Former police officer’s claims for backdated honor and pension quashed on withdrawal of annulment; lower court ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1) Anularea art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 133 din 27 noiembrie 2018 privind stabilirea condiţiilor în care se poate conferi Semnul Onorific Serviciul Patriei pentru ofiţeri, ofiţeri de politie, maiştri militari, subofiţeri, agenţi de politie, preoţi militari şi soldaţi şi gradaţi profesionişti, publicat în Monitorul Oficial nr. 1005 din 27 noiembrie 2018 ce prevede ca "Pentru conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei nu fac obiectul propunerilor persoanele îndreptăţite care se afla în una din următoarele situaţii: a) se afla la dispoziţie."

2) Să se constate că reclamantul îndeplinea condiţiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la 13.08.2013 şi pe cale de consecinţă să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 1127 din 24.11.2020, cu perioada 13.08.2013 -01.12.2020;

3) Să fie obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să-i achite cu titlu de compensaţie drepturile de care a fost privat cu titlu de diferenţe drepturi pensie aferente "Semnului Onorific Serviciul Patriei" pentru perioada 16.05.2016-01.12.2020, în baza art. 2729 din Legea nr. 306/2002 privind Statutul poliţistului.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 52 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea art. 6 alin. (1) lit. A) din Ordinul MAI nr. 133/2018.

A admis excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt de cerere.

A respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A. de constatare a îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la 13.08.2013 şi cererea accesorie de completare a Ordinului MAI nr. 167/2020 cu perioada 13.08.2013- 01.12.2020.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere.

A respins al treilea capăt de cerere ca nefondat.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 52 din 31 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarant recurs principal reclamantul A. şi recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, în rejudecare:

A solicitat recurentul reclamant să se constate că îndeplinea condiţiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei’’ la 13.08.2013 şi pe cale de consecinţă să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, cu perioada 13.08.2013 -01.12.2020 şi să achite cu titlu de compensaţie drepturile cu titlu de diferenţe drepturi pensie aferente "Semnului Onorific Serviciul Patriei’’ pentru perioada 16.05.2016-01.12.2020, în baza art. 27 din Legea 306/2002 privind Statutul poliţistului.

În motivarea recursului recurentul reclamant A. a arătat că instanţa de fond a trecut la judecarea cauzei fără a pune în discuţiei excepţiile invocate şi fără a se pronunţa asupra lor cu prioritate, soluţionând cauza fără a intra pe fondul ei.

De asemenea, arată recurentul că hotărârea primei instanţe este insuficientă, lapidară şi netemeinică.

În mod greşit prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece a avut în vedere cu totul alte motive decât cele invocate de pârât, care a susţinut că petitul doi al acţiunii are natura juridică a unei acţiuni în constatare, iar în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul avea deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, respectiv anularea ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020.

Arată recurentul că petitul formulat este o cerere ce are ca obiect "obligaţia de a face", respectiv de a o obliga pe acesta de acorda "Semnului Onorific în Serviciul Patriei’’ de la data îndeplinirii condiţiilor, respectiv 15.04.2013, anterior punerii sale la dispoziţia Politiei Romane, la data de 13.08.2013 prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/4283/2013, ca urmare a punerii în miscare a actiunilor penale şi judecării sale în cele două dosare penale nr. x/2013 şi nr. y/2014 ale Curţii de Apel Suceava- o veritabilă acţiune în realizare, consecinţă a refuzului nejustificat al intimatei de a soluţionare a acestei cereri în etapa prealabilă.

Pentru a se putea acorda această distincţie subsemnatului de la data menţionată se impune analizarea de către instanţă a îndeplinirii condiţiilor la acel moment, însă acest aspect nu influenţează calificarea petitului în unul în constatare, fiind evident că cererea vizează recunoaşterea dreptului pretins prin completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, cu perioada 15.04.2013 -01.12.2020, ca urmare a refuzului întâmpinat din partea intimatei la numeroasele cereri formulate.

Arată recurentul că nu am contestat Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, prin care i-a fost conferit Semnului onorific "În Serviciul Patriei’’, deoarece nu are interes a fi anulat, producând efecte juridice, fiindu-i conferită distincţia aflată în discuţie şi beneficiind de plusul valoare dat de aceasta la cuantumul pensiei pe care o încasează.

Petitul al doilea al acţiunii vizează tocmai modalitatea de conferire a acestui drept începând cu decembrie 2020 şi nu începând cu decembrie 2013, motiv pentru care a solicitat completarea acestuia în sensul recunoaşterii dreptului său de a beneficia de Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" şi pentru perioada 15.04.2013-01.12.2020, nu doar după 01.12.2020, aşa cum produce efecte în prezent.

Mai arată acesta că excepţia inadmisibilităţii reţinută de instanţă este nelegală şi nefondată, deoarece petitul formulat se circumscrie dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), lit. c) şi alin. (2), art. 7 alin. (1)1, art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, putând forma obiectul unei cereri în contencios administrativ.

Prin refuzul pârâtei de a-l repune în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie, respectiv de a-i conferi "Semnul Onorific în Serviciul Patriei’’ din anul îndeplinirii condiţiilor (2013), încalcă flagrant prevederile imperative ale legii 360/2002 privind statutul poliţiştilor şi ale Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei şi respingerea capătului 3 al cererii de chemare în judecată ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea recursului recurentul pârât a arătat că, raportat la pretenţiile reclamantului, stabilirea şi plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

4. Apărările intimaţilor

Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de reclamantul A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul A.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanţe faptul că nu a pus în discuţie excepţiile invocate în cauză şi nu s-a pronunţat ep toate probele solicitate.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 248 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanţă la soluţionarea fondului cauzei.

Astfel, din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar o serie de excepţii, dosar fond. Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului acesta având posibilitatea să depună răspuns la întâmpinare în temeiul dispoziţiilor art. 201 alin. (2) C. proc. civ., drept pe care reclamantul şi l-a exercitat potrivit înscrisului depus la dosar fond.

Totodată, la termenul de judecată din data de 16.05.2022, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate de pârât prin întâmpinare şi pe fondul cauzei, părţile nu au fost prezente, astfel că susţinerile reclamantului nu aveau cum să fie în discuţia părţilor.

Totodată, lecturând încheierile de şedinţă aflate la dosarul cauzei rezultă în mod clar că instanţa de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele invocate.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 14.03.2022, pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de fond a dispus următoarele măsuri:

- a emis adresă către pârât pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecata primului petit al acţiunii;

- a pus în vedere ca pârâtului să depună copia Ordinului nr. 167/2020 şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestui ordin cu respectarea procedurii privind comunicarea actelor cu caracter secret.

Dispoziţiile instanţei au fost aduse la îndeplinire astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar fond.

Referitor la aspectul învederat de reclamant precum că instanţa defond nu s-ar fi pronunţat asupra cereriii de repunere pe rol formulată de către acesta la data de 18 mai 2022, după încheierea de amânarea a pronunţării din data de 16 mai 2022, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (3) "După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.".

Actele dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava demonstrează că participanţii la proces au fost legal citaţi şi prezenţi în sala de şedinţă, iar instanţa de judecată în virtutea rolului activ a depus toate diligenţele în vederea stabilirii stării de fapt şi de drept din speţă, în scopul aflării adevarului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

În acest context, nefondat se reclamă încălcarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

Faptul că instanţa a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia, faţă de dispoziţii art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe în funcţie de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, astfel cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ţinându-se seama şi de refuzul nejustificat al unei părţi de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea normelor procedurale de către instanţa de fond.

Nefondate sunt şi criticile reclamantului vizând "motivarea insuficientă, lapidară şi netemeinică a instanţei de fond".

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor sus-menţionate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa a analizat şi a sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situaţia premisă a declanşării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de către părţi ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei instanţei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esenţă, recurentul reclamant a invocat aceleaşi critici ca şi în susţinerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanţa de fond nu a analizat motivele de fapt care au generat litigiul, nu le-a dat eficienţă juridică, iar pe de altă parte că motivarea instanţei de fond cu privire la argumentele invocate în raport de probatoriul administrat este superficială.

Dincolo de aceste susţineri, Înalta Curte constată că, în speţă nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

În contextul analizei argumentelor recurentului reclamant, astfel cum au fost reiterate din acţiunea dedusă judecăţii, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în contencios administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, renunţând la primul capăt de cerere având ca obiect " anularea art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 133/27.11.2018 privind stabilirea condiţiilor în care se poate conferi Semnul Onorific Serviciul Patriei pentru ofiţeri, ofiţeri de poliţie, maiştri militari, subofiţeri, agenţi de poliţie, preoţi militari, soldaţi şi gradaţi profesionişti, ce prevede că: "pentru conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei nu fac obiectul propunerilor persoanele îndreptăţite care se află în una dintre următoarele situaţii: a) se află la dispoziţie.", reclamantul solicită prin cel de-al doilea petit să se constate că îndeplinea condiţiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la data de 13.08.2013.

În acelaşi sens, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului MAI nr. 167/2020 cu perioada 13.08.2013 - 01.12.2020.

Este evident faptul că reclamantul nu are interes în a solicita anularea Ordinului MAI nr. 167/2020 prin care i-a fost conferit Semnul onorific "În Serviciul Patriei", în condiţiile în care, prin acest ordin, i-a fost conferită distincţia aflată în discuţie începând cu data de 01.12.2020 şi beneficiază de plusul de valoare dat de aceasta la cuantumul pensiei pe care o încasează, aspect recunoscut chiar de acesta prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de fond, fila x verso.

În acest context, este corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că având în vedere că nu se solicită anularea unui act administrativ tipic sau asimilat şi nici nu se contestă refuzul nejustificat al autorităţii de soluţionare a unei cereri sau de efectuare a unei operaţiuni administrative, în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o astfel de solicitare de reparare a pagubei rezultate din neluarea în considerare la conferirea distincţiei "În Serviciul Patriei" a perioadei punerii la dispoziţie a reclamantului, apare ca fiind inadmisibilă în lipsa unui capăt principal de cerere, având unul dintre obiectele anterior enumerate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte arată că:

Calitatea procesuală este una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acţiunii civile. Conţinutul acestei noţiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În consecinţă, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Reclamantul a solicitat despăgubiri constând în diferenţele de drepturi de pensie de care a fost lipsit din culpa pârâtului, care în mod nelegal nu i-ar fi acordat semnul onorific începând cu anul 2013.

Or din această perspectivă, rezultă în mod clar că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne justifică în cauza pendinte, legitimare procesuală pasivă, fiind emitentul ordinului la care se face referire în acţiune, dincolo de aspectele care vizează operaţiuni specifice de plată a drepturilor de pensie efectuate de Casa de Pensii Sectorială a MAI.

Pentru aceste considerente, nefiind identificat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va recursul principal declarat de reclamantul A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 52 din 31 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de reclamantul A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 52 din 31 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.