Recurs against final decision on contestation declared inadmissible due to abolition of appeal level and lack of statutory remedy

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin decizia penală nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 712 din data de 24 octombrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022 (astfel cum a fost îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin încheierea din data de 29 august 2023).

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele şi sporul componente.

În temeiul art. 206 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare în formă continuată.

În temeiul art. 206 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.

În temeiul art. 208 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse anterior menţionate cu: pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 525 din data de 15 iulie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 17 august 2022, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 703 din data de 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 718/A din data de 30 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 703 din data de 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 718/A din data de 30 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 111 din data de 18 ianuarie 2023 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia nr. 1087/A din data de 26 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an şi 20 zile închisoare (o treime din pedepsele care nu se execută), inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 20 zile închisoare.

S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului prin sentinţa penală apelată.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din data de 25 noiembrie 2021, respectiv perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 10 decembrie 2021 la data de 16 octombrie 2023.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţa de judecată în sarcina inculpatului, fiind analizate în corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, acestea ducând la certitudinea existenţei faptelor descrise, precum şi la săvârşirea acestora de către inculpat. De altfel, această situaţie nu a fost contestată de inculpatul A., care audiat în faţa Curţii, a înţeles să recunoască în integralitate faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală apelată.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, la data de 20.01.2022, inculpatul a trimis mai multe e-mailuri către I.P.J. Ilfov, care conţineau mesaje de ameninţare cu acte de violenţă şi cu moartea la adresa agentului-şef principal de poliţie B., ce deţine funcţia de şef de post în cadrul Postului de Poliţie al comunei Mogoşoaia, în sensul că prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:56, l-a ameninţat pe agentul şef principal de Poliţie de Poliţie B. cu acte de violenţă şi cu moartea, prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:48, l-a ameninţat pe agentul de poliţie B. cu acte de violenţă şi cu moartea, iar prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:25, l-a ameninţat pe agentul de poliţie B. cu acte de violenţă şi cu moartea, persoana vătămată luând la cunoştinţă conţinutul acestor mesaje, care au fost de natură a-l alarma.

Acelaşi inculpat, în perioada 16.07 - 18.07.2022, i-a transmis numitului B. mai multe mesaje text, pe telefonul personal cu nr. x, prin care inculpatul îi solicita persoanei vătămate să îi restituie anumite bunuri şi să nu se apropie de fosta lui concubină, numita C., adresându-i totodată şi expresii injurioase, care, atât prin conţinutul, cât şi frecvenţa lor i-au cauzat acestuia o stare de temere

Totodată, la data de 20.07.2022, inculpat A. a transmis un e-mail către mai multe instituţii, printre care şi la adresa de e-mail a I.P.J. Ilfov şi a Postului de Poliţie al comunei Mogoşoaia, în care a adus ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea numitului B., persoana vătămată luând la cunoştinţă conţinutul acestui mesaje.

Faţă de probatoriu administrat în cauză, instanţa de apel a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive a unei infracţiuni de ameninţare în formă continuată (3 acte materiale), a unei infracţiuni de hărţuire şi a unei alte infracţiuni de ameninţare.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat contestaţie.

Analizând contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, instanţa supremă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

În speţă, s-a constatat că a fost declarată calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a soluţionat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 712 din data de 24 octombrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022, decizie ce este definitivă potrivit dispoziţiilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen.

Aşadar, decizia atacată este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, la data de 25 martie 2024, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2024, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 iunie 2024, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Norma constituţională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate şi, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii.

Art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Însă, dreptul garantat de art. 21 din Constituţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, fără a putea fi supus vreunei condiţionări, ci legiuitorul stabileşte reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 şi Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).

În privinţa căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele şi forma de declarare a acestora, instanţa la care se depun, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi constată că în cauză, contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit prevederilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Mai mult decât atât, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

În acest context, se constată că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.

În prezenta cauză, recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2024.