a suprafeţei de teren situată în comuna Moţăieni fusese declarată în anul anterior de F.); i-a dispus subalternului G. să întocmească formularul V1 Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 pentru fermierul D.

şi să insereze date nereale, în sensul să bifeze că cererea este completă şi valabilă, deşi ştia că nu este adevărat; a întocmit formularul Declaraţie de completare a formularului de cerere unică de plată/schiţare a parcelei pe hartă/completarea/digitizarea cererii prin H., pentru fermierul D., inserând date nereale cu privire la faptul că datele din declaraţia de suprafaţă şi digitizarea parcelelor au fost introduse/actualizate/realizate cu acordul său; a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/19.10.2011 prin care s-a stabilit plata în avans către D. a sumei de 6.762,32 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate; a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/23.12.2011 prin care s-a stabilit plata către D. a sumei de 7.921,41 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate; a primit la dosarul cererii de plată pe suprafaţă pe anul 2011, adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari pe numele lui E., în baza căreia s-a mărit suprafaţa de teren deţinută de fermier, deşi cunoştea că nu este conformă cu realitatea;

- inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., constând în aceea că, la 20.05.2010 a depus (în numele soţiei, F.) la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, în lipsa unei procuri, înscrisuri cu un conţinut fals, respectiv: cererea unică pe suprafaţă 2010 nr. x, iar la 26.05.2010 a depus formularul M2 - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2010, în care, cu rea-credinţă, a menţionat în mod nereal că utilizează suprafaţa totală de 40,75 (două hectare, respectiv 38,75 hectare) de teren agricol situat în comuna Moţăieni, judeţul Dâmboviţa, şase înscrisuri intitulate "hărţi bloc fizic pentru campania 2010", nr. 65645-52, 65645-69, 6545-230, 65645-245, 65645-236 şi 65645-337, precum şi adeverinţa emisă de Primăria Moţăieni nr. 72/20.05.2010, pentru care a solicitat şi a primit, pe nedrept, sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în cuantum de 13.109,09 RON.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 63 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 46 din C. proc. pen. (pentru pct. 4), procurorul a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. pretins a fi comisă de I. (sesizare din 26.04.2013); abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

şi omisiunea sesizării prev. de art. 267 din C. pen., pretins a fi comise de I. (sesizarea din 08.06.2015); fals în declaraţii prev. de art. 326 alin. (1) din C. pen. şi folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pretins a fi comise de I. (sesizarea din 24.03.2015); folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prev. de art. 301 din C. pen., instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

şi fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 din C. pen., pretins a fi comise de I. (sesizare din 24.04.2015), abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., pretins a fi comisă de J. (sesizare din 24.04.2015); fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., pretins a fi comisă de B. (sesizare din 24.04.2015); fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., pretins a fi comisă de K. (sesizare din 24.04.2015); fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

şi folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pretins a fi comise de L. (sesizarea din 19.08.2019); fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pretins a fi comise de M. (sesizarea din 19.08.2019); fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

şi complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pretins a fi comise de N. (sesizarea din 19.08.2019).

Prin actul de sesizare a instanţei, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (pentru pct. 5 şi 6), procurorul a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1), reţinută în sarcina suspectului C., constând în aceea că, în calitate de viceprimar al comunei Moţăieni, a emis (semnat şi ştampilat) adeverinţa nr. x/20.05.2010, pe care i-a dat-o lui B., care la rândul său a completat-o cu suprafeţe de teren şi a depus-o la dosarul cererii unice de plată pe suprafaţă 2010, facilitând astfel obţinerea pe nedrept, din fonduri europene, a sumei de 13.109,09 RON, întrucât la 20.05.2020 a intervenit prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, s-a dispus clasarea cu privire la săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. în referire la înscrisurile false, respectiv: cererea unică de plată nr. x/2010 a fermierului F.; formularul M2 - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2010 a fermierului F.; formularul V1 - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă a fermierului F.; adeverinţa nr. x/20.05.2010 emisă de Primăria comunei Moţăieni; adeverinţa fără număr emisă de Primăria comunei Moţăieni; cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 a fermierului D.; formularul V1 - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 pentru fermierul D.; declaraţie de completare a formularului de cerere unică de plată/schiţare a parcelei pe hartă/completare/digitizarea cererii prin H., pentru fermierul D., adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari pe numele lui E., hărţi bloc fizic pentru campania 2010, nr. 65645-52, 65645-69, 65645-230, 65645-245, 65645-236 şi 65645-337, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. (pentru pct. 7 şi 8), procurorul a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen., faţă de suspecta F., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

De asemenea, prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., faţă de suspectul D., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin rechizitoriu, s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 20.04.2010 - 23.12.2011, inculpatul A., lider al O. Dâmboviţa, deputat în Parlamentul României şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, profitând de poziţia sa politică şi de relaţiile personale (soţ al directorului A.P.I.A. Centrul Judeţean Dâmboviţa, I.), a iniţiat întâlniri în diferite locaţii de pe raza municipiului Târgovişte din judeţul Dâmboviţa, printre care şi P., la care au participat persoane de încredere, simpatizanţi şi susţinători ai O. Dâmboviţa, precum şi funcţionari din cadrul A.P.I.A. Dâmboviţa, împrejurări în care, profitând de poziţia sa politică şi de relaţiile persoanele, a stabilit modalitatea concretă prin care să fie accesate fonduri europene, de persoane neeligibile, pentru a fi folosite în acţiunile desfăşurate de formaţiunea politică.

Astfel, E. (consilier local al comunei Pietrari şi membru O.), inculpatul C. (viceprimar al comunei Pietroşiţa şi membru O.) şi suspectul D. (şofer la Biroul parlamentar al inculpatului A.), cu ajutorul inculpatului B. (şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. şi membru O.) au depus la Centrul Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. cereri unice de plată pe suprafaţă care au fost fie primite, completate şi procesate de acesta din urmă, deşi conform prevederilor Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru anul 2010 nu avea acest drept, fie a dispus prelucrarea acestora de subordonaţi de-ai săi, fără a fi respectate procedurile de lucru.

La data de 20.04.2010, E., a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte cererea unică de plată de suprafaţă prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 2,44 hectare de teren, situat pe raza comunei Pietrari din judeţul Dâmboviţa .

În dosarul aferent cererii, printre alte înscrisuri, a fost identificat formularul M2 (în original) "Completarea declaraţiei pe suprafaţă 2010", nesemnat la rubrica "semnătura fermierului", prin care a fost solicitată la plată suprafaţa de 38,16 hectare de teren situat în comunele Pietrari şi Voineşti din judeţul Dâmboviţa şi adeverinţa nr. x/04.06.2010, eliberată de Primăria Pietrari (în copie), prin care se atesta că E. deţine şi exploatează pe raza comunei Pietrari o suprafaţă de 38,21 hectare. Adeverinţa cuprinde menţiunea olografă "PTR. DOMNUL Q." .

În urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Târgovişte, a emis:

- Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/09.02.2011, prin care s-au stabilit sume de plată către E. în cuantum total de 6.586,22 RON, din care 6.443,46 RON în cadrul schemei de plată unice pe suprafaţă SAPS şi 142,76 RON în cadrul schemei pentru plăţi naţionale directe complementare R. 1. Conform acestei decizii, anterior, a fost acordat un avans de 6.491,68 RON;

- Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/21.07.2011, prin care s-au stabilit diferenţe - comparativ cu decizia 2350598/09.02.2011- faţă de E. în cuantum total de 775,69 RON, din care 528,49 RON în cadrul plăţilor pentru agromediu - pachet 1 (pajişti cu înaltă valoare) şi 247,20 RON în cadrul plăţilor pentru agromediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale). .

Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 13.853,59 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil în numele acestuia.

După ce în anul 2011 au fost viraţi banii în contul personal deschis la S.., E. a avut mai multe convorbiri şi întâlniri cu inculpatul B., în urma cărora acesta din urmă i-a solicitat să-i scoată şi să-i remită inculpatului A., lucru care s-a şi realizat, fără a fi întocmit vreun înscris în acest sens.

Cu privire la adeverinţa nr. x/04.06.2010, eliberată de Primăria Pietrari, E. a declarat că aceasta nu este conformă cu realitatea şi nu cunoaşte în ce împrejurări a fost eliberată .

În cauză a fost audiată şi N. - inspector registru agricol la Primăria Pietrari, împrejurare în care a declarat că, la insistenţele primarului de la acea vreme - M., a redactat adeverinţa în cauză, pe care i-a înmânat-o în biroul său în care se afla şi E.. Totodată, a mai precizat că a insistat pentru prezentarea unor înscrisuri doveditoare a dreptului de proprietate/folosinţă a terenului pentru care s-a solicitat eliberarea adeverinţei, însă M. i-a spus că el îşi asumă conţinutul adeverinţei .

În declaraţia dată în faţa consilierilor DLAF, M. a precizat că nu-şi mai aminteşte motivul menţiunii olografe "PTR. DOMNUL Q." de pe adeverinţa nr. x/04.06.2010.

Implicarea inculpatului B. în soluţionarea dosarului cererii unice de plată depuse de E. în campania 2010 este confirmată şi de martorul L., care în declaraţia din 08.11.2016 a arătat că el a completat formularul M2 - completare a declaraţiei de suprafaţă 2010, suprafeţele de teren înscrise fiindu-i indicate de inculpat .

La 27.05.2019, E. a fost audiat şi de consilierii DLAF, împrejurare în care a menţinut aspectele precizate anterior în faţa organelor de urmărire penală, declarând că în anul 2017 a primit somaţii de plată de la A.P.I.A. Dâmboviţa pentru recuperarea sumelor încasate, astfel că a mers la Pietrari şi a discutat cu fostul primar M. (care a emis adeverinţa respectivă), care s-a angajat că va achita respectiva sumă, lucru pe care l-a şi realizat .

Raportat la modul de obţinere a sprijinului financiar de către E., Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Antifraudă, Control Intern - Serviciul Control Intern, a întocmit nota de control nr. x/05.10.2016, în care, printre altele, s-a menţionat că fermierul "…a făcut dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării pentru suprafaţa de 2,39 ha. situată pe raza U.A.T. Pietrari...nu a făcut dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării pentru diferenţa de suprafaţă de 37,76 ha. (40,15 - 2,39.)" .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.11.2016, întocmit de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa, s-a stabilit că E. nu a făcut dovada dreptului de folosinţă al terenului pentru care a solicitat acordarea sprijinului, încasând în mod nelegal plăţi în valoare totală de 13.853,59 RON, sumă ce a fost recuperată integral, astfel cum reiese din adresa A.P.I.A. nr. x/17.04.2019 .

La data de 20.05.2010, la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte a fost înregistrată, sub nr. x, cererea unică de plată pe suprafaţă 2010, depusă de fermierul F., având codul de identificare x, prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 2 hectare de teren situat pe raza comunei Moţăieni din judeţul Dâmboviţa .

Cererea, conform menţiunilor de la rubrica "numele şi prenumele funcţionarului A.P.I.A. care primeşte cererea", a fost primită de inculpatul B., şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A.

În realitate, cererea nu a fost formulată de F., ci de soţul acesteia, inculpatul C., care nu avea împuternicire din partea sa să o formuleze, aşa cum prevede Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru anul 2010.

În dosarul cererii de plată a fost identificat formularul M2 "completarea declaraţiei de suprafaţă 2010", înregistrat sub nr. x din 26.05.2010, din care reiese că F. deţine în comuna Moţăieni suprafaţă de 38,75 hectare de teren şi adeverinţa emisă de Primăria Moţăieni nr. 172/20.05.2010, din care rezultă că aceasta utilizează suprafaţa de 40,75 hectare de teren şi formularul V1 "Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2010" semnat indescifrabil tot de inculpatul B. .

În urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Târgovişte, a emis decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. 768944/22.10.2010 prin care s-a stabilit plata în avans către F. a sumei de 6.579 RON şi decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/15.12.2010, prin care s-a stabilit plata către F. a sumei de 6.530,09 RON .

Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 13.109,09 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că F. nu deţine suprafeţe de teren în comuna Moţăieni, iar adeverinţa nr. x/20.05.2010 a fost eliberată în fals de către soţul său, inculpatul C. - consilier A.P.I.A şi fost viceprimar al comunei Moţăieni în perioada 2008-2012 şi dată lui D., care la rândul său a remis-o inculpatului B., conform înţelegerii avute cu acesta.

În declaraţia dată la 24.10.2014 în calitate de suspect, C. a susţinut că la începutul lunii mai 2010 a fost contactat telefonic de către inculpatul B. (pe care îl cunoştea, fiind şi colegi de partid), care i-a solicitat o copie a cărţii de identitate a soţiei şi un extras de cont bancar, invocând că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate (vârstă şi domiciliu) pentru a solicita sprijin financiar pentru un proiect PNDR, dar că, în prealabil, trebuie să demonstreze că există o exploataţie agricolă înregistrată în registrul fermierilor, lucru cu care a fost de acord, astfel că în cadrul unei întâlniri avute în luna mai 2010, inculpatul C. i-a dat inculpatului B. înscrisurile solicitate.

Ulterior, inculpatul C. a fost contactat telefonic de inculpatul B., care i-a solicitat o adeverinţă cu antetul Primăriei Moţăieni, necompletată, (motivând necesitatea depunerii în dosarul cererii de plată), spunând că va trimite un coleg de partid pentru a o ridica, lucru ce s-a şi realizat. Astfel, suspectul D. s-a prezentat la sediul Primăriei Moţăieni, de unde a ridicat o adeverinţă pe care inculpatul C. doar a semnat-o şi a ştampilat-o, fără a face menţiuni în aceasta.

În lunile noiembrie şi decembrie din acelaşi an, în contul curent al suspectei F. au fost transferate sume de bani de la A.P.I.A., în cuantum de 13.109,09 RON, împrejurare în care inculpatul C. l-a contactat pe inculpatul B., acesta din urmă spunându-i că trebuie să-i remită inculpatului A. aceste sume, lucru care s-a şi realizat cu ocazia a două întâlniri avute cu acesta într-un bar din municipiul Târgovişte, în cursul lunii decembrie 2010.

Inculpatul C. a mai declarat că soţia sa nu a avut cunoştinţă de înţelegerea avută cu inculpatul B., aceasta efectuând demersuri ulterioare la A.P.I.A. pentru clarificarea situaţiei. Totodată, acesta a mai declarat că inculpatul B. i-a propus să solicite sprijin şi pentru campania din 2011, însă nu a fost de acord.

Declaraţia dată în anul 2014 a fost menţinută de inculpatul C. şi la 25.03.2022, împrejurare în care a precizat că era o practică de partid ca fermierii din partid să depună proiecte PNDR, iar iniţiativa accesării de fonduri europene, în cazul său, i-a aparţinut inculpatului B. .

Inculpatul C. a mai declarat că a purtat discuţii cu inculpatul A. (care era membru al Comisiei de Agricultură din cadrul Camerei Deputaţilor) şi inculpatul B., cu privire la accesarea de fonduri europene, din care o parte trebuia să ajungă şi la partid. Acesta a mai precizat că soţia sa nu a avut cunoştinţă despre demersurile sale, iar banii primiţi de la A.P.I.A. i-a remis în totalitate inculpatului A. la barul "T." din municipiul Târgovişte, de faţă fiind şi inculpatul B..

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că F. nu a deţinut sau utilizat terenuri agricole, nu a formulat cereri la A.P.I.A., nici personal şi nici prin reprezentant, pentru a obţine sprijin financiar, însă în anul 2010, în urma cererii depuse fără ştirea sa, de soţul său, a încasat în contul personal, în două tranşe, suma de 13.109,09 RON, pe care i-a predat-o în integralitate acestuia.

În cauză a fost audiat în calitate de martor şi U., care a declarat că documentul M2 de adăugare de suprafaţă din dosarul cererii de plată a fermierului F., întocmit în numele său şi semnat indescifrabil, a fost completat fără existenţa unor înscrisuri care să dovedească suprafaţă adăugată şi nu el este persoana care l-a întocmit şi l-a semnat .

La data 06.06.2011, suspectul D., având codul de identificare x, a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, cererea unică de plată de suprafaţă 2011, înregistrată sub nr. x prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 43,47 hectare de teren situat pe raza comunei Moţăieni din judeţul Dâmboviţa .

Cererea a fost primită de inculpatul B. fără ca acesta să-şi depună şi semnătura în caseta special destinată funcţionarului care primeşte cererea.

În dosarul cererii de plată a fost identificată declaraţia de completare a formularului de cerere unică pe suprafaţă/schiţare a parcelei pe hartă/digitizarea cererii prin H., în care, la rubrica destinată funcţionarului A.P.I.A., este menţionat inculpatul B. şi formularul V1- proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 nr. x/06.06.2011, în care inculpatul B. este menţionat la rubrica "Nume şi prenume funcţionar A.P.I.A. care realizează V1" şi formularul "angajamente şi declaraţii" în care la rubrica "numele şi prenumele funcţionarului A.P.I.A. care realizează controlul vizual" este menţionat inculpatul B. . Înscrisurile nu sunt semnate de inculpat.

În urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Dâmboviţa a emis decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/19.10.2011 prin care s-a stabilit plata în avans către suspectul D. a sumei de 6.762,32 RON şi decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/23.12.2011 prin care s-a stabilit plata către suspectul D. a sumei de 7.921,41 RON .

Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 14.683,73 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil.

Potrivit notei de control a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Antifraudă, Control Intern - Serviciul Control Intern, 41393/05.10.2016, fermierul D. a solicitat A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte plata sprijinului financiar pentru suprafaţă de 43,47 hectare de teren situat în comuna Moţăieni, deşi acesta nu deţinea sub nicio formă respectiva suprafaţă, aşa cum reiese din adresa Primăriei Moţăieni, nr. 5292/10.08.2016.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016 şi prin procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, ambele întocmite de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa, s-a stabilit că suspectul D. nu a făcut dovada dreptului de folosinţă al terenului pentru care a solicitat acordarea sprijinului, încasând în mod nelegal plăţi în valoare totală de 15.394,18 RON, din care 14.683,73 RON (finanţare din fonduri europene) şi 710,45 RON (dobândă).

Conform certificatului de recuperare a debitelor/dobânzilor pentru fermierul D., rezultă că acesta a achitat în integralitate sumele datorate A.P.I.A.

În declaraţia dată în calitate de suspect, D. a precizat că din anul 2009 a desfăşurat activităţi în cadrul Cabinetului Parlamentar al deputatului A., împrejurare în care acesta l-a trimis în comuna Moţăieni, din judeţul Dâmboviţa "unde viceprimar era un ins C., care a fost coleg de grupă cu acesta în facultate şi de cameră, angajatul lui mai întâi la firma lui şi apoi angajat A.P.I.A..." unde "...era director, soţia lui, I.", pentru a lua nişte "hârtii pentru partid. Hârtiile respective, mi-a spus A., să le duc la directorul adjunct de la A.P.I.A., Q. ... naşul de cununie al cumnatului său..." .

D. a declarat că i-a remis înscrisurile respective inculpatului B., care i-a spus să le completeze, lucru cu care nu a fost de acord, astfel că acestea au fost completate de inculpatul B. şi doar au fost semnate de acesta, împrejurare în care a constatat că este vorba "despre nişte pământuri pe care le-aş fi arendat la Moţăieni, lucru care nu era adevărat...". Cu această ocazie, inculpatul B. i-a spus că o să-l sune după ce intră banii în cont, lucru pe care l-a şi făcut.

Ulterior, în cursul lunii octombrie 2011, după ce inculpatul B. l-a sunat şi i-a spus că i-au intrat banii în cont, suspectul D. a fost sunat şi de inculpatul A., care i-a spus să scoată banii şi să-i ducă inculpatului B. "pentru că ştie el ce are de făcut", lucru pe care l-a şi realizat.

Suspectul D. a mai precizat că din anul 2011 starea lui de sănătate s-a agravat, suferind două accidente vasculare cerebrale, nu a mai ţinut legătura cu inculpatul A., dar în momentul în care a fost informat că trebuie să restituie A.P.I.A. suma de 14.700 RON, l-a sunat. Acesta a venit la el acasă, împrejurare în care au vorbit despre ancheta D.N.A., inculpatul A. luându-şi angajamentul că o să îi dea el banii respectivi. Ulterior, în trei rânduri, inculpatul A. i-a dat suspectului D. suma de 10.000 RON, restul sumei fiind achitată prin contribuţie proprie.

Cu privire la dosarul A.P.I.A. întocmit pe numele fermierului D., a fost audiat şi martorul G., împrejurare în care a precizat că în perioada 2010-2011 şi-a desfăşurat activitatea la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, în funcţia de consilier principal, primind cereri numai de la fermierii din Târgovişte, conform dispoziţiilor date de şeful de centru - inculpatul B..

Fiindu-i prezentată cererea depusă de fermierul D., martorul G., printre altele, a declarat că scrisul depus la rubricile "Numele funcţionarului A.P.I.A. care primeşte cererea", "Date de identificare solicitant", "Sediul exploataţiei" şi "Coordonate bancare" îi aparţine în totalitate. Acesta a mai precizat că a scris numele funcţionarului A.P.I.A. ca fiind B., întrucât acesta i-a dat actele fermierului pentru a crea acea parolă pentru H. şi că nu a interacţionat niciun moment cu acest fermier.

Prin adresa x/10.08.2016, Primăria Comunei Moţăieni a comunicat A.P.I.A. - Direcţia Antifraudă şi Control Intern, faptul că suspecţii F. şi D. nu erau înscrişi în evidenţele agricole şi fiscale cu bunuri în proprietate, folosinţă sau utilizare, în perioada 2007-2016 .

Martora I. a declarat că nu are cunoştinţă despre modalitatea în care au fost depuse şi aprobate cererile numiţilor E., F. şi D. .

Cu privire la existenţa interdicţiei oricărui şef de centru local al A.P.I.A. de a primi cereri de plată şi de a introduce date în aplicaţie, aşa cum a procedat inculpatul B., au făcut precizări martorii V., W., X., Y., Z. şi AA. - director adjunct al A.P.I.A. Dâmboviţa .

Au prezentat aspecte relevante pentru situaţia de fapt şi martorii BB., CC. şi DD. .

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010-23.12.2011, l-a determinat pe B. - şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. să îi ajute pe F., D. şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că nu îndeplineau condiţiile legale, primind de la aceştia sumele obţinute, în cuantum de 41.646,41 RON, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (patru acte materiale).

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a considerat că fapta inculpatului B. care, în calitate de şef al Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010-23.12.2011, i-a ajutat pe F., D. şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că aceştia nu îndeplineau condiţiile legale, respectiv:

- a primit cererea unică de plată 2010 a fermierului F. de la o altă persoană decât titularul acesteia, respectiv de la C. - soţul său, în lipsa procurii notariale necesare în acest sens;

- a atestat date nereale privind modul de depunere a cererii fermierului F. în formularul V1 - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă, bifând "NU" la rubrica referitoare la depunerea cererii unice de plată pe suprafaţă prin reprezentant;

- i-a solicitat lui C. să elibereze în fals adeverinţa nr. x/20.05.2010, pe care a primit-o necompletată, doar semnată şi pe care, ulterior, au fost făcute menţiuni nereale cu privire la suprafeţele de teren deţinute de F. în comuna Moţăieni şi în baza căreia aceasta a obţinut de la A.P.I.A. sume de bani necuvenite;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. 768944/22.10.2010 prin care s-a stabilit plata în avans către F. a sumei de 6.579 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/15.12.2010, prin care s-a stabilit plata către F. a sumei de 6.530,09 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a primit cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 a fermierului D., deşi cunoştea că acesta nu deţine suprafaţa de teren pentru care se solicită sprijinul (o parte însemnată a suprafeţei de teren situată în comuna Moţăieni fusese declarată în anul anterior de F.);

- i-a dispus subalternului G. să întocmească formularul V1 Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 pentru fermierul D. şi să insereze date nereale, în sensul să bifeze că cererea este completă şi valabilă, deşi ştia că nu este adevărat;

- a întocmit formularul Declaraţie de completare a formularului de cerere unică de plată/schiţare a parcelei pe hartă/completarea/digitizarea cererii prin H., pentru fermierul D., inserând date nereale cu privire la faptul că datele din declaraţia de suprafaţă şi digitizarea parcelelor au fost introduse/actualizate/realizate cu acordul său;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/19.10.2011, prin care s-a stabilit plata în avans către D. a sumei de 6.762,32 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/23.12.2011, prin care s-a stabilit plata către D. a sumei de 7.921,41 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a primit la dosarul cererii de plată pe suprafaţă pe anul 2011, adeverinţa nr. x/04.06.2010, eliberată de Primăria Pietrari pe numele lui E., în baza căreia s-a mărit suprafaţa de teren deţinută de fermier, deşi cunoştea că nu este conformă cu realitatea, întruneşte elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (11 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a reţinut că fapta inculpatului C. care, la 20.05.2010 a depus (în numele soţiei sale, F.) la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, în lipsa unei procuri, înscrisuri cu un conţinut fals, respectiv: cererea unică pe suprafaţă 2010 nr. x, iar la 26.05.2010 a depus formularul M2 - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2010, în care, cu rea-credinţă, a menţionat în mod nereal că utilizează suprafaţa totală de 40,75 (două hectare, respectiv 38,75 hectare) de teren agricol situat în comuna Moţăieni, judeţul Dâmboviţa, şase înscrisuri intitulate "hărţi bloc fizic pentru campania 2010", nr. 65645-52, 65645-69, 65645-230, 65645-245, 65645-236 şi 65645-337, precum şi adeverinţa emisă de Primăria Moţăieni nr. 72/20.05.2010, pentru care a solicitat şi a primit, pe nedrept, sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în cuantum de 13.109,09 RON, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin încheierea nr. 59 din data de 3 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., B. şi C.. S-a constatat legalitatea sesizării instanţei, respectiv a rechizitoriului emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti la data de 12 decembrie 2022, în dosarul nr. x/2013, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii A., B. şi C..

Prin încheierea nr. 5/C din data de 31 mai 2023 a completului de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.1, au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 59 din data de 03 februarie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu respectarea principiilor publicităţii, contradictorialităţii, nemijlocirii şi oralităţii prevăzute de art. 351-352 alin. (1) din C. proc. pen., continuităţii completului de judecată, potrivit art. 354 din C. proc. pen., precum şi a prevederilor art. 374 alin. (1) şi (6), art. 376 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., faţă de poziţia inculpaţilor A., B. şi C. de a uza de dreptul la tăcere în prezenta cauză, art. 122 cu referire la art. 381 alin. (1) şi art. 382 din C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin O.U.G. nr. 125/2006 - privind aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, s-a creat cadrul normativ aplicabil producătorilor agricoli.

Conform actului normativ, schemele de plăţi directe care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susţinere a producătorilor agricoli, sunt schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) şi plăţi naţionale directe complementare (R.) în sectorul vegetal.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost autorizat să gestioneze fondurile europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, respectiv Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA) şi Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FADR).

Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) constă în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie, asigurată din Fondul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii (persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau alte asemenea), trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

b) să declare toate parcelele agricole;

c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să respecte normele de ecocondiţionalitate: bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC) şi cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei şi pentru activitatea agricolă pe care o desfăşoară;

f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere.

Instanţa de fond a mai reţinut că cererile de plată se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic, la centrele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiţionalităţii, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1.782/2003 şi (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului şi de aplicare a ecocondiţionalităţii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 30 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare şi se înregistrează în Sistemul integrat de administrare şi control. Cererile de plată pot fi depuse şi după data de 15 mai, până la data de 9 iunie a fiecărui an calendaristic, cu o reducere de 1% pe zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea de plată ar fi fost depusă până la data de 15 mai.

Documentele din care reiese utilizarea legală a terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi se prezintă la solicitarea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Responsabilitatea privind valabilitatea şi legalitatea documentelor aparţine fermierului şi/sau autorităţii care a emis/atestat aceste documente, după caz.

La 23.04.2008, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 246/2008 - privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1), documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat sau adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziţia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

La 19.02.2010, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 41/2010 - privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2010.

Conform art. 2 alin. (1) - formularele-tip de cerere de plată, completate de fermieri, se depun la centrele/locale/judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în intervalul 1 martie - 17 mai 2010.

În perioada 18 mai-11 iunie 2010, formularele de cerere de plată se pot depune cu o penalizare de 1% pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere.

Prin raportare la contextul anterior prezentat, prima instanţă a reţinut că, în perioada 20.04.2010 - 23.12.2011, inculpatul A., lider al O. Dâmboviţa, deputat în Parlamentul României şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, profitând de poziţia sa politică şi de relaţiile personale (soţ al directorului A.P.I.A. Centrul Judeţean Dâmboviţa, I.), a iniţiat întâlniri în diferite locaţii de pe raza municipiului Târgovişte din judeţul Dâmboviţa, printre care şi P., la care au participat persoane de încredere, simpatizanţi şi susţinători ai O. Dâmboviţa, precum şi funcţionari din cadrul A.P.I.A. Dâmboviţa, împrejurări în care, profitând de poziţia sa politică şi de relaţiile persoanele, a stabilit modalitatea concretă prin care să fie accesate fonduri europene, de către persoane neeligibile, pentru a fi folosite în acţiunile desfăşurate de formaţiunea politică.

Astfel, E. (consilier local al comunei Pietrari şi membru O.), inculpatul C. (viceprimar al comunei Pietroşiţa şi membru O.) şi numitul D. (şoferul la Biroul parlamentar al inculpatului A.), cu ajutorul inculpatului B. (şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. şi membru O.) au depus la Centrul Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. cereri unice de plată pe suprafaţă care au fost, fie primite, completate şi procesate de acesta din urmă, deşi conform prevederilor Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru anul 2010 nu avea acest drept, fie a dispus prelucrarea acestora de către subordonaţi de-ai săi, fără a fi respectate procedurile de lucru.

Prima instanţă a reţinut că la data de 20.04.2010, E., a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, cererea unică de plată de suprafaţă prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 2,44 hectare de teren situat pe raza comunei Pietrari din judeţul Dâmboviţa .

În dosarul aferent cererii, printre alte înscrisuri, a fost identificat formularul M2 (în original) "Completarea declaraţiei pe suprafaţă 2010", nesemnat la rubrica "semnătura fermierului", prin care a fost solicitată la plată suprafaţa de 38,16 hectare de teren situat în comunele Pietrari şi Voineşti din judeţul Dâmboviţa şi adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari (în copie), prin care se atesta că E. deţine şi exploatează pe raza comunei Pietrari o suprafaţă de 38,21 hectare. Adeverinţa cuprinde menţiunea olografă "PTR. DOMNUL Q." .

În urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Târgovişte, a emis:

- Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/09.02.2011, prin care s-au stabilit sume de plată către E. în cuantum total de 6.586,22 RON, din care 6.443,46 RON în cadrul schemei de plată unice pe suprafaţă SAPS şi 142,76 RON în cadrul schemei pentru plăţi naţionale directe complementare R. 1. Conform acestei decizii, anterior, a fost acordat un avans de 6.491,68 RON;

- Decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/21.07.2011, prin care s-au stabilit diferenţe - comparativ cu decizia 2350598/09.02.2011- faţă de E. în cuantum total de 775,69 RON, din care 528,49 RON în cadrul plăţilor pentru agromediu - pachet 1 (pajişti cu înaltă valoare) şi 247,20 RON în cadrul plăţilor pentru agromediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale) .

Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 13.853,59 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil în numele acestuia.

După ce în anul 2011, banii au fost viraţi în contul personal deschis la S.., iar E. a avut mai multe convorbiri şi întâlniri cu inculpatul B., în urma cărora acesta din urmă i-a solicitat să scoată banii şi să-i remită inculpatului A., lucru care s-a şi realizat, fără a fi întocmit vreun înscris în acest sens. Prima plată către E. a avut loc la data de 23 februarie 2011.

Cu privire la adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari, E. a declarat că aceasta nu este conformă cu realitatea şi nu cunoaşte în ce împrejurări a fost eliberată .

Instanţa de fond a reţinut că martora N. - inspector registru agricol la Primăria Pietrari, a declarat că, la insistenţele primarului M., a redactat adeverinţa în cauză, pe care i-a înmânat-o acestuia în biroul său, în care se afla şi E.. A mai precizat că a insistat pentru prezentarea unor înscrisuri doveditoare a dreptului de proprietate/folosinţă a terenului pentru care s-a solicitat eliberarea adeverinţei, însă M. i-a spus că el îşi asumă conţinutul adeverinţei .

Potrivit declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din 28 septembrie 2023, în faţa Înaltei Curţi, martora N. a arătat că menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în sensul că primarul în funcţie de la acea vreme al comunei Pietrari a abuzat de funcţia sa şi a intimidat-o să redacteze şi să semneze adeverinţa care consemna faptul că domnul E., domiciliat pe raza comunei Pietrari, utilizează o suprafaţă de teren pe raza acelei comune. În acea zi, probabil de 10 iunie 2010, M. a chemat-o în birou fiind însoţit de către domnul E., preşedintele EE. din comuna Pietrari şi prieten al acestuia, dându-i o foaie pe care era schiţată adeverinţa şi a pus-o să o tehnoredacteze. A avut o discuţie în acea zi, dar nu aprinsă, legată despre un alt contract care nu avea legătură cu solicitarea făcută, de redactare a adeverinţei. A redactat adeverinţa şi s-a dus în biroul domnului primar şi a pus-o să o semneze, a semnat-o şi a înaintat-o acestuia. Despre adeverinţă a aflat câţiva ani mai târziu de la organele de cercetare, care i-au prezentat o copie transmisă prin fax, unde era făcută menţiunea de către domnul primar către "domnul Q." şi nu îşi mai aminteşte exact numele acestuia. Crede că era vorba despre domnul Q. şi au trecut mai mulţi ani de atunci şi a văzut doar fugitiv copia prezentată de anchetatori. A fost întrebată de către anchetatori, dacă ştie de vreo sumă de bani dată şi a răspuns că nu cunoaşte această situaţie.

Martora a mai arătat că adeverinţa atesta o suprafaţă de teren utilizată de domnul E., nu-şi aduce aminte suprafaţa, dar crede că era vorba de 50 de ha, iar pentru eliberarea adeverinţei era necesar să existe un contract de arendă sau de proprietate, dar fiind intimidată de domnul primar, a redactat adeverinţa aşa cum i-a solicitat, fără să aibă acest act. Deţinea funcţia de inspector registrul agricol de circa o lună de zile. Pe data de 26.04.2010, i-a fost dată decizia pentru completarea registrului agricol începând cu 01.05.2010 .

S-a mai reţinut de către instanţă că implicarea inculpatului B. în soluţionarea dosarului cererii unice de plată depuse de E. în campania 2010 este confirmată şi de martorul L., care în declaraţia din 08.11.2016 a arătat că el a completat formularul M2 - completare a declaraţiei de suprafaţă 2010, suprafeţele de teren înscrise fiindu-i indicate de inculpat, "Arăt că suprafeţele pe care le-am înscris în formularul menţionat mi-au fost indicate de către B. - şeful centrului local Târgovişte, persoană care mi-a spus că fermierul E. utilizează suprafeţele respective şi că, la o dată ulterioară, va prezenta documente justificative pentru acestea" . Martorul L. a fost audiat în cursul cercetării judecătoreşti la data de 28 septembrie 2023 (declaraţia în vol. I, dosarul Înaltei Curţi).

La 27.05.2019, E. a fost audiat şi de consilierii DLAF, împrejurare în care a menţinut aspectele precizate anterior în faţa organelor de urmărire penală, declarând că în anul 2017 a primit somaţii de plată de la A.P.I.A. Dâmboviţa pentru recuperarea sumelor încasate, astfel că a mers la Pietrari şi a discutat cu fostul primar M. (care a emis adeverinţa respectivă), care s-a angajat că va achita respectiva sumă, lucru pe care l-a şi realizat .

Totodată, s-a constat că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Antifraudă, Control Intern - Serviciul Control Intern, a întocmit nota de control nr. x/05.10.2016, în care, printre altele, s-a menţionat că fermierul "…a făcut dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării pentru suprafaţa de 2,39 ha. situată pe raza U.A.T. Pietrari ... nu a făcut dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării pentru diferenţa de suprafaţă de 37,76 ha. (40,15 - 2,39)" .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.11.2016 întocmit de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa, s-a stabilit că E. nu a făcut dovada dreptului de folosinţă al terenului pentru care a solicitat acordarea sprijinului, încasând în mod nelegal plăţi în valoare totală de 13.853,59 RON, sumă ce a fost recuperată integral, aşa cum reiese din adresa A.P.I.A. nr. x/17.04.2019 .

Prima instanţă a reţinut că la data de 20.05.2010, la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte a fost înregistrată sub nr. x, cererea unică de plată pe suprafaţă 2010, depusă de fermierul F. având codul de identificare x, prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 2 hectare de teren situat pe raza comunei Moţăieni din judeţul Dâmboviţa .

Cererea, conform menţiunilor de la rubrica "numele şi prenumele funcţionarului A.P.I.A. care primeşte cererea", a fost primită de inculpatul B., şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A.

În realitate, cererea nu a fost formulată de F., ci de soţul acesteia, inculpatul C., care nu avea împuternicire din partea sa să o formuleze, aşa cum prevede Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru anul 2010.

În dosarul cererii de plată a fost identificat formularul M2 "completarea declaraţiei de suprafaţă 2010" înregistrat sub nr. x din 26.05.2010, din care reiese că F. deţine în comuna Moţăieni suprafaţă de 38,75 hectare de teren şi adeverinţa emisă de Primăria Moţăieni nr. 172/20.05.2010, din care rezultă că aceasta utilizează suprafaţa de 40,75 hectare de teren şi formularul V1 "Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2010", semnat indescifrabil tot de inculpatul B. .

În urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Târgovişte, a emis decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. 768944/22.10.2010 prin care s-a stabilit plata în avans către F. a sumei de 6.579 RON şi decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/15.12.2010 prin care s-a stabilit plata către F. a sumei de 6.530,09 RON . Prima plată la cererea depusă pentru F. a avut loc la data de 28 octombrie 2010. Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 13.109,09 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil.

S-a reţinut că, în urma cercetărilor efectuate, F. nu deţine suprafeţe de teren în comuna Moţăieni, iar adeverinţa nr. x/20.05.2010 a fost eliberată, în fals, de către soţul său, inculpatul C. - consilier A.P.I.A şi fost viceprimar al comunei Moţăieni în perioada 2008-2012 şi dată lui D., care la rândul său a remis-o inculpatului B., conform înţelegerii avute cu acesta.

În declaraţia dată la 24 octombrie 2014, în calitate de suspect, C. a susţinut că la începutul lunii mai 2010 a fost contactat telefonic de către inculpatul B. (pe care îl cunoştea, fiind şi colegi de partid), care i-a solicitat o copie a cărţii de identitate a soţiei şi un extras de cont bancar, invocând că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate (vârstă şi domiciliu) pentru a solicita sprijin financiar pentru un proiect PNDR, dar că, în prealabil, trebuie să demonstreze că există o exploataţie agricolă înregistrată în registrul fermierilor, lucru cu care a fost de acord, astfel că în cadrul unei întâlniri avute în luna mai 2010, inculpatul C. i-a dat inculpatului B. înscrisurile solicitate.

Ulterior, inculpatul C. a fost contactat telefonic de inculpatul B., care i-a solicitat o adeverinţă cu antetul Primăriei Moţăieni, necompletată (motivând necesitatea depunerii în dosarul cererii de plată), spunând că va trimite un coleg de partid pentru a o ridica, lucru ce s-a şi realizat. Astfel, numitul D. s-a prezentat la sediul Primăriei Moţăieni, de unde a ridicat o adeverinţă pe care inculpatul C. doar a semnat-o şi a ştampilat-o, fără a face menţiuni în aceasta.

În lunile noiembrie şi decembrie din acelaşi an, în contul curent al numitei F. au fost transferate sume de bani de la A.P.I.A., în cuantum de 13.109,09 RON, împrejurare în care inculpatul C. l-a contactat pe inculpatul B., acesta din urmă spunându-i că trebuie să-i remită inculpatului A. aceste sume, lucru care s-a şi realizat cu ocazia a două întâlniri avute cu acesta într-un bar din municipiul Târgovişte, în cursul lunii decembrie 2010.

Inculpatul C. a mai declarat că soţia sa nu a avut cunoştinţă de înţelegerea avută cu inculpatul B., aceasta efectuând demersuri ulterioare la A.P.I.A. pentru clarificarea situaţiei. Totodată, acesta a mai declarat că inculpatul B. i-a propus să solicite sprijin şi pentru campania din 2011, însă nu a fost de acord.

Declaraţia dată în anul 2014 a fost menţinută de inculpatul C. şi la 25.03.2022, împrejurare în care a precizat că era o practică de partid ca fermierii din partid să depună proiecte PNDR, iar iniţiativa accesării de fonduri europene, în cazul său, i-a aparţinut inculpatului B. .

Inculpatul C. a mai declarat că a purtat discuţii cu inculpatul A. (care era membru al Comisiei de Agricultură din cadrul Camerei Deputaţilor) şi inculpatul B., cu privire la accesarea de fonduri europene, din care o parte trebuia să ajungă şi la partid. Acesta a mai precizat că soţia sa nu a avut cunoştinţă despre demersurile sale, iar banii primiţi de la A.P.I.A. i-a remis în totalitate inculpatului A. la barul "T." din municipiul Târgovişte, de faţă fiind şi inculpatul B..

Cu ocazia audierii din 25.03.2022, inculpatul C. a depus capturi foto ale unui mesaj primit de la inculpatul A., la 25.10.2010, (la trei zile de la data emiterii de către A.P.I.A. Centrul Local Târgovişte, a deciziei de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, pentru fermierul F.), prin care era întrebat dacă a verificat cardul, acesta spunându-i că "nu, cu referire la soţia mea, al meu da şi am adăugat un emoticon trist, în sensul că nimic".

Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că F. nu a deţinut sau utilizat terenuri agricole, nu a formulat cereri la A.P.I.A., nici personal şi nici prin reprezentant, pentru a obţine sprijin financiar, însă în anul 2010, în urma cererii depuse fără ştirea sa, de soţul său, a încasat în contul personal, în două tranşe, suma de 13.109,09 RON, pe care i-a predat-o în integralitate acestuia.

F. a declarat că a restituit către A.P.I.A., în integralitate, sumele primite, iar despre cererea depusă la A.P.I.A. în numele său a aflat în vara anului 2013, din presa locală, împrejurare în care a vorbit cu soţul său şi a arătat că "a fost un fals făcut de alţii pe numele meu în care eu nu am fost implicată. Acesta mi-a spus şi unde au ajuns banii, respectiv în politică la domnul A.." .

Ulterior, la data de 26 octombrie 2023, martora F. a fost prezentă în faţa Înaltei Curţi şi, arătând că este soţia inculpatului C., a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în calitate de martor, având în vedere calitatea menţionată .

În cauză, a fost audiat martorul U., care a declarat că documentul M2 de adăugare de suprafaţă din dosarul cererii de plată a fermierului F., întocmit în numele său şi semnat indescifrabil, a fost completat fără existenţa unor înscrisuri care să dovedească suprafaţă adăugată şi nu el este persoana care l-a întocmit şi l-a semnat .

Prima instanţă a reţinut că la data de 06 iunie 2011, numitul D., având codul de identificare x, a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, cererea unică de plată de suprafaţă 2011, înregistrată sub nr. x, prin care a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 43,47 hectare de teren situat pe raza comunei Moţăieni din judeţul Dâmboviţa .

Cererea a fost primită de inculpatul B. fără ca acesta să-şi depună şi semnătura în caseta special destinată funcţionarului care primeşte cererea.

În dosarul cererii de plată a fost identificată declaraţia de completare a formularului de cerere unică pe suprafaţă/schiţare a parcelei pe hartă/digitizarea cererii prin H. în care la rubrica destinată funcţionarului A.P.I.A. este menţionat inculpatul B. şi formularul V1- proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 nr. x/06.06.2011, în care inculpatul B. este menţionat la rubrica "Nume şi prenume funcţionar A.P.I.A. care realizează V1" şi formularul "angajamente şi declaraţii" în care la rubrica "numele şi prenumele funcţionarului A.P.I.A. care realizează controlul vizual" este menţionat inculpatul B. . Înscrisurile nu sunt semnate de inculpat.

S-a constatat că, în urma analizării cererii de plată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Local Dâmboviţa a emis decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/19.10.2011 prin care s-a stabilit plata în avans către numitul D. a sumei de 6.762,32 RON şi decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/23.12.2011 prin care s-a stabilit plata către numitul D. a sumei de 7.921,41 RON. . Prima plată la cererea depusă de D. a avut loc la 28 octombrie 2011. Deciziile de plată menţionate, în cuantum de 14.683,73 RON, au fost aprobate de şeful Centrului Local Târgovişte, inculpatul B., fiind semnate indescifrabil.

Potrivit notei de control a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Antifraudă, Control Intern - Serviciul Control Intern, 41393/05.10.2016, fermierul D. a solicitat A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte plata sprijinului financiar pentru suprafaţă de 43,47 hectare de teren situat în comuna Moţăieni, deşi acesta nu deţinea sub nicio formă respectiva suprafaţă, aşa cum reiese din adresa Primăriei Moţăieni, nr. 5292/10.08.2016.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016 şi prin procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, ambele întocmite de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa, s-a stabilit că numitul D. nu a făcut dovada dreptului de folosinţă al terenului pentru care a solicitat acordarea sprijinului, încasând în mod nelegal plăţi în valoare totală de 15.394,18 RON, din care 14.683,73 RON (finanţare din fonduri europene) şi 710,45 RON (dobândă).

Conform certificatului de recuperare a debitelor/dobânzilor pentru fermierul D., rezultă că acesta a achitat în integralitate sumele datorate A.P.I.A.

Prima instanţă a constatat că, în declaraţia dată în calitate de suspect, D. a precizat că, din anul 2009, a desfăşurat activităţi în cadrul Cabinetului Parlamentar al deputatului A., împrejurare în care acesta l-a trimis în comuna Moţăieni, din judeţul Dâmboviţa "unde viceprimar era un ins C., care a fost coleg de grupă cu acesta în facultate şi de cameră, angajatul lui mai întâi la firma lui şi apoi angajat A.P.I.A..." unde "...era director, soţia lui, I.", pentru a lua nişte "hârtii pentru partid. Hârtiile respective, mi-a spus A., să le duc la directorul adjunct de la A.P.I.A., Q. ... naşul de cununie al cumnatului său..." .

Martorul D. a declarat că i-a remis înscrisurile respective inculpatului B., care i-a spus să le completeze, lucru cu care nu a fost de acord, astfel că acestea au fost completate de inculpatul B. şi doar au fost semnate de acesta, împrejurare în care a constatat că este vorba "despre nişte pământuri pe care le-aş fi arendat la Moţăieni, lucru care nu era adevărat...". Cu această ocazie, inculpatul B. i-a spus că o să-l sune după ce intră banii în cont, lucru pe care l-a şi făcut.

Ulterior, în cursul lunii octombrie 2011, după ce inculpatul B. l-a sunat şi i-a spus că i-au intrat banii în cont, numitul D. a fost sunat şi de inculpatul A., care i-a spus să scoată banii şi să-i ducă inculpatului B. "pentru că ştie el ce are de făcut", lucru pe care l-a şi realizat.

Numitul D. a mai precizat că, din anul 2011, starea lui de sănătate s-a agravat, suferind două accidente vasculare cerebrale, nu a mai ţinut legătura cu inculpatul A., dar în momentul în care a fost informat că trebuie să restituie A.P.I.A. suma de 14.700 RON, l-a sunat. Acesta a venit la el acasă, împrejurare în care au vorbit despre ancheta D.N.A., inculpatul A. luându-şi angajamentul că o să îi dea el banii respectivi. Ulterior, în trei rânduri, inculpatul A. i-a dat suspectului D. suma de 10.000 RON, restul sumei fiind achitată prin contribuţie proprie.

În cursul cercetării judecătoreşti la 26 octombrie 2023, martorul D. a arătat că a fost trimis de domnul A. la C., care la acel moment avea calitatea de viceprimar şi de şef al organizaţiei, crede, la sediul partidului, pentru plata chiriei şi ca să îi dea nişte hârtii cu care să meargă la domnul B.. A menţionat că s-a uitat pe hârtiile primite, una dintre ele era goală, avea doar ştampila primăriei, iar cealaltă conţinea un şir de numere cadastrale de terenuri, fiind posibil să fi fost pe verso-ul celeilalte hârtii. "Domnul B. la primirea hârtiilor m-a pus să semnez hârtia pe care o luasem de la domnul C..

Am semnat pe cererea care era goală cu ştampila primăriei. Am recunoscut atunci când am dat declaraţie la DNA semnătura mea, dar nu am recunoscut scrisul. Nu pot să îmi explic a cui era. La acel moment, am primit o solicitare de la B. să îi aduc un extras de cont al meu, respectiv contul în care primeam pensia. Nu ştiu dacă a doua zi, a treia zi sau chiar în aceiaşi zi m-am dus la bancă, la FF. şi am luat un extras de cont şi i l-am dus domnului B.. Am primit după circa două, trei luni telefon de la A., spunându-mi «Du-te la Q. pentru că se pare că au intrat banii.» M-am dus la bancă, la FF.

şi aşa cum mi-a spus A. la telefon, să scot bani şi să-i duc la Q.. Eu m-am dus o singur dată şi am scos 3000, pentru că numai atât puteam să scot şi a doua zi la fel, în total fiind în cont la momentul retragerii suma totală de 6.700 RON. Menţionez că am ştiut despre suma exactă de 6700 RON pentru atunci când primeam pensia o scoteam pe toată a doua zi. Menţionez că suma de 6000 RON a fost dată domnului B., aşa cum am arătat de două ori, iar suma de 700 RON a rămas în contul meu ca salariu. Când am primit telefon de la A. să scot banii şi să îi duc la B., aşa am înţeles, că urmează că acei bani să-i ducă la partid.

În anul următor, dar nu mai pot să precizez care este acesta, am primit de la Fisc că sunt debitor cu suma de circa 960 RON şi din socotelile pe care eu le-am făcut aceasta reprezenta impozitul la suma de 6700 RON. Am discutat cu fiul meu şi soţia mea, fiul meu s-a dus la fisc şi a plătit suma de 960 RON. Confirm menţiunea din declaraţia dată la parchet că i-am spus domnului A. despre suma de 14700 pe care o am de plătit, iar acesta mi-a spus că îmi va da el în fiecare lună banii pe care trebuie să îi plătesc la ANAF. Nu am fost de acord.

Am vrut să plătesc toată suma pentru că îmi era ruşine şi pensia îmi era poprită. În decursul a 2 ani şi jumătate, am primit în mai multe rânduri, de trei sau patru ori, câte o sumă care în total, cred că a făcut 8000 sau 10.000 RON, dar nu mai ţin minte, în niciun caz nu a fost 14600 + 960 impozit, cât mi s-a poprit."

Cu privire la dosarul A.P.I.A. întocmit pe numele fermierului D., a fost audiat şi martorul G., împrejurare în care acesta a precizat că în perioada 2010-2011 şi-a desfăşurat activitatea la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, în funcţia de consilier principal, primind cereri numai de la fermierii din Târgovişte, conform dispoziţiilor date de şeful de centru - inculpatul B..

Fiindu-i prezentată cererea depusă de fermierul D., martorul G., printre altele, a declarat că scrisul depus la rubricile "Numele funcţionarului A.P.I.A. care primeşte cererea", "Date de identificare solicitant", "Sediul exploataţiei" şi "Coordonate bancare" îi aparţine în totalitate. Acesta a mai precizat că a scris numele funcţionarului A.P.I.A. ca fiind B., întrucât acesta i-a dat actele fermierului pentru a crea acea parolă pentru H. şi că nu a interacţionat niciun moment cu acest fermier.

Martorul a mai declarat şi că scrisul depus pe copia cărţii de identitate a lui D., respectiv codul de identificare şi parola de acces în aplicaţia H. a fost executat de el ca şi cel depus pe formularul V1 - "Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pentru suprafaţă 2011". "L-am indicat la rubrica «Nume şi prenume funcţionar A.P.I.A. care realizează V1» tot pe B. întrucât acesta a fost cel care mi-a adus documentele fermierului. Îmi aduc aminte că eu chiar l-am întrebat pe cine să trec la funcţionar, iar dânsul mi-a spus să-l trec pe dumnealui. Nu-mi aduc aminte cu exactitate ce s-a întâmplat, însă documentele menţionate mai sus au ajuns la domnul B.." .

Instanţa a reţinut că, prin adresa x/10.08.2016, Primăria Comunei Moţăieni a comunicat A.P.I.A. - Direcţia Antifraudă şi Control Intern, faptul că numiţii F. şi D. nu erau înscrişi în evidenţele agricole şi fiscale cu bunuri în proprietate, folosinţă sau utilizare, în perioada 2007-2016 .

În cauză a fost audiată în calitate de martor şi I., împrejurare în care a declarat că nu are cunoştinţă despre modalitatea în care au fost depuse şi aprobate cererile numiţilor E., F. şi D. şi, totodată, a afirmat că "Nu am auzit până acum ca un şef de centru local să primească cereri. El trebuie să supravegheze activitatea de primire cereri, instruieşte, digitizează parcele în aplicaţia H. on line. Nu cred că are posibilitatea să închidă cereri pentru că nu are cod de închidere. Atribuţia de a primi cereri o au funcţionarii cu atribuţii de execuţie. Ei primesc şi închid astfel de cereri." .

În cursul cercetării judecătoreşti, la data de 9 noiembrie 2023, martora I. a menţionat că a fost soţia lui A., inculpat în cauză şi a invocat dreptul la tăcere .

Cu privire la existenţa interdicţiei oricărui şef de centru local al A.P.I.A. de a primi cereri de plată şi de a introduce date în aplicaţie, aşa cum a procedat inculpatul B., au făcut precizări martorii V., W., X., Y., Z. şi AA. - director adjunct al A.P.I.A.

Instanţa de fond a reţinut că martorul CC., în declaraţia dată la 27.10.2017, a menţionat că şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A., inculpatul B., nu avea competenţă să preia de la fermieri documentaţie sau să verifice înscrisuri, ci doar de a semna, după verificările efectuate de ceilalţi funcţionari, decizia de plată. Totodată, acesta a mai declarat că în anul 2010, după perioada de depunere a cererilor de acordare a subvenţiei pe suprafaţă, inculpatul B. i-a solicitat să înregistreze un dosar având ca obiect cererea formulată de unul dintre copiii lui, care nu avea la bază documentele necesare, cerere pe care a respins-o.

Martorul a mai declarat că a aflat că "în baza unor adeverinţe falsificate, eliberate de Primăria Moţăieni, s-ar fi obţinut în mod nelegal subvenţii pe suprafaţă şi tot din auzite am aflat că banii obţinuţi în acest mod ar fi fost remişi de persanele în contul cărora fuseseră viraţi, lui B., care, la rândul lui, ar fi dat aceşti bani factorilor de conducere din formaţiunea politică al cărei sprijin l-a avut cu ocazia numirii în funcţia de şef al Centrului Local Târgovişte" .

S-a reţinut că în cauză a fost audiat şi martorul DD., consilier superior în cadrul A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa, împrejurare în care, printre altele, a declarat că în vara anului 2013 sau 2014, când îşi desfăşura activitatea în cadrul Compartimentului Juridic, a primit spre soluţionare o sesizare prin care se solicita efectuarea unor verificări privind cererea de plată x pentru campania 2010.

Pe parcursul acestor verificări a constatat că dosarul aparţinea numitei F., era pentru suprafaţa de 41 ha de teren situat în comuna Moţăieni, judeţul Dâmboviţa, însă cererea, primită de şeful de centru, inculpatul B., nu era însoţită şi de documente privind provenienţa suprafeţelor pentru care se solicita sprijinul financiar, respectiv: contract de închiriere, comodat, asociere, proprietate, etc.

În aceste împrejurări, după ce şi-a informat conducerea, l-a chemat pe inculpatul C. la biroul său, i-a adus la cunoştinţă ceea ce a constatat cu privire la cererea de plată respectivă, ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că a fost făcută la îndemnul inculpatului A., soţia sa nu are cunoştinţă de respectiva cerere, iar adeverinţa a fost făcută de el la Moţăieni şi transmisă la Târgovişte, la inculpatul B..

S-a constatat că, la data de 31.03.2016, martorul DD. a depus un DVD pe care a înregistrat cu mijloace proprii convorbirea purtată în biroul său cu inculpatul C., din transcrierea căreia rezultă implicarea inculpaţilor B. şi A. în fraudarea de fonduri europene în urma cererii formulate de fermierul F..

Având în vedere relevanţa susţinerilor interlocutorilor, instanţa de fond a redat, în cuprinsul sentinţei penale, pasaje din transcrierea acestei convorbiri:

Astfel:

"DD.: Ce acte...? Am văzut că asta e depusă... e înregistrată de GG..

C.: Doi am ieşit.

DD.: GG..

C.: Mie mi se pare că ceva e încurcat şi-n adeverinţa aia... şi.

DD.: Păi, adeverinţa.

C.: Au fost două adeverinţe.

.

DD.: Şi... şi... da’ ai văzut că pe adeverinţă e semnătura ta? Că tu erai vice-primar atunci.

C.: Păi, da... adeverinţa era pe... semnătura mea, da’ . . . . . . . . . .[oftează]... Hai, că nu... acuma nu vreau să... ce.

.

DD.:

"F." Când am văzut "F.", am crezut că-mi vine rău!

C.: Rău . . . . . . . . . .[neinteligibil.

DD.: Nu, nu, nu! Păi, când am văzut cine e!

C.: Da, da, da!

DD.: Când... aşa, că mi-a... mi-a.

C.: Da. .. Da! Mă rog! în cavalcada asta, acuma... na!,

DD.: Auzi? Acu’, eu te întreb, sincer... Tu ai luat banii sau nu? Ă...? Nu crezi, ă...?

C.: N-am... ă.

DD.: N-ai luat? Bine, ai fost la bancă, să-i ridici? Atât, că contul e... contul pe numele cui e? ...[sunt răsfoite documente].

C.: Era al ei, da!

DD.: Contul e al ei!

C.: Da, da... contu’ e.

DD.: F..

C.: Da. .

DD.: Chiar dacă avea cineva împuternicire... nu a... ai avut împuternicire, ai luat tu banii?

C.: Da, da...E...! ... [neinteligibil.

.

DD.: Nu. .. acu’ fii sincer cu mine şi spune-mi ce a... ce s-a-ntâmplat cu banii!; Asta dacă poţi să-mi spui mie... te rog să-mi spui, dacă vrei... nu poţi să-mi spui că nu ştii. Dacă-mi spui că nu cunoşti, mă minţi! Vreau să văd dacă eşti sincer... Ce s-a-ntâmplat cu banii? ...[răsfoieşte documente].

C.: I-am folosit la campanie.

DD.: În... în campanie electorală? în ce an?

C.: În 2010.

DD.: Care 2010? Că ăştia i-aţi luat, banii, în iulie 2011!

C.: Prietene!

DD.: Cum, în 2010? Păi, când a luat, mă, banii? La campania din 2010? Păi, ce, dracu’, alegeri au fost în 2010?

C.: În 2010 a fost şi prin 2011, în... în februarie au fost alegeri, ai uitat? Interne! Cele mai ale dracu’!

DD.: A! în februarie 2011! ... [- răsfoieşte documente],.. A...!Alea, mă?

C.: Ştii cât au costat?

.

C.: Prietene, eu plătesc o masă, care n-am mâncat-o... Ai înţeles? Asta e singura mea problemă! Că în rest n-aş avea probleme!

DD.: Ă... eu cred că aicea se... se.

C.: Şi-am mai dat şi din buzunaru’ propriu înapoi... prin dispoziţia de plată... 20 de milioane... Asta pot să spun. În rest..."

Totodată, martorul DD. a depus, în susţinerea celor declarate, o înregistrare efectuată cu mijloace proprii, a unei convorbiri telefonice purtate cu suspectul D., în care acesta îi povestea modalitatea în care a obţinut fonduri europene de la A.P.I.A. şi îi cerea să ia legătura cu inculpaţii A. şi B., pentru a-i da suma de 12.000 RON, întrucât avea instituită poprire pe pensie.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat că, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, au fost depuse adrese şi înscrisuri în susţinerea cererii de constituire ca parte civilă formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În examinarea acţiunii civile, a fost avută în vedere ultima adresă prin care au fost precizate pretenţiile civile, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA Central, numai această autoritate având calitatea de parte civilă în prezenta cauză, iar pretenţiile acesteia fiind fondate pentru accesoriile indicate, în sensul argumentelor juridice expuse chiar în cuprinsul adresei respective.

În schimb, s-a constatat că solicitarea părţii civile de acordare a despăgubirilor aferente subvenţiei plătite numitului E. pentru campania 2011 este nefondată, deoarece această campanie nu a făcut obiectul judecăţii, acuzaţiile aduse inculpaţilor A. şi B. fiind limitate la obţinerea necuvenită de despăgubiri de către acest fermier numai pentru campania din 2010.

Faţă de considerentele anterior prezentate, prima instanţă a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010 - 28.10.2011, l-a determinat pe B. - şeful Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A. să îi ajute pe F., D. şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că nu îndeplineau condiţiile legale, primind de la aceştia sumele obţinute, în cuantum de 41.646,41 RON, întruneşte condiţiile de tipicitate obiective şi subiective ale infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. care, în calitate de şef al Centrului Local Târgovişte din cadrul A.P.I.A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, în mod repetat, în perioada 20.04.2010 - 28.10.2011, i-a ajutat pe F., D. şi E. să obţină fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deşi cunoştea că aceştia nu îndeplineau condiţiile legale, respectiv:

- a primit cererea unică de plată 2010 a fermierului F. de la o altă persoană decât titularul acesteia, respectiv de la C. - soţul său, în lipsa procurii notariale necesare în acest sens;

- a atestat date nereale privind modul de depunere a cererii fermierului F. în formularul V1 - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă, bifând "NU" la rubrica referitoare la depunerea cererii unice de plată pe suprafaţă prin reprezentant;

- i-a solicitat lui C. să elibereze în fals adeverinţa nr. x/20.05.2010, pe care a primit-o necompletată, doar semnată şi pe care, ulterior, au fost făcute menţiuni nereale cu privire la suprafeţele de teren deţinute de F. în comuna Moţăieni şi în baza căreia aceasta a obţinut de la A.P.I.A. sume de bani necuvenite;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. 768944/22.10.2010 prin care s-a stabilit plata în avans către F. a sumei de 6.579 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010, nr. x/15.12.2010 prin care s-a stabilit plata către F. a sumei de 6.530,09 RON, deşi cunoştea că aceasta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a primit cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 a fermierului D., deşi cunoştea că acesta nu deţine suprafaţa de teren pentru care se solicită sprijinul (o parte însemnată a suprafeţei de teren situată în comuna Moţăieni fusese declarată în anul anterior de F.);

- i-a dispus subalternului G. să întocmească formularul V1 Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 pentru fermierul D. şi să insereze date nereale, în sensul să bifeze că cererea este completă şi valabilă, deşi ştia că nu este adevărat;

- a întocmit formularul Declaraţie de completare a formularului de cerere unică de plată/schiţare a parcelei pe hartă/completarea/digitizarea cererii prin H., pentru fermierul D., inserând date nereale cu privire la faptul că datele din declaraţia de suprafaţă şi digitizarea parcelelor au fost introduse/actualizate/realizate cu acordul său;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/19.10.2011 prin care s-a stabilit plata în avans către D. a sumei de 6.762,32 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, nr. x/23.12.2011 prin care s-a stabilit plata către D. a sumei de 7.921,41 RON, deşi cunoştea că acesta nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate;

- a primit la dosarul cererii de plată pe suprafaţă pe anul 2010, adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari pe numele lui E., în baza căreia s-a mărit suprafaţa de teren deţinută de fermier, deşi cunoştea că nu este conformă cu realitatea, întruneşte condiţiile de tipicitate obiective şi subiective ale complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Totodată, prima instanţă a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. care, la 20.05.2010 a depus (în numele soţiei sale, F.) la A.P.I.A. - Centrul Local Târgovişte, în lipsa unei procuri, înscrisuri cu un conţinut fals, respectiv: cererea unică pe suprafaţă 2010 nr. x, iar la 26.05.2010 a depus formularul M2 - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2010, în care, cu rea-credinţă, a menţionat în mod nereal că utilizează suprafaţa totală de 40,75 (două hectare, respectiv 38,75 hectare) de teren agricol situat în comuna Moţăieni, judeţul Dâmboviţa, şase înscrisuri intitulate "hărţi bloc fizic pentru campania 2010", nr. 65645-52, 65645-69, 65645-230, 65645-245, 65645-236 şi 65645-337, precum şi adeverinţa emisă de Primăria Moţăieni nr. 72/20.05.2010, pentru care a solicitat şi a primit, pe nedrept, sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în cuantum de 13.109,09 RON, prima plată având loc la 28 octombrie 2010, întruneşte condiţiile de tipicitate obiective şi subiective ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

Înalta Curte a considerat că participaţia fiecăruia dintre inculpaţi a fost descrisă în detaliu în situaţia de fapt amănunţit stabilită, cu referire, în concret, la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, ce au fost indicate şi analizate coroborat, în condiţiile amplu reţinute, aşa încât s-a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile comune formulate de apărătorii celor trei inculpaţi.

Totodată, prima instanţă a constatat că, din amplul proces de analiză şi sinteză în stabilirea situaţiei de fapt, cu indicarea mijloacelor de probă şi coroborarea acestora, atât a celor administrate în cursul urmăririi penale, cât şi cele din etapa cercetării judecătoreşti, diversitatea şi numărul semnificativ al acestora a dovedit existenţa faptelor pentru care inculpaţii A., B. şi C. au fost trimişi în judecată în formele de participaţie reţinute, cu îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă şi subiectivă, aşa încât solicitările formulate în principal, de către inculpaţi sub aspectul achitării, fie în temeiul art. 395 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. a) din acelaşi cod, fapta nu există privind pe inculpatul A., în temeiul art. 395 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) din acelaşi cod, privind pe inculpatul B., respectiv inexistenţa probelor că ar fi săvârşit infracţiunea şi art. 395 alin. (5) cu referire la art. 16 lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, privind pe inculpatul C., fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, nu se susţin.

S-a considerat că apărarea inculpatului B., cu privire la achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., respectiv inexistenţa probelor că acesta ar fi comis infracţiunea, este infirmată de declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, al căror conţinut chiar a fost redat în concret, al martorilor V., W., X., Y., Z., AA., CC., DD., care se coroborează şi cu înscrisuri, transcrierea convorbirii înregistrată de DD..

De asemenea, nu a fost reţinută nici solicitarea de achitare a inculpatului C. în temeiul prevăzut de art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, întrucât din descrierea faptei rezultă că acesta a acţionat personal, cu intenţie, care este dovedită cu declaraţiile martorilor D., DD. date în cursul urmăririi penale şi faza judecăţii în primă instanţă, înregistrarea făcută de DD. la convorbirea purtată cu C..

Instanţa de fond a menţionat faptul că cei trei inculpaţi au solicitat în scris a se dispune încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, inculpaţii B. şi C. învederând personal la data de 15 iunie 2023 şi în cereri ulterioare că nu solicită continuarea procesului penal, iar apărătorul inculpatului A. a învederat la termenul din 15 iunie 2023 că este împuternicit să susţină că inculpatul nu doreşte continuarea procesului penal, deşi în cererea scrisă acesta a solicitat achitarea.

Cu privire la evoluţia jurisprudenţială în materie de prescripţie şi efectele acesteia în prezenta cauză:

Luând în considerare implicaţiile sale majore asupra acuzaţiilor formulate în cauză, Înalta Curte a apreciat necesară examinarea problematicii prescripţiei răspunderii penale din perspectiva cadrului jurisprudenţial conturat, atât în dreptul naţional - în special în raport cu deciziile recente ale Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest domeniu de reglementare, cât şi în dreptul european - prin raportare la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin].

În cauza de faţă, acuzaţiile penale au vizat infracţiuni comise în perioada 20.04.2010-28.10.2011, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. şi respectiv 20.05.2010, 26.05.2010 şi 28.10.2010 privind pe inculpatul C., repere temporale raportat la care reglementarea naţională în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale a cunoscut, sintetic, următoarele variante:

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 până la data de 25 iunie 2018];

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională - şi până la data de 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022. Această variantă legislativă a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, la care se va face trimitere în continuare].

- "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului" [art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022].

S-a arătat că, pe durata soluţionării prezentei cauze în primă instanţă, cadrul normativ naţional în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale a făcut obiectul a două decizii cu caracter obligatoriu, pronunţate, pe de-o parte, în jurisdicţia constituţională, în mecanismul de cenzurare a constituţionalităţii legii în vigoare, şi, pe de altă parte, de către instanţa supremă, în mecanismul de unificare a practicii judiciare.

Ulterior, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin], Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) a furnizat repere de interpretare a dreptului Uniunii de natură a limita, în domeniul acoperit de acest drept şi circumscris fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aplicarea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa anterior evocată a instanţei supreme. În acest sens, Curtea de Justiţie a statuat următoarele:

*Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curţii constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

*În schimb, dispoziţiile menţionate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Prima instanţă a arătat că, în acest context jurisprudenţial, a tranşa chestiunea intervenirii prescripţiei răspunderii penale în prezenta cauză presupune, prioritar şi cu necesitate, examinarea măsurii în care infracţiunile deduse judecăţii intră sub incidenţa dreptului Uniunii, având în vedere reperele de interpretare regăsite în Hotărârea Lin.

Demersul Înaltei Curţi sub acest aspect a avut în vedere stabilirea faptului dacă infracţiunea de folosire sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reţinută în participaţii diferite în sarcina inculpaţilor, reprezintă fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, circumscrise domeniului de aplicare a articolului 325 alin. (1) TFUE şi a articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF, în interpretarea dată prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023 şi jurisprudenţa anterioară a Curţii de Justiţie.

S-a reţinut că, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie, înţelesul noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene a fost examinat atât în contextul prevederilor Convenţiei elaborate în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (Convenţia PIF), cât şi al dispoziţiilor Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.

Astfel, noţiunea de fraudă "este definită la art. 1 din Convenţia PIF ca fiind orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la (...) folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete, care au ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune sau în numele acesteia" (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 8 septembrie 2015, Ivo Taricco s.a, C-105/14, pct. 41).

În sensul articolului 1 alin. (1) lit. b) din Convenţia PIF, "frauda" în materie de venituri ale Uniunii implică "necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice" sau "folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete" (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 2 mai 2018, Scialdone, C-574/15, pct. 39).

În ceea ce priveşte înţelesul şi sfera de aplicare a articolului 325 alin. (1) TFUE, Curtea de Justiţie a statuat că această dispoziţie impune statelor membre să combată frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri efective şi disuasive (Hotărârea Lin, pct. 83); noţiunea de "interese financiare" ale Uniunii cuprinde nu numai veniturile puse la dispoziţia bugetului Uniunii, ci şi cheltuielile acoperite din bugetul menţionat.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte expresia "orice activitate ilegală" care figurează la articolul 325 alin. (1) TFUE, termenii "activitate ilegală" desemnează în mod obişnuit comportamente contrare legii, în timp ce determinantul "orice" indică faptul că este vizat, fără distincţie, ansamblul acestor comportamente, noţiunea respectivă, de "activitate ilegală", neputând fi interpretată în mod restrictiv (Hotărârea Scialdone, pct. 45, Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, pct. 191).

S-a reţinut că, din perspectiva articolului 325 alin. (1) TFUE, jurisprudenţa Curţii de Justiţie este, de asemenea, constantă în a statua că interesele financiare ale Uniunii cuprind, printre altele, veniturile provenite din TVA (Hotărârea Scialdone, pct. 27).

Prima instanţă a constatat că, în cauza de faţă, acuzaţiile de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se circumscrie accepţiunii de fraudă stabilită de dreptul unional şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în condiţiile arătate.

Noţiunea de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene are un înţeles autonom în sistemul de drept comunitar, consacrat ca atare de normele de drept al Uniunii şi de interpretarea dată acestora în jurisprudenţa pertinentă a Curţii de Justiţie.

Atunci când rezultă neîndoielnic că o normă de incriminare, în dreptul intern, a unui anumit tip de conduită ilicită reprezintă transpunerea unei obligaţii ce revine statului membru în temeiul dreptului comunitar, denumirea, în sine, a infracţiunii în dreptul naţional este irelevantă pentru a se reţine că respectiva faptă se circumscrie sferei de aplicare a articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF ori articolului 325 alin. (1) TFUE Convenţia PIF instituie obligaţia statelor membre de a pedepsi cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive cel puţin cazurile de fraudă gravă şi, totodată, de a considera "gravă" orice fraudă care implică o sumă ce urmează a fi stabilită de fiecare stat membru, dar care nu poate fi mai mare de 50.000 euro.

Rezultă, prin urmare, că opţiunea de sancţionare penală inclusiv a fraudelor care produc prejudicii cu o valoare inferioară acestei ultime limite ori de a sancţiona cu pedepse privative de libertate frauda, indiferent de valoarea prejudiciului produs, este lăsată la latitudinea statelor membre, în lumina libertăţii acestor state de a alege sancţiunile aplicabile în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii şi corespunzător competenţei partajate între Uniune şi statele membre în acest domeniu (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 33, 43).

Înalta Curte a mai subliniat că, urmare a aderării la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, România a acceptat: i) supremaţia ordinii juridice comunitare şi efectul direct al anumitor dispoziţii de drept al Uniunii, ii) competenţa exclusivă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de interpretare a dreptului Uniunii şi iii) efectul obligatoriu al acestei interpretări pentru statele membre, în vederea asigurării unităţii şi eficacităţii acestui drept.

În considerarea preeminenţei dreptului Uniunii, prima instanţă a conchis că natura constituţională (şi inclusiv trăsătura de drept substanţial) a principiului aplicării legii penale mai favorabile, invocat de inculpaţi, nu poate, în sine, să justifice o eventuală prevalenţă acordată dreptului naţional în raport cu cerinţele ce decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF, în reperele de interpretare oferite de Curtea de Justiţie prin Hotărârea Lin.

În ceea ce priveşte efectele concrete ale dreptului Uniunii în cauza de faţă, în special din perspectiva incidenţei prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor, odată stabilit că obiectul litigiului include fapte ce constituie fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, intrând, prin urmare, în domeniul de aplicare al acestui drept, Înalta Curte a constatat deplina aplicabilitate a celor statuate de Curtea de Justiţie prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023.

În primul rând, s-a reţinut că, pronunţându-se asupra înţelesului dispoziţiilor pertinente din Convenţia PIF şi TFUE în procedurile jurisdicţionale prin care se urmăreşte sancţionarea pe plan penal a infracţiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, Curtea de Justiţie nu a distins după cum este vorba de proceduri în curs ori de căi extraordinare de atac (Hotărârea Lin, pct. 101, 123). În acest sens, împrejurarea că Hotărârea Lin a fost pronunţată în urma cererii adresate de o instanţă naţională învestită într-o cale extraordinară de atac este irelevantă asupra obligativităţii interpretării date dreptului Uniunii în orice alt proces penal în care se ridică aceeaşi problemă de drept.

În al doilea rând, s-a constatat că, în temeiul dreptului Uniunii şi în reperele de interpretare furnizate prin hotărârea sus-menţionată, Înalta Curte nu este obligată să lase neaplicată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia prescripţiei, deoarece această jurisprudenţă consacră un standard naţional de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale care nu este de natură să compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie.

În schimb, în exercitarea prerogativelor sale de instanţă a Uniunii, complementare prerogativelor consacrate de dreptul naţional, Înalta Curte are obligaţia să lase neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, în cazul faptelor de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii fals, inexacte sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În reperele de interpretare furnizate de Curtea de Justiţie, aplicarea standardului naţional, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a instanţei supreme, ar permite repunerea în discuţie a întreruperii termenelor de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite, în cauza pendinte, chiar anterior datei de 25 iunie 2018 şi, conducând la incidenţa prescripţiei răspunderii penale în cazul tuturor inculpaţilor, ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii în domeniul combaterii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Rezultă, pe cale de consecinţă, că, în privinţa fraudelor săvârşite anterior datei de 6 iulie 2019, deşi adoptarea unor norme care guvernează prescripţia răspunderii penale pentru astfel de infracţiuni intră în competenţa statelor membre, totuşi, în exercitarea acestei competenţe, statele respective sunt ţinute să respecte obligaţiile care le sunt impuse de dreptul Uniunii (Hotărârea Lin, pct. 80-82).

Aceste obligaţii constau, în esenţă, în: a) combaterea fraudei şi a oricăror activităţi ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri efective şi disuasive, b) aplicarea unor sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, care includ, cel puţin în cazurile de fraudă gravă, pedepse privative de libertate, c) aplicarea standardelor naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, inclusiv a celor referitoare la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, numai cu condiţia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, şi nici supremaţia, unitatea si efectivitatea dreptului Uniunii.

În ceea ce priveşte cea dintâi obligaţie, de combatere a fraudei, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie s-a statuat că, în temeiul articolului 325 alin. (1) TFUE, statelor membre le revine obligaţia de rezultat de a combate frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive şi efective. Deşi ele dispun de libertatea de alegere a sancţiunilor aplicabile, care pot lua forma unor sancţiuni administrative, a unor sancţiuni penale sau a unei combinaţii a celor două, statele membre sunt totuşi obligate, în conformitate cu articolul 325 alin. (1) TFUE, să se asigure că situaţiile de fraudă gravă sau de altă activitate ilegală gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sunt pasibile de sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv (Hotărârea Lin, pct. 83-84, Hotărârea Euro Box Promotion şi alţii, pct. 191).

În plus, normele naţionale privind prescripţia trebuie să permită o represiune efectivă a infracţiunilor legate de astfel de fraude (Hotărârea M.A.S şi M.B., pct. 34 -36).

Obligaţia secundă, de aplicare a unor sancţiuni penale efective şi disuasive, decurge nu doar din articolul 325 alin. (1) TFUE, ci şi din articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF. În aplicarea acestei norme de drept comunitar şi în acord cu argumentele de interpretare oferite de Curtea de Justiţie, statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, se pedepsesc cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, care includ, cel puţin în cazurile de fraudă gravă - şi anume cele care implică o sumă minimă care nu poate fi stabilită de statele membre la mai mult de 50.000 de euro - pedepse privative de libertate (Hotărârea Lin, pct. 85, Hotărârea Scialdone pct. 36).

Prima instanţă a constatat că, în ceea ce priveşte standardele naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale şi măsura în care, potrivit aprecierii Curţii de Justiţie, aplicarea acestora se conformează condiţiei de a nu compromite supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii, în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale, legislaţia şi jurisprudenţa naţională se întemeiază pe două principii distincte, respectiv, pe de o parte, în ceea ce priveşte Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.

Deşi aceste două principii sunt consacrate şi în ordinea juridică a Uniunii, reiese din jurisprudenţa Curţii de Justiţie că normele care reglementează prescripţia în materie penală nu intră în domeniul de aplicare al articolului 49 alin. (1) din cartă (Hotărârea Lin, pct. 108, Hotărârea Taricco, pct. 54-57) şi, din această perspectivă, obligaţia instanţelor române de a lăsa neaplicate cele două decizii ale Curţii Constituţionale ori hotărârea prealabilă a Înaltei Curţi în materia prescripţiei nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilităţii, preciziei şi neretroactivităţii infracţiunilor şi pedepselor, şi nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum sunt garantate de cartă (Hotărârea Lin, pct. 110-112).

Prin urmare, în măsura în care se întemeiază pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, sub aspectul cerinţelor de previzibilitate şi precizie a legii penale, inclusiv a regimului de prescripţie, astfel cum este protejat de dreptul naţional, Curtea de Justiţie a concluzionat că instanţele române nu sunt obligate să lase neaplicată jurisprudenţa naţională supusă analizei, în pofida existenţei unui risc sistemic de impunitate a fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărârea Lin, pct. 118).

În schimb, aplicarea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie, trebuie diferenţiată de cea a standardului naţional de protecţie examinat în Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S şi M.B., referitor la previzibilitatea legii penale (Hotărârea Lin, pct. 120).

În acest sens, Curtea de Justiţie a efectuat o distincţie clară între standardul naţional menit să protejeze previzibilitatea legii penale, astfel cum a fost configurat în Hotărârea MAS şi MB şi în Hotărârea Lin (şi care, în cazul speţei, se limitează la neutralizarea efectului întreruptiv de prescripţie al actelor efectuate în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), pe de-o parte, şi standardul naţional de protecţie referitor la aplicarea retroactivă a legii mai favorabile (care ar permite neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar şi înainte de 25 iunie 2018), pe de altă parte.

Numai în raport cu acest ultim standard naţional de protecţie, ţinând seama de necesara sa punere în balanţă cu dispoziţiile articolului 325 alin. (1) TFUE şi ale articolului 2 alin. (2) din Convenţia PIF, aplicarea de către o instanţă naţională a respectivului standard naţional, pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii (pct. 123).

În concluzie, în exercitarea competenţei sale exclusive de interpretare a dreptului Uniunii, Curtea de Justiţie a constatat incompatibilitatea dintre cerinţele ce decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF, pe de-o parte, şi standardul naţional al principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pe de altă parte, numai sub aspectul particular al neutralizării, în virtutea acestui ultim standard naţional, a efectelor întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, în cauze penale având ca obiect fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Prin urmare, dând efect direct dispoziţiilor de drept al Uniunii, în interpretarea dată acestora de Curtea de Justiţie, Marea Cameră, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, Înalta Curte a arătat că lasă neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că, în litigiul de faţă, ce constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, valorificarea acestui standard pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018 ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii.

În cauză, analizând, prioritar, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., instanţa de fond a constatat că, în intervalul de timp cuprins între data săvârşirii faptei de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în forma continuată, respectiv 20.04.2010-28.10.2011 privind pe inculpaţii A. şi B. şi respectiv 20.05.2010 şi 26.05.2010 şi 28.10.2010 data primei plăţi privind pe C. şi până la pronunţarea prezentei sentinţe, deşi limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, anterior modificării actului normativ erau cuprinse între 3 şi 15 ani la data săvârşirii infracţiunii, ulterior au fost modificate de legiuitor în sensul reducerii lor, între 2 şi 7 ani, aşa încât, în condiţiile art. 5 din C. pen., acestea din urmă vor fi avute în vedere în cauza pendinte.

În varianta legislativă anterioară datei de 25.06.2018 în speţă, termenul general de prescripţie pentru infracţiunea menţionată era, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi, conform dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., acest termen se întrerupea prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, cu efectul intervenirii prescripţiei răspunderii penale numai în condiţiile depăşirii termenului general cu încă o dată, conform art. 155 alin. (4) din C. pen.. Aplicarea globală a acestei variante normative ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescripţie specială de 16 ani, termen care în speţă, raportat la data săvârşirii faptei, nu s-a împlinit până în momentul soluţionării cauzei.

În schimb, ca o consecinţă exclusivă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă că, în intervalul 25.06.2018 - 30.05.2022, ansamblul normativ în vigoare nu a mai prevăzut vreun caz de întrerupere a prescripţiei, cu consecinţa curgerii doar a termenului general de prescripţie şi a împlinirii sale, în cauză, la datele de 27.10.2019 pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. şi respectiv 27 octombrie 2018 pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului C..

Măsurile procesuale ale continuării urmăririi penale in personam şi punerea în mişcare a acţiunii penale cu aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale au avut loc ulterior împlinirii termenului general de prescripţie în ceea ce îi priveşte pe inculpatul A., calitatea de suspect la 29 iulie 2021 şi calitatea de inculpat, respectiv la 19 aprilie 2022, iar pentru inculpatul B., calitatea de suspect la 14 iulie 2021 şi respectiv calitatea de inculpat la 08.04.2022 .

Măsurile procesuale privind pe inculpatul C. au fost aduse la cunoştinţa sa, respectiv calitatea de suspect la 16 octombrie 2014 şi respectiv calitatea de inculpat la 8 aprilie 2022, iar la data de 14 martie 2022 s-a dispus schimbarea încadrării juridice . În situaţia acestui din urmă inculpat chiar şi în ipoteza interpretării curgerii unui nou termen de prescripţie generală de la data de 16 octombrie 2014, atunci când a dobândit calitatea de suspect, ca urmare a măsurii continuării urmăririi penale in personam, ca act întreruptiv a termenului general de prescripţie de 8 ani, acesta s-a împlinit la 15 octombrie 2022 mai înainte de trimiterea în judecată a inculpatului care a avut loc prin emiterea rechizitoriului la 12 decembrie 2022.

În plus, ulterior datei de 30 mai 2022 în cauza pendinte nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală, care ar fi trebuit comunicate inculpaţilor şi ar fi fost de natură, aşadar, să întrerupă cursul prescripţiei.

Astfel, instanţa de fond a constatat că legea penală în vigoare în intervalul de timp anterior precizat, în ansamblul său, conduce la incidenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală a celor trei inculpaţi acuzaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, indiferent de forma de participaţie, constituind, prin urmare, legea penală mai favorabilă, conform art. 5 din C. pen.

În consecinţă, prima instanţă a dispus faţă de fiecare inculpat, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru infracţiunea de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; privind pe inculpatul B. pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; privind pe inculpatul C. pentru infracţiunea de folosirea sau prezentarea, de documente ori declaraţii false, inexact sau incomplete având ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene, sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat acoperit integral prejudiciul efectiv cauzat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către inculpaţii A., B. şi C., potrivit adresei nr. x din 28 septembrie 2023 emisă de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA, aflată în filele x.

În consecinţă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1382 din C. civ., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpatul A., la plata sumei de 26.108,38 RON, reprezentând creanţe accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi calculate, de la data efectuării fiecărei plăţi către D. (campania 2011) şi E. (campania 2010), până la data achitării efective a debitului, potrivit adresei mai sus menţionate a părţii civile, acestea rezultând din calculele efectuate de partea civilă şi fişelor de calcul anexate.

Totodată, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1382 din C. civ., inculpatul C. a fost obligat, în solidar cu inculpaţii A. şi B., la plata sumei de 7.353,77 RON, reprezentând creanţe accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi calculate de la data fiecărei plăţi efectuate către F. (campania 2010), până la data achitării efective a debitului, conform adresei părţii mai sus menţionate şi fişei de calcul anexate.

Instanţa a menţionat că acordarea accesoriilor fiscale se justifică potrivit art. 1385 din C. civ. în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, atât sub aspectul pagubei efective, cât şi a câştigului de care partea civilă a fost lipsită. Sub aspectul cuantumului accesoriilor acordate, au fost apreciate ca fondate susţinerile părţii civile, constatând că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul cărora s-au calculat dobânzi de către APIA Centrul Judeţean Dâmboviţa, sunt aplicabile numai în cazul constatării unor nereguli şi nicidecum în cazul comiterii unor fraude având ca obiect fonduri europene, aspecte ce rezultă din coroborarea art. 1 şi art. 2 lit. a) şi b) şi art. 19 alin. (3) din actul normativ menţionat.

Prima instanţă a apreciat că nu poate avea în vedere solicitarea reprezentantului Ministerului Public cu privire la desfiinţarea următoarelor înscrisuri: cererea unică de plată 2010 a fermierului F. nr. x; formularul M2 - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2010 a fermierului F.; formularul V1 - proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă a fermierului F.; adeverinţa nr. x/20.05.2010 emisă de Primăria comunei Moţăieni; adeverinţa fără număr emisă de Primăria comunei Moţăieni; cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 a fermierului D.; formularul V1 Proces-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2011 pentru fermierul D.; declaraţie de completare a formularului de cerere unică de plată/schiţare a parcelei pe hartă/completarea/digitizarea cererii prin H., pentru fermierul D.; adeverinţa nr. x/04.06.2010 eliberată de Primăria Pietrari pe numele lui E.; hărţi bloc fizic pentru campania 2010, nr. 65645-52, 65645-69, 65645-230, 65645-245, 65645-236 şi 65645-337, în conformitate cu art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

Cu privire la această solicitare, s-a avut în vedere faptul că infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, respectiv art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forme diferite de participaţie, au un caracter autonom, în raport cu faptele de fals şi soluţia de clasare cu privire la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina suspectului C. şi cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. în referire la înscrisurile arătate. Or, faptele de fals din care au rezultat înscrisurile anterior menţionate nu au făcut obiectul judecăţii în prezenta cauză, astfel încât Înalta Curte a constatat că desfiinţarea acestor înscrisuri nu se poate dispune în actuala procedură.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva sentinţei penale nr. 170 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 martie 2024, în dosarul nr. x/2022, au formulat apel, în termen legal, inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, la data de 9 aprilie 2024, sub nr. x/2024.

Apelanţii inculpaţi nu au arătat, în scris, motivele pe care se întemeiază calea ordinară de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de fond.

Primul termen de judecată a fost stabilit, în mod aleatoriu, la data de 27 mai 2024, termen la care apelanţii inculpaţi A. şi B., prezenţi la judecarea cauzei au precizat, personal, că îşi retrag apelul declarat.

La termenul de judecată anterior menţionat, au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor inculpaţilor, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând cererea apelanţilor inculpaţi A. şi B. de retragere a apelurilor declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 27 mai 2024, apelanţii inculpaţi A. şi B., asistaţi de apărător ales, au susţinut în faţa instanţei că îşi retrag apelurile declarate împotriva hotărârii instanţei de fond. În acest sens, au fost întocmite două procese-verbale ce cuprind manifestarea de voinţă a inculpaţilor A. şi B. .

Potrivit dispoziţiilor art. 415 din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Prin raportare la dispoziţiile anterior menţionate, verificând sub aceste aspecte cererile apelanţilor inculpaţi A. şi B., se constată că retragerea apelurilor declarate în prezenta cauză, îndeplineşte condiţiile anterior menţionate, fiind formulată personal de către inculpaţi, în faţa Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători (instanţa de control judiciar), anterior închiderii dezbaterilor la instanţa de control judiciar, în şedinţa de judecată de la data de 27 mai 2024.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza art. 415 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 170 din data de 21 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 170 din data de 21 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelanţii inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2024.