Inadmissibility of cassation appeal against final review decision under two-instance Code of Criminal Procedure regime

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin decizia penală nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2023 şi a fost menţinută sentinţa penală atacată.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, prin sentinţa penală nr. 18 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Călăraşi reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat, în esenţă, să se dispună redeschiderea, reanchetarea şi revizuirea dosarului nr. x/2009, în care a fost condamnat pentru o pretinsă faptă de omor, pe care nu a comis-o.

Petentul revizuent şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. proc. pen. şi a susţinut, în motivarea cererii, faptul că în concluziile raportului de expertiză medico-legală pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare se arată că leziunile traumatice se puteau produce prin lovire cu şi de corp dur, fără să se precizeze care leziuni s-au produs prin lovire cu un corp dur şi care de un corp dur, medicul legist având această obligaţie, aceste aspecte fiind esenţiale pentru a se concluziona dacă leziunile traumatice generatoare "tertiar" a decesului mamei sale s-au produs din cauza lovirii acesteia cu palma sau din cauza căderii, lovirii de un corp dur. Totodată, a precizat că medicul legist avea obligaţia să consemneze data la care s-au putut produce leziunile de lovire cu un corp dur, respectiv de un corp dur, întrucât în raport cu datele respective urma să se stabilească de cine au fost provocate respectivele leziuni, respectiv modul în care s-au putut produce leziunile prin lovire de un corp dur. A precizat că nu este lipsit de relevanţă sub aspectul colecţiilor hematice extra şi subdurale faptul că mama sa, B., a suferit înainte de venirea sa în ţară (cu mai mult de un an înainte de data decesului) un AVC, care îndeobşte generează colectii hematice, mai bine zis cheaguri de sânge extra şi subdural.

A susţinut că pentru stabilirea situaţiei de fapt de către organele judiciare, trebuia să se solicite actele medicale de la internarea mamei sale pentru AVC.

A mai arătat petentul că hotărârea de condamnare s-a bazat în mod esenţial pe opinia consemnată în raportul medico legal a medicului legist, astfel că sunt incidente în cauza prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 454 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, faţă de autorul expertizei medico-legale s-a dispus clasarea pe motiv că s-a împlinit termenul de prescriptie a răspunderii penale. astfel că dovada cazului de revizuire se poate face conform prevederilor menţionate anterior, prin orice mijloc de probă.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizientul A., instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 66 din 30.04.2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în dosarul nr. x/2009 modificată prin decizia penală nr. 179/A din 20.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă conform deciziei penale nr. 3920/25.11.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969. În fapt, s-a reţinut că inculpatul A., la data de 12.07.2008, a aplicat mamei sale B., imobilizată la pat, multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, provocându-i leziuni ce i-au determinat decesul, survenit la data de 24.07.2008.

În cauză, prin raportare la condiţiile enumerate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanţa a constatat următoarele: (1) cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în condiţiile în care cererea în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată, conform art. 457 alin. (1) teza I C. proc. pen..; (2) revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..; (3) prin sentinţa penală nr. 66 din 30.04.2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în dosarul nr. x/2009, modificată prin decizia penală nr. 179/A din 20.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă conform deciziei penale nr. 3920/25.11.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost rezolvat fondul cauzei, în sensul că a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare; (4) cererea a fost formulată în scris şi persoana condamnată, prin precizări ulterioare, a indicat motivele şi cazurile de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.

Totodată, instanţa a analizat îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 459 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., respectiv dacă faptele în baza cărora a fost formulată cererea nu au mai fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, care să fi fost judecată definitiv, constatând că pe rolul Tribunalului Călăraşi au mai fost înregistrate trei cereri de revizuire formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 30.04.2009, respectiv: dosarul nr. x/2010, dosarul nr. x/2015 şi dosarul nr. x/2017, în toate aceste cauze atât cererile de revizuire, cât şi căile de atac promovate fiind respinse. De asemenea, instanţa a constatat că în toate aceste cereri au fost invocate aceleaşi fapte şi aceleaşi mijloace de probă.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că de la momentul pronunţării sentinţelor penale în cauzele indicate anterior nu au apărut elemente noi care să necesite o nouă analiză a situaţiei revizuentului din perspectiva motivelor invocate în noua cerere de revizuire.

Drept urmare, constatând că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. d) din C. proc. pen., instanţa, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. x/2023.

Analizând apelul declarat în cauză în raport cu criticile formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelul este nefondat.

Din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reiterarea în cererea de revizuire a unor apărări cunoscute de instanţele de fond şi apel nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauze. Aspectele invocate de revizuent în susţinerea cazului invocat au fost analizate de către instanţele care au soluţionat acţiunea penală, astfel încât acestea nu se circumscriu cazului de revizuire indicat.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelantul revizuent nu a depus la dosarul cauzei nicio hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate existenţa vreunui fals sau a unei infracţiuni de mărturie mincinoasă. De asemenea, la dosarul cauzei nu s-a depus nici o ordonanţă de clasare prin care să se reţină existenţa unei cauzei care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale şi nici nu s-a invocat incidenţa unei asemenea cauze în vederea probării cazurilor de revizuire în prezenta procedură. Simpla formulare a unei plângeri penale, urmată de începerea urmăririi penale in rem, soluţie dispusă ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de formă ale sesizării, nu conduce la incidenţa cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., atâta vreme cât nu se invocă sau constată existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, iar mărturia nu a fost constatată ca fiind mincinoasă printr-o hotărâre definitivă.

S-a constatat că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că niciuna dintre criticile petentului nu se circumscrie cazurilor de revizuire invocate, precum şi faptul că pe rolul Tribunalului Călăraşi au mai fost înregistrate trei cereri de revizuire formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 30.04.2009, iar în toate aceste cereri au fost invocate aceleaşi fapte şi aceleaşi mijloace de probă.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 18/CC din 26.09.2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2023, menţinând hotărârea atacată.

Împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a declarat o cale de atac.

Prin decizia nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că instanţa a fost sesizată cu o cale de atac formulată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2023. Prin această din urmă hotărâre a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., formulată împotriva sentinţei penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin raportare la dispoziţiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., s-a constatat că revizuentul a avut la dispoziţie calea de atac a apelului împotriva hotărârii (sentinţa penală nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2023) prin care a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia anterior menţionată, această din urmă hotărâre fiind definitivă.

Este adevărat că hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire cunoştea două căi de atac, apelul şi recursul, prevăzute de C. proc. pen. din 1968, însă cererea de revizuire formulată în prezenta cauză a fost judecată potrivit dispoziţiilor actualului C. proc. pen., normele de procedură penală fiind de imediată aplicare, astfel încât hotărârea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, este supusă numai apelului, aceasta fiind calea ordinară de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, instanţa supremă a constatat că exercitarea unei căi de atac prevăzute de legea veche, sub imperiul căreia s-a judecat în fond cauza, dar nereglementată de legea nouă, sub imperiul căreia se judecă cererea de revizuire, atrage inadmisibilitatea căii de atac exercitate.

Având în vedere că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, instanţa supremă a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2024, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 iunie 2024, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale recurentului, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Norma constituţională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate şi, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii.

Art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Însă, dreptul garantat de art. 21 din Constituţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, fără a putea fi supus vreunei condiţionări, ci legiuitorul stabileşte reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 şi Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).

În privinţa căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele şi forma de declarare a acestora, instanţa la care se depun, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Or, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Mai mult decât atât, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

În acest context, se constată că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie. În concluzie, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2024.