Employer's appeal rejected; work permit denial upheld for failure to prove prior employer's consent.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justie) rejected the claimant company's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's earlier decision that had dismissed the company's challenge to the immigration authority's refusal to issue a work permit (aviz de angajare) for a Nepalese citizen. The dispute involved the employer's administrative challenge, under the Law on administrative contentious proceedings, to the refusal based on the employer's alleged failure to meet conditions under art. 17(5) and (6) of Government Ordinance no. 25/2014 for hiring a foreign worker previously employed by another company. The court held that the employer had not presented the written consent of the previous employer or the employment termination decision required by law, and had failed to prove its claim that the authority already possessed such a document, especially since the previous employment contract appeared active in records; consequently, the conditions for issuing the permit were unmet, justifying the refusal under art. 28(3) of the Ordinance, and no cassation ground under art. 488(1) pt. 8 of the Civil Procedure Code was established. The court also rejected the procedural exception of the appeal's nullity, finding the stated cassation ground applicable.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Employer's appeal rejected; work permit denial upheld for failure to prove prior employer's consent: The dispute involved the employer's administrative challenge, under the Law on administrative contentious proceedings, to the refusal based on the employer's alleged failure to meet conditions under art. 17(5) and (6) of Government Ordinance no. 25/2014 for hiring a foreign worker previously employed by another company. The court held that the employer had not presented the written consent of the previous employer or the employment termination decision required by law, and had failed to prove its claim that the authority already possessed such a document, especially since the previous employment contract appeared active in records; consequently, the conditions for issuing the permit were unmet, justifying the refusal under art. 28(3) of the Ordinance, and no cassation ground under art. 488(1) pt. 8 of the Civil Procedure Code was established. The court also rejected the procedural exception of the appeal's nullity, finding the stated cassation ground applicable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground: the Court held that the cassation ground (miscarriage of law) was not established and therefore dismissed the appeal as unfounded.
Procedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal in administrative litigation.
Procedural rule cited in the dispositive governing the decision to dismiss the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2023, la data de 24.02.2023, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtului I.G.I. Caraş-Severin nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023, privind eliberarea avizului de angajare pentru doamna B., solicitând anularea actului emis de către pârât şi obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 291 din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.
3. Calea de atac formulată
Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii contestaţiei, în sensul anulării actului de refuz al intimatei-pârâte şi obligării acesteia la emiterea unui nou act administrativ, prin care să soluţioneze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru B., cetăţean a statului Nepal.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că, prin refuzul eliberării de către pârâtă a avizului de angajare noului angajator, cetăţeanul străin este forţat să lucreze într-un anumit loc de muncă de unde nu poate pleca pentru că ar intra în ilegalitate, fiindu-i astfel îngrădit un drept constituţional consfinţit atât în legislaţia ţării de origine, cât şi în legislaţia română. În opinia sa, este inadmisibil ca tocmai instituţia al cărui rol este, printre altele, cel de integrare a străinilor, să refuze soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a dreptului unui cetăţean străin de a munci legal în România, pe motiv că lipseşte un act pe care însăşi pârâta îl deţine în arhiva sa şi al cărui conţinut îl cunoaşte.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) lit. m) şi art. 4 din O.G. nr. 25/2014, încadrarea în muncă a străinului de la fostul angajator unde a avut contract de muncă cu normă întreagă s-a făcut în perfectă legalitate de către societatea C.. Prin noile modificări aduse art. 17 din O.G. nr. 25/2014 de către O.U.G. nr. 143/2022, în termen de 1 an de la data încheierii contractului de muncă la fostul angajator, străinul poate ocupa un alt loc de muncă, la un alt angajator, în baza acordului scris al fostului angajator, fără a se face distincţie de către legiuitor cu privire la tipul de contract de muncă deţinut de străin la fostul angajator. Or, această cerinţă legală a fost îndeplinită în prezenta cauză, fiind depus la dosar acordul scris din partea societăţii C. S.R.L., iar pârâta cunoaşte faptul că străinului i-a încetat contractul de muncă cu normă întreagă de la fostul angajator, având în vedere că deţine această decizie.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraş - Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrare în motivele de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ. şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen la data de 15 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
Cu titlu preliminar, Înalta Curte, având a soluţiona excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraş - Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., o va respinge, constatând că recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat critici de nelegalitate a sentinţei recurate sub aspectul interpretării date de către instanţa de fond prevederilor art. 17 din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, critici ce se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., indicat în mod expres de către recurenta-reclamantă.
În esenţă, recurenta-reclamantă a criticat soluţia pronunţată de către judecătorului fondului, prin raportare la împrejurarea că intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraş - Severin din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări s-a aflat în posesia dovezii încetării contractului de muncă anterior cu privire la numita B., cetăţean de origine nepaleză.
În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare şi de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că, prin cererea înregistrată sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., posesoare a paşaportului nr. x, valabil până la data de 15.02.2027 emis de autorităţile din Nepal şi a permisului unic de şedere, valabil până la data de 4.08.2023.
Prin actul nr. x/BICS/OCA din data de 14.02.2023, pârâtul i-a comunicat reclamantei că cererea sa a fost soluţionată nefavorabil, urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv a neprezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.
Faţă de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez menţionat anterior.
Soluţionând cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a respins-o, constatând că reclamanta nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi că, în lipsa acestuia, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă pentru a se verifica motivele încetării, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, în anumite cazuri de încetare, precum iniţiativa angajatorului anterior, acordul părţilor ori demisia străinului, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, acordul menţionat nu mai este necesar.
Soluţia primei instanţe a fost criticată de către reclamantă, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticii de nelegalitate formulate.
Relevante în litigiul de faţă sunt dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, care prevăd următoarele:
"1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe.
(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiaşi angajator fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).
(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.
(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior şi doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării. Angajatorul anterior care a obţinut avizul de muncă a fost D. S.R.L., la care străinul figurează cu aviz de muncă nr. x/21.12.2021 şi contractul de muncă nr. x/01.07.2022. Contractul de muncă figura ca activ, conform dovezii ataşate la dosarul de fond, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părţilor sau demisia străinului " dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.
Reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze că acest contract individual de muncă a încetat şi nici în calea de atac a recursului, intimata - reclamantă nu a depus la dosar dovezi conform cărora contractul de muncă cu normă întreagă încheiat de cetăţeanul străin B., cu angajatorul iniţial - D. S.R.L., ar fi încetat.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia intimatul-pârât se afla în posesia deciziei de încetare a raporturilor de muncă în ceea ce o priveşte pe numita B., întrucât acest aspect nu a fost dovedit de către aceasta. Simpla alegaţie a recurentei-reclamante nu este suficientă pentru a conduce la reformarea sentinţei recurate, mai ales în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, la dosarul de fond se regăseşte un înscris din care rezultă contrariul, contractul de muncă figurând în baza de date ca fiind activ.
În concluzie, dat fiind faptul că reclamanta nu a depus dovada încetării contractului de muncă încheiat de cetăţeanul străin cu D. S.R.L. şi nici un acord scris din partea acesteia, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată ca fiind neîndeplinită condiţia reglementată de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul pârâtului, de emitere a avizului de angajare este justificat, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora " 3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare."
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 291 din data de 18 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Dată
Tip
Sursă
20/06/2017
Cerere de chemare în judecată
E. 13/06/2018
Motive de recurs
Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU
27/06/2018
Acte
Curtea de Apel BUCUREŞTI
09/07/2018
Întâmpinare
Intimat - E.
21/01/2019
Cerere de preschimbare a termenului de judecată
Intimat - E.
14/05/2019
Anunţarea schimbării sediului sau denumirii
Intimat - E.
13/05/2020
Cerere acces la dosar electronic
Intimat - E.
Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.