Tax accessory liabilities in insolvency: suspension of enforcement based on concurrent annulment and "well-justified case" standard

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti-, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu numărul x/2022 în data de 11.05.2022, reclamanta S.C. A. S.A., în faliment a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili:

1. suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale emise, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în fond:

a)Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x din 17.08.2021 (dosar fiscal x), în integralitate, pentru suma de 5.301.545 RON dobânzi şi suma de 1.695.346 penalităţi de întârziere;

b)Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 29410 din 17.08.2021 (dosar fiscal nr. x), în integralitate, pentru suma de 89.159 RON dobânzi şi suma de 76.872 RON penalităţi de întârziere;

2. stabilirea termenului de judecată în temeiul art. 15 alin. (2) raportat la 14 alin. (2) din Legea 554/2004, ţinând seama de necesitatea judecării de urgenţă a prezentei cereri;

3.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 177 din 6. 10. 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/17.08.2021 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 29410/17.08.2021, ambele emise de ANAF-Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

În motivarea căii de atac societatea recurentă susţine următoarele aspecte:

Cu privire la motivele de nelegalitate a actului atacat, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, dând o interpretare eronată prevederilor art. 41 alin. (1) si 3 din Legea nr. 85/2006, în ceea ce priveşte existent unui caz bine justificat.

Astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind pe deplin încălcate prevederile art. 41 alin. (1) si 3 din Legea nr. 85/2006, după cum urmează: ca urmare, potrivit normelor enunţate, pentru creanţele anterioare deschiderii insolventei nu pot fi stabilite dobânzi, majorări sau penalităţi in temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar, în ceea ce priveşte creanţele născute ulterior, cât timp exista un plan de reorganizare confirmat prin care creditorii au decis prin programul de plaţi ca debitorul să nu mai achite si eventualele accesorii aferente creanţelor ulterioare deschiderii insolventei reclamanta nu ar trebui să achite accesoriile conform deciziilor emise nici in ceea ce priveşte aceste creanţe, fiind incident art. 41 alin(3) din Legea nr. 85/2006."

Cu privire la condiţiile suspendării actului administrativ:

Este evident faptul că, analizând cu atenţie prevederile legale enunţate, se poate constata aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât, în speţa de faţă, legea specială (Legea insolventei 85/2006) interzice adăugarea accesoriilor la masa credală, dar nu interzice stabilirea acestora prin acte administrativ-fiscale.

Prin cele doua decizii, a căror suspendare a executării se solicită, au fost stabilite accesoriile cuvenite unor creanţe atât anterioare, cât şi ulterioare deschiderii procedurii insolventei, dar, nu s-a solicitat adăugarea la masa credală a sumelor stabilite prin aceste decizii, iar executarea acestora nu poate fi pusa in discuţie, întrucât, potrivit prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

În aceste condiţii, recurenta-pârâtă apreciază ca fiind eronată soluţia instanţei de fond, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în mod expres de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unor cazuri bine justificate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecând, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

3. Apărările părţilor

Partea intimată a formulat întâmpinare în care şi-a expus apărarea detaliată faţă de recursul părţi recurente, conform art. 208 C. proc. civ.

În esenţă, intimata-reclamantă a făcut o expunere a stării de fapt fiscale referitoare la sumele vizate de recursul pârâtei şi a prezentat argumentele pentru care consideră că prin soluţia adoptată de prima instanţă au fost interpretate şi aplicate corect prevederile legale incidente.

De asemenea, la termenul de judecată de astăzi, intimata-reclamantă a învederat învederează că în cadrul acţiunii de fond, Curtea de Apel s-a pronunţat în sensul admiterii şi depune la dosar un extras din sistemul Ecris (fila nr. x ds recurs).

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de regularizare, fiind fixat termen de judecată pe fond la data de 8 noiembrie 2023.

2. Analiza motivelor de casare

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, însă în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Din argumentaţia de fapt şi de drept expusă de reclamantă în acţiunea introductivă, reiese că aceasta a formulat cererea de chemare în judecată având ca obiect suspendarea executării deciziilor nr. x/17.08.2021 şi nr. 29410/17.08.2021 care vizează obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere în parte pentru creanţe anterioare deschiderii procedurii insolenţei, 13.03.2013, iar o altă parte pentru creanţe ulterioare deschiderii procedurii.

În susţinerea dovedirii condiţiei existenţei cazului bine justificat, reclamanta a arătat că nu pot fi calculate şi percepute accesorii pentru creanţe nedatorate, pentru care există hotărâre definitivă a instanţei de judecată. TVA aferentă lunii noiembrie 2012 (creanţă anterioară deschiderii insolvenţei, compensată nelegal cu creanţe curente ale A.) a fost înlăturată de la realizare, în mod definitiv, în dosarul x/2015 Dincolo de încălcarea flagrantă a prevederilor art. 41 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 85/2006, organele fiscale nesocotesc şi faptul că debitul principal reprezentat de TVA aferentă lunii noiembrie 2012 nu mai poate fi realizat împotriva A. ca urmare a constatărilor definitive din dosarul x/2015

Considerentul hotărâtor pe care prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de admitere, în analiza sumară a motivelor invocate de către reclamantă, a fost că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi.

De asemenea, potrivit art. 122 1 din O.G. nr. 92/2003, respectiv art. 179 din Legea nr. 207/2015, în cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret atât a criticilor formulate de recurentă, cât şi a legalităţii şi temeiniciei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, prin sentinţa nr. 244 pronuţată in 7 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, a a dmis cererea formulată de reclamanta A. S.A., societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ("DGAMC) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administratia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, a dispus anularea deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii x din data de 17.08.2021 şi decizia nr. 29410/17.08.2021.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

În ceea ce priveşte suspendarea executării deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii x din data de 17.08.2021 şi decizia nr. 29410/17.08.2021, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică.

Astfel, din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Or, în cauză, instanţa de fond corect a reţinut că nu există împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal reprezentat de Dispoziţia nr. 248/2012.

În privinţa condiţiei pagubei iminente, în sensul dat acesteia de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, de către instanţa învestită cu acţiunea în anulare, astfel că se consideră a fi îndeplinită şi condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

De altfel, asupra pagubei iminente, în mod corect judecătorul fondului, a constatat că este probată şi această condiţie, având în vedere starea de insolvenţă în care se află reclamanta, stare în raport de care executarea sumei de mai bine de 6.000.000 RON înainte de obţinerea unei soluţii definitive din partea instanţei de judecată, ar afecta atât procedura de reorganizare cât şi drepturile celorlalţi creditori ai reclamantei.

Ca atare, soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii x din data de 17.08.2021 şi decizia nr. 29410/17.08.2021.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale recurentei.

Chiar dacă sus-menţionata sentinţă civilă nu este definitivă, această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În consecinţă, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul promovat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău împotriva sentinţei nr. 177 din 6 octombrie 2022 Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.