Duty to recuse for conflict of interest limited to substantive verification of investigative acts, not procedural rulings on recusal requests

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 29.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, au formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1054/A/14.04.2021 emise în lucrarea nr. 21-834 a Direcţiei de inspecţie pentru procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare şi a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C21-916 din data de 07.06.2021, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 307 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentat al fiicei sale minore B., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamantele, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi, după rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentele au arătat că, în mod nelegal, instanţa de fond a stabilit că obligaţia de abţinere a doamnei procuror ar fi existat doar dacă aceasta era chemată să verifice legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, întrucât C. proc. pen. prevede în mod imperativ că persoana incompatibilă este obligată să declare procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal.

Astfel, au apreciat recurentele, prin modul de redactare al acestui articol de lege, legiuitorul a înţeles să impună această obligaţie persoanei incompatibile în toate situaţiile, fără a indica situaţii în care nu ar avea această obligaţie legală.

Au mai arătat recurentele că în dosarul penal nr. x/2017 se dispusese o soluţie de clasare infirmată de către Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, întrucât prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani se abţinuse anterior, la 12.11.2019, cerere de abţinere care a fost admisă, astfel că, dacă s-a abţinut din motive obiective de ordin personal existente atât la data primei abţineri, cât şi la data soluţionării cererii de recuzare, este clar că dna procuror era incompatibilă să soluţioneze cererea de recuzare, atâta vreme cât motivele invocate iniţial nu au dispărut/încetat şi nu s-au modificat în niciun fel.

Împotriva procurorului de caz a fost formulată cerere de recuzare la 07.08.2020, iar doamna prim procuror C. nu s-a mai abţinut de la soluţionarea cererii de recuzare, deşi starea de incompatibilitate exista şi, astfel, a dispus în sensul respingerii cererii de recuzare.

Ulterior, la 05.11.2020 s-a formulat a doua cerere de recuzare, din nou respinsă de prim-procuror C., aflat în aceeaşi situaţie de incompatiblitate vădită, conform propriei declaraţii de abţinere formulate iniţial.

Au apreciat recurentele că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi are la bază aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 64, 65 şi 66 din C. proc. pen., în condiţiile în care legea nu prevede nicio excepţie de la obligaţia de abţinere a magistratului incompatibil, iar textul de lege a fost greşit aplicat în favoarea acestui magistrat, pentru că art. 64 şi art. 65 alin. (1) din C. proc. pen. se referă strict la persoana incompatibilă, şi nu la actele pe care este chemată să le soluţioneze.

Susţinerea instanţei de fond conform căreia în situaţia de faţă nu ar fi existat obligaţia de abţinere nu are susţinere legală, întrucât sentinţa atacată nu cuprinde vreo referire la vreun text de lege care să susţină o asemenea situaţie. Printr-o interpretare proprie, nelegală, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, s-a pronunţat o soluţie nelegală.

Au concluzionat recurentele că este fără echivoc că, în speţă, cauza care a stat la baza abţinerii iniţiale formulate de dna procuror subzistă şi la datele de 10.08.2020 şi 06.11.2020, iar în acest context, prin soluţionarea a două cereri de recuzare aflându-se într-o stare de incompatiblitate declarată, dna procuror a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantele au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1054/A/14.04.2021 emise în lucrarea nr. 21-834 a Direcţiei de inspecţie pentru procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare şi a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C21-916 din data de 07.06.2021, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, recurentele declarând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte acest motiv de casare, Înalta Curte reţine că este nefondat şi că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii.

În speţă, prin rezoluţia constestată s-au reţinut următoarele:

"se constată că dna C., prim-procuror la data de 12.11.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani a formulat cerere de abţinere cu privire la soluţionarea plângerii împotriva ordonanţei de clasare dispusă în cauză, context în care ar fi fost chemată să verifice legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de organul de cercetare penală şi de procuror, în condiţiile în care, datorită unei relaţii profesionale vechi cu mandatarul părţilor civile, se punea în discuţie imparţialitatea sa. Pentru a evita interpretarea pronunţării unei eventuale soluţii favorabile părţilor, în condiţiile anterior descrise, legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării unei cereri de abţinere în temeiul art. 64 lit. f) C. proc. pen., cale de altfel uzitată de procurorul vizat.

Constatând pe de o parte că dispoziţiile art. 67 alin. (2) teza finală C. proc. pen. se aplică exclusiv în materia recuzării, neputând fi extins şi la cazurile de abţinere, se observă pe de o parte că situaţia care a determinat abţinerea la data de 12.11.2019 subzista şi la datele de 10.08.2020 şi 06.11.0202, fără însă a justifica în raport de motivele concrete ale cererilor de recuzare, demersul prim-procurorului C. de a se abţine.

Astfel, se constată că ambele cereri de recuzare sunt fundamentate pe critici formulate expres împotriva actelor de urmărire penală efectuate de procurorul de caz, pentru care însă legiuitorul a prevăzut o altă cale de atac, respectiv cea reglementată de dispoziţiile art. 339-340 C. proc. civ..p şi nu pot fi analizate în cadrul procedurii de recuzării, aţa cum de altfel a procedat şi magistratul vizat.

Numai în situaţia plângerii împotriva actelor şi măsurilor procurorului, care pune în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor de urmărire penală ale procurorului, cu posibilitatea pronunţării unei eventuale soluţii ce ar naşte suspiciuni cu privire la imparţialitatea procurorului ierarhic superior, datorită unei legături profesionale vechi cu mandatarul părţilor civile, se naşte obligaţia magistratului vizat de a se abţine, conduită pe care de altfel dna prim-procuror C. a adoptat-o.

Prin urmare, se constată că nu există indicii cu privire la nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, prin soluţionarea cererilor de recuzare, neefectuându-se o analiză asupra actelor de urmărire penală de către procurorul ierarhic superior, ci exclusiv o analiză asupra justificării unei temeri că imparţialitatea personală a procurorului de caz ar putea fi afectată prin dispunerea unei anumite soluţii de care procurorul ar fi interesat."

Constată Înalta Curte că în mod judicios a reţinut instanţa de fond că doamna procuror nu a apreciat că există în privinţa sa vreun caz de incompatibilitate care să determine necesitatea formulării unei declaraţii de abţinere, având în vedere că, în soluţionarea cererilor de recuzare a procurorului de caz, nu era chemată să verifice legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, ci doar să verifice îndoielile părţilor cu privire la imparţialitatea procurorului de caz.

Or, vechile relaţii profesionale pe care doamna procuror C. le avea cu mandatarul părţilor civile prezintă relevanţă din perspectiva imparţialităţii acesteia în soluţionarea în mod direct a chestiunilor care privesc fondul cauzei (legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală).

Întrucât în situaţia soluţionării cererilor de recuzare se realizează aprecieri asupra unor împrejurări care exced legalităţii şi temeiniciei actelor de urmărire penală efectuate în cauză de procurorul de caz, în mod corect s-a reţinut că existenţa relaţiilor profesionale cu mandatarul părţilor vătămate nu prezintă relevanţă din perspectiva aprecierii imparţialităţii doamnei C..

Din moment ce, în soluţionarea cererilor de recuzare, doamna procuror C. nu a avut de analizat legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală efectuate în cauză, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că nu s-a născut în sarcina acesteia obligaţia de a se abţine.

Recurentele au susţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond a stabilit că obligaţia de abţinere a doamnei procuror ar fi existat doar dacă aceasta era chemată să verifice legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, întrucât C. proc. pen. prevede în mod imperativ că persoana incompatibilă este obligată să declare procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că existenţa cazurilor de incompatibilitate nu se apreciază în abstract, ci prin raportare la activităţile concrete pe care magistratul este chemat să le realizeze în legătură cu o anumită cauză, în acest sens fiind şi jurisprudenţa europeană în materie.

Astfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunţată în Cauza Pedersen şi Baadsgaard împotriva Danemarcei, pct. 44) şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 141/1999; Decizia nr. 236/2016, pct. 50 - 51), s-a reţinut că nu se ridică problema garanţiilor procesuale ce ţin de dreptul la un proces echitabil, printre care şi imparţialitatea magistratului, înainte ca făptuitorul să aibă calitatea procesuală de învinuit sau inculpat în urma unei înştiinţări oficiale cu privire la acţiuni întreprinse împotriva sa de către autorităţile judiciare.

În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se ridică problema lipsei de imparţialitate în ipoteza în care magistratul a realizat numai "interogarea martorilor, fără a aprecia probele şi fără a trage vreo concluzie" (Bulut împotriva Austriei, pct. 33-34) ori a pronunţat decizii formale şi procedurale, o asemenea problemă fiind luată în discuţie în etapele procedurii în care "magistratul s-a pronunţat cu privire la vinovăţia acuzatului" (Gomez de Liano y Botella împotriva Spaniei, pct. 67-72).

Or, în aceste condiţii, sunt neîntemeiate criticile recurentelor în sensul că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi are la bază aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 64, 65 şi 66 din C. proc. pen.

Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut că nu au rezultat indicii privind săvârşirea de către doamna procutor C. a abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când (...) procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa", prin prisma unei eventuale situaţii de incompatibilitate în sensul art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de B., A. împotriva sentinţei civile nr. 307 din 21 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B., A. împotriva sentinţei civile nr. 307 din 21 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023.