Salary increase denied: 15% complexity bonus not due to specialists under pay-law exclusion

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat anularea Ordinelor nr. 274 din 18.06.2020 şi nr. 415 din 21.08.2020 în ceea ce îl priveşte deoarece prin aceste ordine au fost calculate retroactiv veniturile salariale în funcţie de o valoare sectorială 484,18 RON.

1.2. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că obiectul cauzei îl constituie acordarea majorării salariale de 15% la salariul de bază pentru complexitatea muncii, prevăzută de Nota nr. x din Cap. I, lit. A), Anexa VIII la Legea nr. 153/2017, conform contestaţiei înregistrate la DNA sub nr. x/21.07.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 653 din 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, a anulat Ordinul nr. 415/21.08.2020, a anulat în parte Ordinul nr. 274/18.06.2020 doar în privinţa drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamantului începând cu data de 01.01.2018 şi a obligat pârâta ca, începând cu data de 01.01.2018, să recalculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului, în sensul acordării, pentru complexitatea muncii, a majorării salariului de bază de 15%.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, apreciind ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că Decizia nr. 15/28 iunie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este incidentă şi în prezenta cauză, chiar dacă vizează categoria personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Considerentele pentru care instanţa supremă a decis că suma sporurilor acordate nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege (adică 30% din salariile de bază pentru fiecare ordonator de credite/angajator), rămân aceleaşi, fiind aplicabile tuturor categoriilor salariale din sistemul judiciar, fie personal auxiliar, fie magistraţi, specialişti sau ofiţeri de poliţie judiciară. Or, în cauză, reclamantul intimat a beneficiat deja de limita de spor prevăzută de lege, aşa încât, orice alte sporuri ar cumula, nu poate depăşi limita stabilită prin lege, demersul său fiind lipsit de obiect.

Totodată, prin Decizia nr. 31/2021 din 17 mai 2021 în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27.07.2021, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că vechimea în cazul poliţiştilor se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu şi pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcţie.

Invocând dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap, VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, arată că funcţionarii publici, deci şi specialiştii au beneficiat şi beneficiază, pentru funcţii, grad, gradaţii egale şi aceleaşi condiţii de muncă, de sporul de stabilitate, adică sporul care se acordă pentru vechimea continuă în aceeaşi instituţie (spor acordat la 2, 3,4, 5, 6, 7 ani vechime în aceeaşi unitate în procent de 5%, 8%, 11%, 14%, 17% şi 20%.

Urmare a noilor precizări ale Ministerului Muncii şi întâlnirilor între ordonatorii de credite din cadrul sistemului judiciar s-a stabilit că specialiştii - funcţionari publici din cadrul D.N.A., D.I.I.C.O.T. şi P.I.C.C.J. să beneficieze de următoarele modificări ale drepturilor salariale:

- majorarea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzute pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I lit. A), Anexa VIII la Legea nr. 153/2017;

- specialiştilor care ating salariul maxim prevăzut pentru anul 2022 (ca urmare a majorării salariului de bază din decembrie 2017 cu 25%) să le fie acordate sporurile prevăzute de Legea nr. 153/2017 (sporul pentru risc şi suprasolicitare, sporul pentru confidenţialitate şi sporul pentru condiţii de muncă) însă în limita prevăzută de art. 25 din lege şi anume 30% pe flecare ordonator de credite/instituţie angajatoare.

În acest context, majorarea salariului de bază maxim prevăzut pentru anul 2022 cu 15% nu s-a mai aplicat, întrucât limita sporurilor fusese atinsă de reclamant, dar şi pentru că ar fi inechitabil şi nelegal ca un specialist, care a obţinut salarizarea echivalentă unui procuror, să aibă un salariu mai mare decât categoria profesională cu care a fost echivalat (magistrat). Reclamantului îi sunt aplicabile prevederile referitoare la plafonarea veniturilor care este reglementată de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia,În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022". Aceste prevederi legale au făcut obiectul unor sesizări ale Curţii Constituţionale, însă toate excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de diferite categorii de personal din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională au fost respinse.

De altfel, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp" (Decizia nr. 289 din 07.06.2005). Totodată, instanţa de contencios constituţional a statuat că "sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (Decizia nr. 693 din 17.10.2006).

Recurentul-pârât a mai invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile pronunţate în cauza Kechko c. Ucrainei şi în cauza Wieczorek c. Poloniei, apreciind că acestea sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

Susţine că intimatul A. a atins nivelul maxim de plată pentru anul 2022 al indemnizaţiei de încadrare în acord cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6).

La data de 1.02.2021, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost informată prin adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. asupra întâlnirii preşedinţilor secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale ICCJ şi curţilor de apel dedicată unificării practicii judiciare, care, la punctul 2 (pagina 6-11 din Informare/extras ataşat prezentului apel) a avut în dezbatere calificarea refuzului autorităţii publice de a emite acte administrative de salarizare cu depăşirea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, în situaţia existenţei unor hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie în care se încadrează şi reclamantul. Acesta a promovat mai multe acţiuni cu obiect similar, solicitând diferenţe salariale, însă pentru aceleaşi motive de pretinsă discriminare invocate în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei invocate, a arătat că recurenta-pârâtă a formulat critici care vizează, în realitate, reaprecierea probelor administrate şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, diferită de cea reţinută de către prima instanţă, fără a indica în concret care sunt normele de drept material pretins încălcate de către instanţă la pronunţarea hotărârii recurate. Or, aprecierea probelor şi stabilirea elementelor de fapt ale cauzei constituie atributul exclusiv al instanţelor devolutive şi vizează netemeinicia şi nicidecum nelegalitatea sentinţei, astfel că nu pot face obiectul căii extraordinare de atac a recursului.

Pe fondul recursului, intimatul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

- majorarea salarială de 15% pentru complexitatea muncii reprezintă o majorare a salariului de bază şi nu un spor, cum în mod eronat pretinde recurenta-pârâtă;

- criticile din memoriu de recurs referitoare la Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi, respectiv la aplicarea principiului ierarhizării pe orizontală şi pe verticală sunt străine de obiectul prezentei cauze şi nu pot constitui un motiv de recurs;

- recurenta-pârâtă a refuzat acordarea majorării prevăzute de lege, din motive ce ţin de oportunitatea aplicării sale, apreciind în mod eronat ca fiind inechitabil şi nelegal ca un specialist, care a obţinut salarizarea echivalentă unui procuror, să aibă un salariu mai mare decât categoria profesională cu care a fost echivalat;

- deşi pârâta a recunoscut că a dispus aplicarea majorării salariale pentru complexitatea muncii, a reiterat apoi faptul că reclamantul a atins nivelul maxim pentru anul 2022 al indemnizaţiei de încadrare, în realitate, susţinând aceleaşi motive pe care s-a întemeiat şi instanţa de fond când a dispus acordarea majorării pentru complexitatea muncii începând cu luna ianuarie 2018, prin raportare la Decizia nr. 82/2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- cauzele la care a făcut referire recurenta-pârâtă nu vizează majorarea salarială de 15% pentru complexitatea muncii şi nu au înrâurire asupra obiectului dedus judecăţii;

- de asemenea, adresa nr. x/05.04.2021 a Consiliului Superior al Magistraturii nu are legătură cu obiectul cauzei, iar informarea emisă de Serviciul Judiciar Civil nr. 3659/VII-1/2020 are ca obiect discuţii referitoare la vechimea în funcţie, aspect ce nu face obiectul prezentului dosar.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului s-a fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A., ca neîntemeiată, constatând că aspectele expuse în memoriul de recurs vizează greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 şi se circumscriu motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în mod expres de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de dispoziţiile legale incidente şi de apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele particulare ale cauzei rezultă că demersul judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează anularea Ordinelor nr. 274/18.06.2020 şi nr. 415/21.08.2020.

Prin ordinul nr. 274/18.06.2020 emis de către pârât s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantului, specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019, fără a i se acorda şi majorarea de 15% la salariul de bază, pentru complexitatea muncii, conform Notei x din Cap. I, lit. A), Anexa VIII la Legea nr. 153/2017. Împotriva acestui ordin, reclamantul a făcut contestaţie, care a fost respinsă prin Ordinul nr. 415/21.08.2020.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea introductivă formulată de către reclamantul A., a anulat Ordinul nr. 415/21.08.2020, în integralitate şi a anulat în parte Ordinul nr. 274/18.06.2020 doar în privinţa drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamantului începând cu data de 01.01.2018, obligând pârâta să recalculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului, în sensul acordării, pentru complexitatea muncii, a majorării salariului de bază de 15% începând cu data de 01.01.2018.

Legalitatea aspectelor statuate de prima instanţă a fost contestată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin recursul promovat, iar Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile aduse de acesta modului în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, Nota x din Cap. I, lit. A), Anexa VIII şi lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, vizând modul de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantului, fiind, astfel, incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia i se subsumează astfel de critici.

Verificând înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, respectiv adresa emisă de pârâtă DNA şi anexa la ordinul nr. 274/18.06.2020 contestat în prezenta cauză, Înalta Curte observă că salarizarea intimatului-reclamant se raportează la salariul de bază cuvenit unui procuror cu grad de judecătorie.

Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv Direcţia Naţională Anticorupţie şi DIICOT, este reglementată de art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, astfel:

"Art. 22 - (l) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Potrivit Notei nr. x din Cap. 1 lit. A), Anexa VIII la Legea nr. 153/2017, invocată ca temei de drept a pretenţiei reclamantului:

"Funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Apelor şi Pădurilor şi Ministerului Justiţiei, precum şi funcţionarii publici parlamentari din serviciile Parlamentului, cu excepţia celor prevăzuţi la pct. 2, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%."

Înalta Curte constată că, în cadrul acestui text de lege sunt enumerate în mod limitativ categoriile profesionale care beneficiază de majorarea salariului de bază de 15%, pentru complexitatea muncii, intimatul-reclamant nefăcând parte din niciuna dintre categoriile profesionale enunţate. Or, norma antecitată nu poată fi aplicată prin analogie în speţa de faţă, legiuitorul stabilind în mod clar care sunt funcţionarii beneficiari ai acestei majorări.

Este adevărat că salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se face conform art. 22 din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, însă nu trebuie să se facă abstracţie de dispoziţiile alin. (2) care reglementează o excepţie, în sensul că specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile din care fac parte. Aşadar, intimatului-reclamant nu i se cuvine majorarea de 15 % pentru complexitatea muncii pretinsă, întrucât această majorare se aplică la salariul de bază al funcţionarilor publici, or, astfel cum s-a arătat anterior, salariul de bază al intimatului-reclamant nu este cel al categoriei din care acesta face parte, respectiv al funcţionarilor publici, ci cel al unui procuror cu grad de judecătorie conform Anexei V Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

În această împrejurare, nu se poate considera, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că recurenta-pârâtă a refuzat acordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege pentru a înlătura eventualele inechităţi salariale, un astfel de drept precum cel pretins de către reclamant neavând suport legal.

Înalta Curte observă că stabilirea salariului de bază s-a realizat în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive prin care reclamantul a obţinut recalcularea drepturilor salariale similar cu modul de calcul al drepturilor salariale ale unui procuror de judecătorie, avându-se în vedere ierarhizarea pe orizontală dar şi pe verticală, aspect afirmat de recurentul-pârât şi necombătut de intimatul reclamant.

În aceste condiţii, greşit a considerat prima instanţă că reclamantul este îndreptăţit şi la majorarea salarială de 15 % prevăzută de lege pentru funcţionarii publici, conform Notei nr. 2 lit. c) pct. II, lit. A), cap. VIII a Legii nr. 153/2017, dispoziţie înlăturată de la aplicare de excepţia prevăzută expres de art. 22 alin. (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Cu alte cuvinte, ceea ce este esenţial în cauză este faptul că reclamantul, deşi este funcţionar public, este salarizat prin asimilare cu altă categorie profesională, situaţie în care nu poate beneficia şi de alte elemente salariale ce compun salariul de bază pentru categoria profesională din care face parte, cum este majorarea pentru complexitatea muncii de 15%. Având în vedere situaţiile diferite în care se află reclamantul şi ceilalţi funcţionari publici din perspectiva salarizării, tratamentul diferit este justificat obiectiv şi rezonabil, caracterul rezonabil fiind privit inclusiv din perspectiva obţinerii unui salariu de bază mai mare decât cel cu care a fost asimilat.

Nu în ultimul rând, prima instanţă s-a îndepărtat de la temeiul de drept al acţiunii, reclamantul pretinzând această majorare în baza Notei 3 cap. II, lit. A) şi art. 1 Anexa VIII din cadrul Legii nr. 153/2017 şi nu a Notei nr. 2 lit. c) pct. II, lit. A), cap. I din Anexa VIII a legii salarizării unitare.

Raportat la acest temei juridic al cererii de chemare în judecată, pe de o parte, dreptul pretins nu este fondat iar, pe de altă parte, nu poate fi aplicată în cauza de faţă Decizia nr. 82/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept întrucât aceasta se referă la interpretarea prevederilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A) cap. I, din Anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ, iar chestiune litigioasă în prezenta cauză o reprezintă interpretarea şi aplicarea Notei 3 Cap. I lit. A), Anexa VIII din lege. Aceste din urmă prevederi legale nu au făcut obiectul vreunui mecanism de asigurare a unei practici judiciare unitare care să conducă la obligativitatea aplicării sale în prezenta cauză.

În contextul prezentat anterior, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a dispus anularea ordinelor atacate, a fost dată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 22 alin. (2) şi a prevederilor Notei 3 Cap. I lit. A), Anexa VIII la Legea nr. 153/2017.

Pentru considerentele expuse, apreciind fondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, va casa sentinţa civilă nr. 653 din 26 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A., ca nefondată.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 653 din 26 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondată.

Definitivă.

Dată

Tip

Sursă

20/06/2017

Cerere de chemare în judecată

B. 13/06/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU

27/06/2018

Acte

Curtea de Apel BUCUREŞTI

09/07/2018

Întâmpinare

Intimat - B.

21/01/2019

Cerere de preschimbare a termenului de judecată

Intimat - B.

14/05/2019

Anunţarea schimbării sediului sau denumirii

Intimat - B.

13/05/2020

Cerere acces la dosar electronic

Intimat - B.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.