Suspension of administrative sanctions: communication timing excluded from "well-justified case" legality analysis

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererile de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului Consiliului Naţional al Audiovizualului la a comunica, în regim de urgenţă maximă, în cursul zilei de luni, 15.05.2023, decizia prin care a decis, la data de 11.05.2023, sancţionarea postului de televiziune privind obligarea de a difuza, în data de 18.05.2023, între orele 19:00 şi 19,10, numai textul deciziei de sancţionare, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi ale a art. 64 alin. (1), lit. a) şi b) şi ale art. 67, ambele din Decizia nr. 220/2011, privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi suspendarea efectelor deciziei anterior menţionate.

1.2. La primul termen de judecată, în şedinţa publică din data de 17.05.2023, reclamanta A. S.R.L. şi-a modificat oral cererea de chemare în judecată, solicitând suspendarea executării deciziei prin care a fost sancţionată în data de 11.05.2023 de către CNA, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea fiind depusă în scris la data de 18.05.2023. Prin aceasta, reclamanta a precizat că solicită, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ constând în Decizia C.N.A nr. 356 din data de 11.05.2023, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anularea acesteia.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 858 din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., modificată şi a dispus suspendarea executării Deciziei CNA nr. 356/11.05.2023, până la pronunţarea hotărârii definitive asupra contestaţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2. de mai sus a declarat recurs recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul - pârât a argumentat în sensul unei greşite interpretări şi aplicări, de către prima instanţă, a prevederilor art. 95 indice 2 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului, instanţa de fond a făcut o interpretare originală a sintagmei "după 24 de ore de la înregistrarea contestaţiei", fără nicio legătură cu norma invocată chiar de aceasta, concluzionând, în mod eronat, că reclamanta ar fi avut un termen de 24 de ore în care putea solicita suspendarea deciziei nr. 356/11.05.2023. În acest sens, recurentul a învederat că dispoziţiile art. 952 alin. (2) nu prevăd ceea ce a reţinut instanţa de fond, ci că instanţa poate hotărî, la cerere, după 24 de ore de la înregistrarea contestaţiei, suspendarea executării sancţiunii până la pronunţarea hotărârii definitive.

Astfel, legiuitorul a stabilit un termen de 24 de ore în sarcina instanţei, în care aceasta este ţinută să nu analizeze şi să nu se pronunţe pe o eventuală cerere de suspendare, termen care curge de la înregistrarea contestaţiei.

Făcând trimitere la faptul că, la termenul de judecată din data de 18.05.2023, la interpelarea instanţei de fond, unul dintre avocaţii reclamantei a precizat foarte clar "că în acest moment nu are înregistrată acţiunea în anularea Decizie CNA nr. 356/11.05.2023", recurentul a apreciat că atâta vreme cât contestaţia nu a fost înregistrată, instanţa nu putea hotărî asupra cererii de suspendare, întrucât nu au curs cele 24 de ore prevăzute de norma legală, motiv pentru care judecătorul fondului a aplicat eronat principiul "Specialia generalibus derogant".

În ceea ce priveşte alegaţiile instanţei referitoare la îngrădirea accesului reclamantei la justiţie, precum şi la posibilitatea de soluţionare a unei contestaţii a Deciziei nr. 356/11.05.2023, recurentul a apreciat că însăşi atitudinea reclamantei contrazice aceste aspecte, câtă vreme a putut să formuleze o cerere de suspendare a deciziei nr. 356/11.05.2023, în data de 15.05.2023, fără însă a avea decizia în cauză.

Totodată, recurentul a argument în sensul că instanţa de fond a schimbat sensul definiţiei date cazului bine justificat de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ se analizează în raport de momentul adoptării actului administrativ.

Recurentul a opinat şi că, prin calificarea dată de instanţa de fond afirmaţiei pârâtului cu privire la faptul că modalitatea de comunicare a deciziei ar viza doar modul de executare al acesteia şi nu legalitatea sa, drept problemă pe fond, concomitent cu reţinerea faptului că modalitatea de comunicare constituie o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, prima instanţă nu ar fi "pipăit fondul", ci s-ar fi pronunţat efectiv asupra fondului cauzei.

În ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, respectiv cea a prevenirii unei pagube iminente, recurentul a apreciat că argumentarea oferită de instanţa de fond este nefondată, întrucât o suspendare nu echivalează cu o eliminare a aplicării Deciziei CNA, ci doar cu amânarea executării acesteia, iar în cauză nici nu ar fi fost dovedită paguba iminentă, conform definiţiei cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme audienţa serviciului de program B. pentru anul 2023 a fost de 0,362, pentru lista must carry.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală, a sentinţei recurate.

Prin apărările formulate, intimata a arătat că membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului au decis, în cadrul şedinţei din 11.05.2023, suspendarea emisiei postului de televiziune în data de 18.05.2023, în intervalul orar 19:00 - 19:10, interval orar în care intimata a fost obligată să difuzeze doar textul deciziei de sancţionare, măsură apreciată de intimată ca fiind abuzivă şi fundamentă pe o situaţie nereală.

A mai arătat intimata că a formulat plângere prealabilă constând în "Cererea de rediscutare a sancţiunii B." adresată C.N.A prin e-mail, fiind îndeplinită cerinţa cazului bine justificat întrucât Decizia de sancţionare a Postului TV B. a fost adoptată în şedinţa de joi 11 mai 2013, cu aplicare în data de joi 18 mai 2013, ora 19:00, peste doar 7 zile calendaristice, timp insuficient pentru exercitarea dreptului legal de a supune actul administrativ controlului judecătoresc, iar actul sancţionator a fost comunicat la data de 17.05.2023, după orele ieşirii din program, respectiv la ora 16:20.

Totodată, intimata a subliniat că a demonstrat cu înscrisuri faptul că postarea timp de 10 minute a unui text în care să se arate că s-a decis de către Consiliu aplicarea acestei sancţiuni, întrucât radiodifuzorul ar fi încălcat în mod grav şi repetat prevederile din domeniul audiovizual referitoare la asigurarea informării obiective a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor, este de natură a prejudicia grav credibilitatea postului TV în faţa opiniei publice, chestiune care ar atrage, după sine, pierderea audienţei şi, odată cu aceasta, pierderea sumelor de bani câştigate din vânzarea publicităţii, toate acestea putând conduce societatea la faliment.

Făcând trimitere la aspectele învederate prin sentinţa atacată, la cele evocate prin recursul dedus judecăţii şi la prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, dar şi la prevederile art. 3 alin. (2), art. 93 alin. (1) - (3), art. 931 alin. (1) şi (5), art. 95 alin. (1), art. 952 alin. (1) - (4) şi la cele ale Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, dar şi la art. 181-183 C. proc. civ., intimatul a arătat, în esenţă, că, în deplin acord cu argumentaţia instanţei de fond, prin comunicarea deciziei la data de 17.05.2023 ora 16:20. recurentul pârât CNA nu a respectat termenul de 24 de ore în care reclamanta putea solicita instanţei să se pronunţe asupra cererii de suspendare, înainte de a executa sancţiunea aplicată, îngrădind, astfel, accesul la justiţie al reclamantei, mai precis la unicul demers judiciar pe care îl putea întreprinde înainte de executarea sancţiunii.

Astfel, în opinia intimatei, modalitatea comunicării deciziei ar constitui o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, cu repercusiuni directe asupra legalităţii deciziei întrucât şi ar fi de natură să împiedice subiectul de drept căruia i se adresează să deducă judecăţii, pentru o minimă verificare, la nivel de aparenţă, legalitatea deciziei ce îi impune executarea unei sancţiunii imediate, care, odată epuizată, nu ar mai putea fi suspendată.

Prin urmare, intimata a apreciat că argumentele instanţei de fond sunt, la nivel de aparenţă, justificate, câtă vreme comunicarea deciziei de sancţionare cu mai puţin de 24 de ore înainte de executarea sancţiunii şi după încetarea programului de lucru al instanţei, afectează accesul la justiţie al radiodifuzorului.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie - a pagubei iminente- intimata a învederat că, verificând gravitatea şi iminenţa prejudiciului în funcţie circumstanţele spetei, cu respectarea principiului proporţionalităţii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat just că este îndeplinită şi o atare cerinţă, având în vedere că, prin înscrisurile depuse, reclamanta ar fi dovedit că a fost contactată de clienţi, cumpărători de publicitate, care şi-ar fi anunţat intenţia să rezilieze contractele, în situaţia în care sancţiunea CNA ar fi aplicată.

II. Soluţia instanţei de recurs

A. Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţiile rămânerii fără obiect a recursului şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive în recurs, invocate de intimata - reclamantă societatea A. S.R.L., precum şi solicitarea formulată de recurentul - pârât, de introducere în cauză a societăţii C. S.R.L., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că solicitarea recurentului - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, privind introducerea în cauză a societăţii C. S.R.L., a fost formulată de acesta cu titlu subsidiar, mai precis în măsura în care ar fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata - reclamantă. În raport de aceste aspecte, din perspectiva ordinii de soluţionare a cererilor, Înalta Curte va examina, prioritar, excepţiile rămânerii fără obiect a recursului şi a lipsei calităţii procesuale pasive, în recurs, a intimatei - reclamante societatea A. S.R.L.

În justificarea ambelor excepţii, intimata - reclamantă a evocat faptul că, începând cu data de 20 iunie 2023, societatea A. S.R.L. nu mai este titulara licenţei audiovizuale, ce a fost cedată societăţii C. S.R.L. pentru serviciile de programe cu denumirea B., iar, întrucât, prin Decizia CNA nr. 356/11.05.2023, intimata-reclamantă a fost sancţionată cu obligaţia de a difuza textul deciziei de sancţionare, executarea actului administrativ nu ar mai putea fi efectuată de intimată.

Analizând aceste aspecte din perspectiva primei excepţii, Înalta Curte constată că obiectul recursului este reprezentat de solicitarea de casare a sentinţei civile nr. 858 din data de 18 mai 2023, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a soluţionat defavorabil pârâtului Consiliul Naţional al Audiovizualului cererea de suspendare a executării Deciziei CNA nr. 356/11.05.2023, formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. Sentinţa civilă nr. 858 din data de 18 mai 2023 nu a fost nici reformată nici retractată, iar criticilor aduse de recurent sus indicatei hotărâri nu li s-a furnizat un răspuns.

Mergând mai departe, Înalta Curte observă că nici Decizia CNA nr. 356 din 11 mai 2023, vizată de cererea de suspendare a executării formulate de intimata - reclamantă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu a fost anulată, litigiul având drept obiect verificarea legalităţii sale fiind, încă, în derulare. Pe cale de consecinţă, pretenţiile deduse judecăţii în cauza pendinte şi consecinţele produse de sentinţa recurată din perspectiva temporizării executării Deciziei CNA nr. 356 din 11 mai 2023, subzistă, astfel încât nu se poate reţine o rămânere fără obiect a căii de atac.

Faptul că societatea A. S.R.L a cesionat la data de 20 iunie 2023, ulterior emiterii Deciziei C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023 şi a pronunţării sentinţei civile nr. 858 din data de 18 mai 2023, licenţa audiovizuală către societatea C. S.R.L reprezintă un demers ce are la bază manifestarea de voinţă a intimatei - reclamante, care, în calitate de subiect de drept vizat de Decizia CNA nr. 356 din 11 mai 2023, şi-a asumat consecinţele unei atare cedări, inclusiv din perspectiva posibilităţii sau imposibilităţii de executare a obligaţiei de a difuza textul deciziei de sancţionare, timp de 10 minute, între orele 19:00-19:10 numai textul deciziei de sancţionare emisă de CNA.

Pe cale de consecinţă, demersul de cedare a licenţei indicate supra nu este de natură a lipsi de obiect calea de atac promovată de recurentul - pârât împotriva sentinţei civile nr. 858 din data de 18 mai 2023, prin care instanţa de fond a suspendat executarea deciziei CNA ce a sancţionat intimata - pârâtă în sensul indicat supra. În acest context este neîntemeiată excepţia rămânerii fără obiect a recursului, invocată de intimata - reclamantă.

De asemenea, nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în recurs a intimatei - reclamante A. S.R.L., urmare a cedării licenţei audiovizuale către societatea C. S.R.L., nu este întemeiată, câtă vreme societatea A. S.R.L. este subiectul de drept faţă de care a fost emisă Decizia C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023, iar, din cuprinsul acestei decizii, nu rezultă că executarea obligaţiei de a difuza textul deciziei de sancţionare, timp de 10 minute, între orele 19:00-19:10 trebuie să se realizeze prin intermediul serviciilor de programe cu denumirea B., vizate de Licenţa audiovizuală nr. TV-C942.3/31.05.2022, eliberată la data de 3 iulie 2023.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţiile rămânerii fără obiect a recursului şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive în recurs, invocate de intimata - reclamantă societatea A. S.R.L., ca neîntemeiate.

În contextul descris mai sus şi pentru aceleaşi argumente se impune şi respingerea cererii de introducere în cauză a societăţii C. S.R.L, formulată, în subsidiar, de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului.

B. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum s-a arătat şi în paragrafele anterioare, prin cererea de chemare în judecată modificată, intimata - reclamantă a solicitat, în temeiul în art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023, prin care a fost sancţionată, în baza art. 95 alin. (2) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu obligaţia de a difuza, în ziua de 18.05.2023, timp de 10 minute, între orele 19:00-19:10, numai textul deciziei de sancţionare emisă de CNA, cerere ce a fost admisă de către prima instanţă prin sentinţa recurată.

În justificarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte că plângerea prealabilă nu este obligatorie, în raport de prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, iar, pe de altă parte, în aprecierea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, a reţinut, drept argument definitoriu, că, la nivel de aparenţă, comunicarea deciziei de sancţionare cu mai puţin de 24 de ore înainte de executarea sancţiunii, termen ce ar trebui să ţină cont de dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi după încetarea programului de lucru al instanţei, afectează accesul la justiţie al radiodifuzorului, mai exact singurul demers pe care îl are la dispoziţie în cele 24 de ore anterioare executării sancţiunii, de a deduce instanţei, verificarea, la un nivel minim, a legalităţii deciziei de sancţionare, pe calea unei cereri de suspendare. Deşi prin cererea de chemare în judecată au fost evocate şi alte aspecte apreciate de reclamantă ca fiind apte a proba îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, acestea nu au mai fost analizate de prima instanţă, iar o atare abordare nu a fost atacată cu recurs de reclamantă. Totodată, instanţa de fond a reţinut şi îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Prin calea de atac promovată de intimatul - pârât şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sus indicata parte a criticat atât raţionamentul primei instanţe exprimat în privinţa condiţiei plângerii prealabile, cât şi pe cea a cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Cât priveşte setul de argumente ce vizează condiţia formulării plângerii prealabile, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, în contextul în care prevederile art. 952 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 dispun că deciziile emise în condiţiile art. 95 şi 951 pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel.

Argumentul recurentului ce priveşte o eronată raportare a instanţei de fond la prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 este parţial corect, câtă vreme Decizia C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023 a fost emisă în aplicarea art. 95 alin. (2) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, însă, un atare aspect nu este suficient, întrucât între cele două texte normative indicate supra există o corelare ce nu poate fi ignorată.

Înalta Curte observă că prevederile art. 95 şi 951, la care fac trimitere prevederile art. 952 din Legea nr. 504/2002, reglementează ipoteza săvârşirii repetate a uneia dintre faptele prevăzute la art. 90 alin. (1) şi la art. 91 alin. (1), în timp ce prevederile art. 93 din acelaşi act normativ reglementează ipoteza faptelor prevăzute la art. 90 alin. (1) şi la art. 91 alin. (1) din lege ce nu au fost săvârşite în mod repetat.

Ambele texte în discuţie arată, în alin. (1) al acestora, că actele emise de CNA în privinţa sancţiunilor pentru încălcarea dispoziţiilor legii indicate în precedent (în cazul art. 93), respectiv deciziile emise în condiţiile art. 95 şi 951 din Legea nr. 504/2002 (în cazul art. 952), pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în cuprinsul art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 arătându-se expres că nu este necesară formularea unei plângeri prealabile.

Or, dacă în ipoteza reglementată de art. 93 din Legea nr. 504/2002 (ce priveşte săvârşirea nerepetată a faptelor prevăzute de art. 90 alin. (1) şi la art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002) se reţine lipsa de necesitate a plângerii prealabile, cu atât mai mult o atare plângere nu este necesară în ipoteza vizată de art. 952 din Legea nr. 504/2002, ce priveşte ipoteza săvârşirii repetate a aceloraşi fapte.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a reglementat că: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate."

Astfel, pentru învestirea instanţei cu o cerere întemeiată pe prevederile sus indicatului text normativ, condiţiile sunt următoarele: formularea plângerii prealabile, existenţa unui caz bine justificat şi riscul producerii unei pagube iminente.

Cum, prin lege specială (prevederile art. 952, coroborate cu art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002) a fost înlăturată condiţia sesizării autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare cu o plângere prealabilă, în mod corect prima instanţă a apreciat că poate analiza cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte prevederile tezei a doua a alin. (2) al art. 952 din Legea nr. 504/2002 conform cărora:

"instanţa poate hotărî, la cerere, după 24 de ore de la înregistrarea contestaţiei, suspendarea sancţiunii până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile" şi susţinerile recurentului - pârât conform cărora sus indicatele prevederi legale ar avea natura unor norme speciale prin intermediul cărora ar fi fost introdusă o condiţie distinctă pentru formularea cererii de suspendare, respectiv cea a învestirii instanţei cu contestaţia formulată împotriva deciziei de sancţionare anterior formulării cererii de suspendare în ipoteza actelor emise în temeiul Legii nr. 504/2002, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi se suprapun celor reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar nu celor reglementate de art. 14 din acelaşi act normativ.

În concluzie, în mod corect instanţa de fond a apreciat că poate proceda la soluţionarea unei cereri de suspendare reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 anterior învestirii instanţei cu contestaţia reglementată de art. 952 din Legea nr. 504/2002.

Pe de altă parte, Înalta Curte găseşte fondate argumentele recurentului - pârât privind neîncadrarea comunicării deciziei de sancţionare cu mai puţin de 24 de ore înainte de executarea sancţiunii în categoria împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor afirmate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, instanţa de control judiciar reţine că demersul de comunicare a Deciziei C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023 la data de 17 mai ora 16:20, în contextul în care prin decizie s-a stabilit ca sancţiunea să fie executată la data de 18 mai ora 19:00, reprezintă o chestiune ce se poziţionează, pe axa temporală, ulterior momentului emiterii sus indicatului act administrativ, prevederile art. 952 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 (citate supra) nefiind de natură a genera o altă concluzie.

Or, cerinţa cazului bine justificat, reglementată de prevederile Legii nr. 554/2004, impune o analiză a aparenţei de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, iar nu a procedurilor subsecvente emiterii acestuia, cum este cazul celei de comunicare.

În cazul suspendării actului administrativ instanţa este chemată să realizeze o analiză de aparenţă a legalităţii actului în sine, fără a influenţa şi afecta fondul cauzei, în pronunţarea unei soluţii într-o speţă de natura celei de faţă, judecătorul fiind îndreptăţit să "pipăie" fondul litigiului, spre a analiza în favoarea cui funcţionează aparenţa de legalitate. Elementele verificate privesc existenţa sau inexistenţa unor indicii suficiente pentru a crea un dubiu asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, or, o atare prezumţie vizează elementele ce, temporal, sunt poziţionate anterior sau concomitent momentului emiterii actului, iar nu ulterior acestuia.

În contextul descris anterior, argumentele reţinute de prima instanţă sunt excedentare noţiunii de caz bine justificat, astfel cum este aceasta reglementată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, neputându-se reţine că o comunicare a actului administrativ cu respectarea sau nerespectarea prevederile art. 952 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ar afecta însăşi legalitatea acestui act, în sensul sus indicatelor prevederi din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, în limitele argumentelor reţinute de instanţa de fond prin sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că, în cauza pendinte, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Cum cerinţele reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ, nu se mai impune o analiză a argumentelor prezentate de părţi în privinţa chestiunii pagubei iminente, fiind evidentă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile dispunerii măsurii de temporizare a executării Deciziei C.N.A nr. 356 din data de 11 mai 2023.

În raport de aceste considerente, reţinându-se incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva eronatei aplicări a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, va casa sentinţa civilă nr. 858 din data de 18 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei societatea A. S.R.L., modificată, privind suspendarea executării Deciziei CNA nr. 356/11.05.2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile rămânerii fără obiect a recursului şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive în recurs, invocate de intimata - reclamantă societatea A. S.R.L., ca neîntemeiate.

Respinge cererea formulată de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului privind introducerea în cauză a C. S.R.L.

Admite recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 858 din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.