Securitate collaboration status: applicability of O.U.G. 24/2008 art. 2(b) to voluntary reporting of religious activities and the "targeting" requirement for restriction of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existenta calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1808 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 6 decembrie 2021a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esenţă, următoarele:

În mod greşit instanţa de fond nu a analizat motivele invocate în cadrul întâmpinării depuse la fond, arătând că deşi aparent informaţiile din nota informativă ar fi fost furnizate de reclamant, în realitate acestea au fost furnizate de un lucrător din cadrul Securităţii.

Recurentul-pârât apreciază că nu a făcut altceva decât să încerce să atragă acea persoană spre Biserica ortodoxă, aceasta fiind misiunea sa şi nu aceea de a îngrădi dreptul la viaţă privată sau dreptul la libertatea de a gândi.

În concluzie, se arată că nu a colaborat cu Securitatea, a fost obligat să acorde sprijin organelor statului, reclamantul fiind intitulat persoană de sprijin, neexistând vreun document prin care reclamantul să-şi fi asumat obligaţia de a furniza informaţii fostei Securităţi.

4. Apărările formulate de intimată

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, este motivată şi aplică în mod corect art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Din perspectiva acestor critici, se reţine că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor, exigenţe ce în cauză sunt îndeplinite de hotărârea atacată.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât A. a susţinut greşita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege, întrucât notele informative au fost furnizate de un lucrător din cadrul Securităţii şi nu au fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul CNSAS, întrucât în cauză au fost dovedite cele două condiţii prevăzute de textul de lege, respectiv pârâtul să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte reţine că la dosarul cauzei a fost depusă nota informativă din 11.02.1987, semnată olograf de pârât şi s-a făcut referire în nota de constatare şi la o serie de alte notele informative din 26.01.1984, 26.03.1986, 16.11.1983, 03.08.1984, 26.06.1986, 11.02.1987.

Prin nota de informativă din 11.02.1987, recurentul-pârât, având numele conspirativ "B.", semnalează persoane care ar putea interesa organele de Securitate, respectiv persoane care fac parte din secta "Creştinii după Evanghelie" şi care se strâng la numita C. "unde se citesc cărţi şi se asculta la un radio-casetofon casete înregistrate cu muzică şi cântări de la adunările la care participă la Bucureşti".

Atât în fond, cât şi în recurs, pârâtul a susţinut că notele informative nu au avut aptitudinea de a atrage consecinţe negative asupra persoanelor vizate, întrucât aspectele declarate nu prezintă atitudini potrivnice regimului totalitar communist şi nu au fost furnizate de reclamant, în realitate acestea fiind furnizate de un lucrător din cadrul Securităţii.

Mai arată că recurentul nu a colaborat cu Securitatea, "a fost obligat să acorde sprijin organelor statului, reclamantul fiind intitulat persoană de sprijin, neexistând vreun document prin care reclamantul să-şi fi asumat obligaţia de a furniza informaţii fostei Securităţi’.

Contrar acestor argumente, Înalta Curte constată că informaţiile comunicate de recurentul-pârât prin Notele informative fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de exprimare şi libertăţii de circulaţie.

Recurentul-pârât a oferit informaţii despre activităţile religioase ale persoanei vizate de nota informativă ce denunţau o activitate sau o atitudine potrivnică regimului totalitar întrucât regimul comunist impunea ateismul şi descuraja orice activitate religioasă, cu atât mai mult pe cea a credinţelor minoritare.

A mai susţinut recurentul-pârât că a semnat o astfel de notă informativă, dar afirmă că a făcut acest lucru fiind ameninţat cu mutarea, fiindu-i dictate cuvintele menţionate în înscris şi în vederea protejării credinţei ortodoxe.

Acest argument care nu poate fi primit, câtă vreme art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă şi pe ce perioadă, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi, cum, în mod corect a reţinut şi instanţa fondului, ameninţarea cu mutarea pârâtului nu este suficient de serioasă astfel încât să justifice semnarea notei informative prin care s-au menţionat detalii despre viaţa religioasă a persoanei vizate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect îndeplinirea în speţă a primei condiţii prevăzute de textul de lege amintit, aceea ca informaţiile furnizate de pârât să fi privit atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul-pârât a susţinut că informaţiile oferite nu au fost de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, respectiv nici dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, nici dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 12 din acelaşi pact.

Înalta Curte constată că art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informaţii şi sprijinirea activităţilor de supraveghere informativă sunt apte să afecteze dreptul la viaţă privată al persoanelor vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea cuvântului şi dreptul la liberă circulaţie, prevăzute de art. 12 şi 19 din acelaşi pact, astfel cum a susţinut şi Consiliul reclamant şi a confirmat instanţa de fond, iar recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni represive din partea organelor statale. Activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieţii particulare a persoanelor vizate, scopul real al urmăririi fiind acela de a identifica şi persecuta opozanţii regimului politic comunist.

În aceste condiţii, în speţă este demonstrată şi cea de-a doua condiţie legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., astfel că soluţia primei instanţe este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.