Sports federation's affiliation refusal annulled; club registration ordered, appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2021, la data de 16 noiembrie 2021, reclamanta Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, a solicitat anularea Deciziei Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârii Adunării Generale nr. 175/05.09.2021 prin care a fost respinsă Cererea de afiliere, anularea adresei nr. x/06.09.2021 de comunicare a refuzului nejustificat de afiliere a reclamantei, precum şi toate actele administrative întocmite în mod subsecvent ei, precum şi - în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicţie configurat legislativ de art. 18 din Legea nr. 554/2004, verificând îndeplinirea condiţiilor necesare şi subrogându-se pârâtei, admiterea cererii şi, în principal înscrierea reclamantei Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara în lista asociaţiilor club sportiv afiliate la Federaţia Română de Taekwon-Do I.T.F, iar circumscris subsidiarului, obligarea pârâtei la reanalizarea cererii reclamantei în vederea afilierii Asociaţiei Club Sportiv ITF Timişoara la Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, cu finalitatea înscrierii, de către pârâtă, pe lista Asociaţiilor club sportiv afiliate la Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de modifiare a acţiunii depusă la data de 16.03.2022, reclamanta a solicitat, în plus faţă de petitele iniţiale şi anularea în parte a actelor inerente/pregătitoare celor iniţial contestate, respectiv şi anularea pct. -ului 3 lit. b) al Procesului-verbal al Biroului Federal al FRTKD ITF nr. 170/18.08.2021 şi a punctului 3 subpunctul 2.2. al Procesului-verbal al Adunării Generale a Federaţiei Române Taekwon-Do ITF nr. 175/05.09.2021, încheiat în şedinţa online.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.02.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara invocată prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 136 din data de 16 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a calificat modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă, ca fiind o modificare a cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. şi ca atare, a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a formula o astfel de cerere, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privitor la anularea adresei nr. x/06.09.2021 emisă de pârâtă şi în consecinţă a respins acest petit ca fiind inadmisibil.

De asemenea, instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, şi în consecinţă: a anulat Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Taekwon-DO ITF nr. 175/05.09.2021, în partea referitoare la respingerea cererii de afiliere formulată de reclamantă şi a obligat pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF la înscrierea reclamantei Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara în lista Asociaţiilor Club Sportiv afiliate la Federaţia Română de Taekwon-Do ITF şi să plătească reclamantei suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.02.2022 şi a sentinţei civile nr. 136 din data de 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Federaţia Română de Taekwon-Do ITF, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate în privinţa anularii Deciziei Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi a Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Taekwon-do ITF nr. 175/05.09.2021, în partea referitoare la respingerea cererii de afiliere formulată de reclamantă, a obligaţiei pârâtei recurente FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF la înscrierea reclamantei intimate ASOCIAŢIA CLUB SPORTIV ITF TIMIŞOARA în lista Asociaţiilor Club Sportiv afiliate la FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO IT si a obligării pârâtei recurente FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF să plătească reclamantei intimate suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată si trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei competente material si teritorial sa judece cauza, având în vedere ca au fost încălcate la soluţionare cauzei normele de competenta materiala si teritoriala.

În, subsidiar, în cazul în care Curtea de Apel Timişoara a fost competenta material să judece cauza, şi recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurată şi rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Recurenta-pârâtă a susţinut, în primul rând, că instanţa de fond a greşit când a constatat ca este competenta material sa judece, arătând că, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, calitatea de autoritate publică, dobândită prin asimilare, de către un subiect de drept, nu este suficientă pentru a conferi, "de plano", caracter de act administrativ tuturor actelor întocmite de acesta în exercitarea activităţii sale.

Corelativ, nu toate actele emise de către respectivul subiect sunt supuse jurisdicţiei contenciosului administrativ, ci numai acelea care îndeplinesc condiţiile enunţate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care statuează că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În cazul de fata, hotărârea a cărei anulare se solicită, nu a fost emisă de o autoritate publică în regim de putere publică, ci a fost adoptată de o persoană juridică de drept privat (fie ea şi de utilitate publică), în condiţiile stabilite de propriului statut si regulament. Statutul special de utilitate publică al federaţiei pârâte este lipsit de relevanţă, întrucât măsura refuzului afilierii nu a fost luată prin utilizarea puterii publice, ci ca urmare a prerogativelor conferite pârâtei prin voinţa liberă a membrilor săi - prin participarea la constituirea federaţiei sau prin aderarea ulterioară la aceasta. Cu alte cuvinte, actul juridic contestat nu a fost emis de pârâtă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (aşa cum statuează art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), ci acesta a fost adoptat în vederea aplicării dispoziţiilor Statutului şi ale Regulamentului - ca structură internă a Federaţiei.

Concluzionând, recurenta susţine că hotărârea contestată nu a fost emisă pentru punerea în aplicare a legii, măsura adoptată neavând drept scop un interes public, ca element esenţial al unui act administrativ de autoritate, fiind, în realitate, un act de punere în executare a statutului, regulamentelor - ca act juridic de ordine privată; izvorul actului contestat nu este legea, ci acordul părţilor, conform prevederilor O.G. nr. 26/2000, care reglementează structurile asociative (asociaţiile, fundaţiile, federaţiile), ca o expresie a dreptului la liberă asociere.

În ceea ce priveşte motivele de recurs care se cicmcumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că Adunarea Generala este forul suprem de conducere a federaţiei, si daca în unanimitate, au decis respingerea cererii pentru motivele indicate aceasta cerere este fondata si are acoperire legala, si, faţa de considerentele exprimate de mai sus, înfiinţarea federaţiei s-a realizat prin asocierea membrilor care in calitatea acestora de practicanţi de arte marţiale au decis sa formeze o structura sportivă naţională. Înfiinţarea Federaţiei Romane de Taekwon-do ITF. nu a reprezentat o obligaţie legala a practicanţilor de Taekwon-do ITF din România si nu a fost o structura înfiinţată urmare a unui act emis de Guvern, ci o asociere in baza legii civile. Aşadar, daca aceşti membri, "intuitu personae", au decis sa formeze federaţia, apreciem ca si pe parcurs este la alegerea acestora sa afilieze membri noi pe care apreciza necesar si corect sa facă parte din structura federaţiei sau sa îi înlăture dacă încalcă regulamentele.

Federaţia este înfiinţată în baza art. 35 alin. (2) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000. Deci dreptul de a fi de utilitate publică este dat de la înfiinţare, ceea ce permite desfăşurarea de activităţi de utilitate publică şi ne obligă de a formula aceste calităţi în toate mijloacele de prezentare ale federaţiei, fără a face nimic contrar legii.

Arată recurenta că instanţa de judecata în mod greşit s-a limitat doar la analiza condiţiilor de afiliere din statut si lege si a omis sa analizeze şi să motiveze admiterea cererii în flagrantă contradicţie cu normele federaţiei referitoare la acreditare.

Legat de refuzul de afiliere, pentru ca reclamanta intimata nu avea antrenor acreditat din partea federaţiei sa poată preda stilul de arta marţială Taekwon-do ITF, cu toate ca deţine calitate de antrenor cu acte recunoscute de MTS, Scoală de antrenori, respingerea cererii de afiliere este corecta. Pe langa aceasta calitate de antrenor trebuia ca domnul Leahu Victor sa fi obţinut si o viza anuala care sa îi dea dreptul sa predea Taekwondo ITF in cadrul structurilor de drept privat, mai exact cluburi sportive, instituţii, în cadrul federaţiei sau in afara acesteia

Sa poţi preda Taekwon-do ITF într-un cadru recunoscut de federaţia de resort si sa te poţi afilia la federaţie, este imperios necesar ca antrenorul sa fie avizat, acreditat anual de federaţie prin participarea acestuia la cursurile efectuate de doua ori pe an in cadrul federaţiei.

În raport de prevederile art. 7 din Regulamentul de organizare si funcţionare a Comisiei Tehnice, postat pe site-ul federaţiei (www.x.ro), până la data afilierii nu s-a primit pe adresa federaţiei o adresa, solicitare, cerere prin care domnul Leahu Victor sa participe la aceste cursuri, urmând ca ulterior, prin promovarea examenului să poate preda oficial şi recunoscut de FRTKD disciplina sportiva. A interpreta in afara cadrului/regulilor menţionate mai sus, înseamnă ca putem accepta ca oricine care deţine un carnet de antrenor poate preda aceasta disciplina, independent de cerinţele regulamentare, sportive, specifice stilului de arta marţială Taekwon-do ITF.

Susţinerile instanţei referitoare la îndeplinirea condiţiilor de afiliere nu pot fi primite, acele prevederi fiind condiţii minime, care pot fi suplimentate de către federaţiile sportive in funcţie de specificul acestora.

Nu toate structurile sportive care au recunoaşterea ramurii de sport Taekwon-do ITF sunt afiliate la federaţie, şi nu se pot emite decizii, rezoluţii care să le fie impuse, sa fie obligatorii.

Artele Marţiale (sporturi combative, deosebit de periculoase, chiar letale uneori), trebuie practicate, predate într-un cadru strict controlat, determinat, nu pot fi lăsate la îndemâna unor persoane care doar deţin doar o calitate de antrenor, obţinută cu 6 ani in urma, fara deţine o licenţă anuală, în cadrul căreia, în urma examenului, se analizează pregătirea fizica si comportamentul psihic al antrenorului.

Aşadar, faţă de primul motiv de refuz menţionat, în căzui participări la cursuri, şi a promovării examenului, antrenorul primeşte licenţa anuală şi astfel structura sportiva poate reveni cu cererea de afiliere la federaţie, fara a mai avea un impediment din acest punct de vedere.

Cum instanţa de judecată nu a mai analizat aceste norme legale, probabil le-a omis, deoarece nu a motivat în contra lor, sentinţa este nelegală şi din acest punct de vedere.

Legat de al doilea motiv de refuz, bazat pe problemele disciplinare, recurenta susţine că instanţa a motivat în raport şi de susţinerile sale ca nu exista decizie de sancţionare a domnului Leahu Victor, care sa stea la baza refuzului, însă, s-a explicat ca nu există în prezent o decizie de sancţionare emisă, dar nu urmare a faptului ca nu au existat probleme ci ca acesta, prin clubul afiliat federaţiei, a părăsit ca membru organizaţia şi astfel apărea ca lipsită de efect sancţionarea. Membrii nu au uitat comportamnetul lui şi au decis în consecinţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 01 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procedurale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată şi a acordat termen la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

7.1 Situaţia de fapt

În data de 11.05.2021 reclamanta a remis pârâtei cererea sa de afiliere însoţită de înscrisurile prevăzute de art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, cererea de afiliere formulată a fost respinsă, pentru lipsa unui antrenor acreditat de Federaţie şi care să nu aibă abateri disciplinare în trecut. Pârâta a considerat că persoana indicată în calitate de antrenor al clubului, domnul Leahu Victor, nu îndeplineşte această condiţie.

Reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ reprezentat de Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârii Adunării Generale nr. 175/05.09.2021 prin care a fost respinsă Cererea de afiliere, anularea adresei nr. x/06.09.2021 de comunicare a refuzului nejustificat de afiliere a reclamantei, precum şi toate actele administrative întocmite în mod subsecvent ei, precum şi admiterea cererii, în principal înscrierea reclamantei Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara în lista asociaţiilor club sportiv afiliate la FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F, iar circumscris subsidiarului, obligarea pârâtei la reanalizarea cererii reclamantei în vederea afilierii ASOCIAŢIEI CLUB SPORTIV ITF TIMIŞOARA la FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F., cu finalitatea înscrierii, de către pârâtă, pe lista asociaţiilor club sportiv afiliate la FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F.

Instanţa de fond, respingând excepţiile invocate, a apreciat întemeiată cererea de chemare în judecată şi a reţinut că, toate condiţiile unei afilieri, atât cele din norma generală, cât şi cele menţionate în Statut şi în Regulamentul de ordine interioară a federaţiei (inclusiv cele privind dovada încheierii unui contract pentru folosirea unei baze sportive în care să se desfăşoare antrenamentele) sunt îndeplinite în speţă, fiind nelegale menţionările pârâtei referitoare la existenţa impedimentelor legate de antrenorul (ne)acreditat care, contrar susţinerilor pârâtei, apare ca fiind unul acreditat) ori legate de abateri disciplinare săvârşite de acest antrenor (care, contrar susţinerilor pârâtei, apar ca nedovedite, apreciind prin urmare că refuzul afilierii exprimat de pârâta federaţie este nelegal.

7.2 Analiza motivelor de casare

Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a susţinut că încheierea de şedinţă din data de 18.02.2022 şi implicit sentinţa civilă nr. 136 din data de 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sunt nelegale, având în vedere ca au fost încălcate la soluţionarea cauzei normele de competenta materiala si teritoriala, calitatea de autoritate publică asimilată, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind suficientă pentru a conferi, "de plano", caracter de act administrativ tuturor actelor întocmite de acesta în exercitarea activităţii sale.

În acest sens, recurenta arată că actului juridic contestat nu a fost emis de pârâtă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (aşa cum statuează art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), ci acesta a fost adoptat în vederea aplicării dispoziţiilor Statutului şi ale Regulamentului - ca structură internă a Federaţiei, măsura adoptată neavând drept scop un interes public, ca element esenţial al unui act administrativ de autoritate, fiind, în realitate, un act de punere în executare a statutului, regulamentelor - ca act juridic de ordine privată, izvorul actului contestat nefiind legea, ci acordul părţilor, conform prevederilor O.G. nr. 26/2000, care reglementează structurile asociative (asociaţiile, fundaţiile, federaţiile), ca o expresie a dreptului la liberă asociere.

Înalta Curte reţine că, este în afara oricărei discuţii afirmaţia cu caracter de principiu că nu toate actele juridice emise de o autoritate publică, tipică sau asimilată, sunt acte administrative, esenţială fiind în calificarea acestuia natura raportului juridic ce face obiectul reglementării acestuia, drepturile şi obligaţiile ce intră în conţinutul său, aceasta putând astfel emite acte juridice civile, de dreptul muncii, etc.

Cu toate acestea, pentru a determina dacă suntem în prezenţa unui act administrativ emis de o autoritate publică asimilată, cum este FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F., împrejurare necontestată de recurentă în cauză, pârâta obţinând prin H.G. statut de utilitate publică, este necesar a stabili dacă actul juridic ce face obiectul analizei este emis în organizarea executării legii sau în executarea în concret a legii şi în regim de putere publică, adică în exercitarea competenţelor legale, în vederea realizării scopului înfiinţării şi utilităţii publice obţinute statutar.

Or, în speţă, obiectul reglementării este acela de soluţionare a unei cereri din partea unei Asociaţii sportive de a face parte din lista Asociaţiilor Club Sportiv afiliate la această Federaţie, cu alte cuvinte este vorba despre un act juridic prin care Federaţia decide dacă exercitarea activităţii de utilitate publică să fie desfăşurată în continuare în componenţa actuală sau împreună cu un alt membru afiliat.

În această situaţie, dat fiind interesul public ce îl reprezintă desfăşurarea activităţii de utilitate publică pentru care a fost înfiinţată, într-o componenţă lărgită, ceea ce presupune pentru viitor trecerea unor asemenea prerogative şi către noul membru, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, se depăşeşte sfera unor simple raporturi juridice civile asociative conform prevederilor O.G. nr. 26/2000.

Prerogativele care au conferit statutul de utilitate publică a pârâtei FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF şi care au condus la depăşirea condiţiei de persoană juridică de drept privat, în ceea ce priveşte actele emise în regim de puetere publică, au transformat raportul de drept într-unul de drept public, întrucât federaţia pârâtă este singura instituţie din România abilitată să reprezinte interesele ramurii sportive TAEKWON-DO ITF pe plan extern, prin afilierea la International Taekwon-Do Federation, respectiv intern, prin autorizarea expresă a Ministerului Tineretului şi Sportului (art. 6 din Actul Adiţional la Statut).

Tot în această calitate, federaţia pârâtă este cea care elaborează normele, cerinţele si baremurile privind pregătirea si selecţia sportivilor pentru loturile naţionale (art. 4 din Statut), organizează sistemul competiţional de stil pe plan naţional, selecţionează si pregăteşte loturile naţionale, asigură perfecţionarea prin stagii de pregătire intern si internaţionale, asigură atestarea cunoştinţelor profesionale ale instructorilor si antrenorilor în colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului si Federaţia Internaţională de TAEKWON-Do (art. 4 din Statut), întreţine si dezvoltă relaţii de colaborare cu federaţiile similare din alte ţări, cu forurile europene si internaţionale de specialitate, poate să se afilieze la Consiliul International al Sportului Militar si la Federaţia Internaţională a Sportului Universitar (art. 4), iar, în cazul în care acest sport va deveni olimpic, este abilitată să adere la Comitetul Olimpic (art. 4).

Aceste decizii de interes public sunt luate în regim de putere publică, potrivit reglementărilor statutare, având în componenţă şi noul membru afiliat, prin urmare, nu suntem în situaţia în care se emite un abonament sau un pachet de abonamente sau se decide asupra unor bunuri din patrimoniul acesteia, caz în care am fi într-un alt raport juridic decât unul izvorât din regimul de utilitate publică al federaţiei, ci suntem în privinţa unui act administrativ individual asimilat, sub forma refuzului considerat nejustificat al unei autorităţi publice, asimilate în cazul în speţă, de a admite cererea unei alte structuri asociative de a face parte din componenţa acestei federaţii, pentru ca împreună să desfăşoare în continuare prerogativele de utilitate publică.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că în mod legal şi temeinic curtea de apel a reţinut refuzul nejustificat al pârâtei, manifestat explicit prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, de admitere a cererii de afiliere formulată de reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 8 şi art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material, respectiv art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, art. 6 din Statutul FRTKD ITF al FRTKD ITF şi art. 16 din ROIF al FRTKD ITF.

Prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 şi Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, cererea de afiliere formulată de reclamanta Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara a fost respinsă, întrucât la analiza documentaţiei s-a constatat că Asociaţia nu are un antrenor acreditat de Federaţie şi care să nu aibă abateri disciplinare în trecut, persoana indicată în calitate de antrenor al clubului, domnul Leahu Victor, neîndeplinind această condiţie.

Potrivit art. 16 din ROIF al FRTKD ITF un club sportiv poate fi afiliat la federaţie dacă îndeplineşte condiţia de a avea "cel puţin un antrenor angajat sau un instructor atestat de către Federaţia Română de Taekwon-do I.T.F. sau de către M.T.S., S.N.A., practicant de Taekwon-do I.T.F., preferabil posesor al centurii negre minim 1 DAN, care să răspundă de conducerea şi organizarea procesului de instruire şi antrenament".

Recurenta a susţinut că înfiinţarea Federaţiei Romane de Taekwon-do ITF. nu a reprezentat o obligaţie legala a practicanţilor de Taekwon-do ITF din România si nu a fost o structura înfiinţată urmare a unui act emis de Guvern, ci o asociere in baza legii civile. Aşadar, daca aceşti membri, "intuitu personae", au decis sa formeze federaţia si pe parcurs este la alegerea acestora sa afilieze membri noi pe care apreciza necesar si corect sa facă parte din structura federaţiei sau sa îi înlăture dacă încalcă regulamentele.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta arată că Federaţia este înfiinţată în baza art. 35 alin. (2) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, astfel încât dreptul de a fi de utilitate publică este dat de la înfiinţare, ceea ce permite desfăşurarea de activităţi de utilitate publică şi o obligă de a formula aceste calităţi în toate mijloacele de prezentare ale federaţiei, fără a face nimic contrar legii, susţine în acelaşi timp că alegerea de a afilia noi membrii reprezintă o decizie a membrilor care au înfiinţat-o, ceea ce transformă această manifestare de voinţă într-o condiţie pur potestativă, fiind exclusiv o chestiune lăsată la aprecierea membrilor fondatori, deşi există dispoziţii legale şi regulamentare care reglementează condiţiile de afiliere.

Arată recurenta că instanţa de judecata în mod greşit s-a limitat doar la analiza condiţiilor de afiliere din statut si lege si a omis sa analizeze şi să motiveze admiterea cererii în flagrantă contradicţie cu normele federaţiei referitoare la acreditare, însă instanţa de recurs constată că instanţa fondului tocmai acest lucru a făcut.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, în ce priveşte dovada calităţii de antrenor, stipulaţiile regulamentare sunt alternative, respectiv se solicită ca acest antrenor să fie atestat fie de către Federaţia Română de Taekwon-do I.T.F., fie de către M.T.S. ori S.N.A. Din observarea certificatului de calificare profesională şi din carnetul de antrenor depuse la dosar (certificatul de calificare profesională NR. x/29.02.2016 emis de MTS-Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, în cadrul căreia este organizat SNA, carnetul de antrenor nr. 9131/21.03.2016 emis de MTS -CNFPA şi diploma de grad 1 DAN eliberată de Federaţia Internaţională de Taekwon-Do), rezultă că Leahu Victor are calitatea de antrenor atestat de către Ministerul Tineretului şi Sportului Scoală Naţională De Antrenori, aşa cum stipulează cerinţa prevăzută de art. 16 din ROIF.

Mai susţine recurenta că, cu toate ca deţine calitate de antrenor cu acte recunoscute de MTS, Scoală de antrenori, respingerea cererii de afiliere este corectă, întrucât, pe lângă această calitate de antrenor, trebuia ca domnul Leahu Victor sa fi obţinut şi o viză anuală care sa îi dea dreptul sa predea Taekwondo ITF in cadrul structurilor de drept privat, mai exact cluburi sportive, instituţii, în cadrul federaţiei sau in afara acesteia, aceasta presupunând ca antrenorul sa fi fost avizat, acreditat anual de federaţie prin participarea acestuia la cursurile efectuate de doua ori pe an în cadrul federaţiei.

Înalta Curte constată că recurenta invocă motive noi de respingere a cererii reclamantei, întrucât, pe de o parte, condiţia vizei anuale nu este prevăzută de art. 16 din ROIF şi nici nu a fost indicată ca motiv de respingere, fiind invocată pentru prima dată în proces, iar, pe de altă parte, lipsa vizei nu echivalează cu lipsa calităţii de antrenor, pe care domnul Leahu Victor o deţinea, nefăcându-se distincţia între deţinerea calităţii de antrenor şi exercitarea acestei profesii.

Pe de altă parte, nu poate reţinuă nici susţinerea că îndeplinirea condiţiilor de afiliere nu sunt suficiente, întrucât acele prevederi fiind condiţii minime, pot fi suplimentate de către federaţiile sportive în funcţie de specificul acestora, întrucât condiţiile afilierii sunt cele prevăzute de art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, art. 6 din Statutul FRTKD ITF al FRTKD ITF şi art. 16 din ROIF al FRTKD ITF., iar recurentul, în analiza unei cereri de afiliere nu poate solicita condiţii suplimentare celor prevăzute de aceste reglementări.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la lipsa abaterilor disciplinare în trecut, instanţa a constat că nicio sancţiune, nici de natură disciplinară, nici de altă natură nu a fost aplicată antrenorului, împrejurare confirmată de recurentă, care a susţinut însă, că, deşi în prezent nu exista o decizie de sancţionare emisă, membrii nu au uitat comportamentul antrenorului urmare a faptului ca au existat probleme ci ca acesta, prin clubul afiliat federaţiei care a părăsit ca membru organizaţia şi au decis în consecinţă.

Şi în acest caz, recurenta invocă motive suplimentare, neavute în vedere la data emiterii actelor administrative de respingere a cererii de afiliere, neavând relevanţă conflictele existente anterior atâta vreme cât nu au fost finalizate cu sancţionarea disciplinară a antrenorului, aceasta fiind singura condiţie prevăzută de regulament.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Federaţia Română de Taekwond-Do ITF împotriva încheierii din 18 februarie 2022 şi a sentinţei nr. 136 din 16 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON către intimata-reclamantă Asociaţia Club Sportiv ITF Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.