Supreme Court declares appeal null for failure to state grounds for cassation in discrimination annulment case

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să se dispună respingerea excepţiei tardivităţii, concomitent cu anularea Hotărârii nr. 506 din data de 30 iunie 2021 al Colegiului Director, ca fiind nelegală şi netemeinică şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri în conformitate cu actele/faptele existente în dosarul nr. x/2020 înregistrat la C.N.C.D.; cu plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 06 mai 2022 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon.

Dispune anularea Hotărârii nr. 506/30.06.2021 emisă de pârâtul C.NC.D. în dosarul nr. x/2020.

Obligă pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să emită o nouă hotărâre în soluţionarea plângerii formulate de reclamantă.

Obligă pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii reclamantei şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin petiţia înaintată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la data de 27.06.2020, reclamanata a sesizat o faptă de discriminare la care a fost supusă de către angajator - Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon, după introducerea în instanţă a unei acţiuni vizând obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii prin care să i se stabilească acelaşi program de lucru ca şi colegii de la secţia obstetrică-ginecologie, în conformitate cu O.M.S. nr. 39/2008 şi la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.

Colegiul director a reţinut o posibilă faptă de victimizare care a început imediat după promovarea acţiunii în instanţă, a constatat că săvârşirea faptelor de discriminare este strâns legată de un cumul de acte sau fapte care s-au desfăşurat pe o perioadă anume de timp şi a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii, întrucât reclamanta a luat cunoştinţă de schimbarea programului de lucru în data de 06.06.2018, acţiunea în instanţă a fost introdusă în data de 06.11.2019, iar sesizarea C.N.C.D. a fost înregistrată la data de 27.11.2020.

Prin petiţia înaintată C.N.C.D reclamanta a expus situaţiile concrete de hărţuire morală la locul de muncă, respectiv la data de 9 decembrie a avut loc o discuţie cu managerul spitalului pentru a-şi retrage o sesizare, la data de 10 decembrie 2019 a fost convocată de Consiliul de etică unde membrii consiliului au culpabilizat-o, tensiunile din cadrul secţiei obstetrică-ginecologie sunt susţinute de conducerea spitalului care încurajează colegii să depună sesizări împotriva sa.

Recurentul a apreciat că toate aceste aspecte nu au fost dovedite şi ele se polarizează în jurul nemulţumirii pe care reclamanta o are în legătură cu programul de lucru, singurul dovedit cu probe. Instanţa a reţinut că reclamanta a procedat la indicarea concretă a unor pretinse fapte de discriminare din partea angajatorului, dar chemarea reclamantei la Consiliul de etică sau Comisia de disciplină nu constituie acte de discriminare.

Nici una din relatările reclamantei nu intră sub incidenţa faptelor de discriminare, iar instanţa le-a reţinut ca atare, fără a analiza dacă ele întrunesc condiţiile legale în acest sens. De altfel, toate aceste discuţii, convocări în consiliul etic, chiar şi sesizarea din data de 10.12.2019, nu au prejudiciat-o pe reclamantă, nefiindu-i aplicate sancţiuni.

Pentru ca o faptă să fie calificată drept faptă de discriminare, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii: - existenţa unui criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt rasa, naţionalitatea, religia, etnia, limba, categoria socială, convingerea, sexul, orientarea sexuală, varsta, handicapul, boala cronică contagioasă, infectarea HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată etc.; - tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege, - tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Astfel natura discriminării sub aspectul ei constitutiv decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este determinată de existenţa unui criteriu, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi criteriul interzis de lege, invocată în situaţia persoanei care se consideră discriminată.

Din toate precizările reclamantei nu reies probe concrete de hărţuire şi victimizare la locul de muncă, singurul fapt dovedit prin probe fiind programul de lucru.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare şi fără a invoca excepţii, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs prin raportare la dispoziţiile legale anterior enunţate, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon, îşi întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situaţiei de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată şi la aprecieri proprii asupra modului în care trebuie dovedite şi analizate faptele de discriminare, fără a fi aduse critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 anterior menţionat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

Totodată, reţinând culpa procesuală reţinând culpa procesuală a recurentului- pârât Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte îl va obliga pe acesta să plătească intimatei-reclamante A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de pârâtul Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon împotriva sentinţei civile nr. 125 din 06 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-pârât Spitalul Orăşenesc dr. George Trifon să plătească intimatei-reclamante A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.