Scope of cancellation appeal: reargument of substantive audit merits versus omission of a cassation ground

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională Loteria Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020, prin care s-a dispus "respingerea în totalitate a contestaţiei formulată de către Compania Naţionala "Loteria Romana" S.A. împotriva măsurii dispuse la pct. II.1 prin Decizia nr. 23 din 27.10.2016 emisa de către Departamentul II din cadrul Curţii de Conturi"; anularea în tot a măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de către pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamanta Compania Naţională Loteria Română împotriva sentinţei nr. 164 din 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, recurentul-reclamant a formulat contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

Arată contestatoarea că instanţa de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate în termenul legal, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitor la faptul că soluţia de respingere a contestaţiei nu a fost motivată în drept de Curtea de Conturi astfel cum prevede pct. 223 lit. b) din RODAS şi referitor la critica sentinţa instanţei de fond sub aspectul neanalizării argumentelor invocate în susţinerea netemeiniciei măsurii cuprinse la punctul II din decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de Curtea de conturi.

În cadrul acestui motiv, au fost neanalizate următoarele argumente:

- încălcarea prevederilor prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, arată contestatotul, există documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adiţional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cat acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, şi anume prevederi din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate;

- contractul Colectiv de Munca reprezintă convenţia incheiata între angajator, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispoziţiile C. civ. şi de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, neavand legătura cu Codul muncii;

- auditorii Curţii de Conturi aveau indatorirea sa analizeze daca au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau indatorirea sa analizeze doar dacă indemnizaţia fixa a dlui A. depăşeşte de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar din ramura in care isi desfăşoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistica anterior numirii si sa constate legalitatea actelor adiţionale incheiate la contractul de mandat;

- aspectul referitor la verificarea si aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie, este de natura sa infirme orice constatare a Curţii de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

Faţă de aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată, intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei atacate, apreciind că aceasta cuprinde argumentele pe care se sprijină, iar instanţa de control judiciar a răspuns la toate motivele invocate prin cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Prealabil, Înalta Curte arată că deşi contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., acesta nu a prezentat niciun argument din care să rezulte situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (greşeli materiale), motiv pentru care contestaţiei va fi analizată doar din perspectiva dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În primul rând, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivele invocate sunt prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., iar încadrarea efectivă a argumentelor prezentate în cazurile prevăzute de lege, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia căii de atac, iar nu de admisibilitatea acesteia.

Motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)".

Acest articol are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, se face constant deosebire între motivele de casare şi argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestor motive.

Ca urmare, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea motivelor de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanţa să arate considerentele pentru care a găsit că motivul este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.

Analizând în continuare susţinerile contestatorului, constată Înalta Curte că, în argumentarea contestaţiei în anulare, contestatorul face referire la o serie de aspecte ce ţin de fondul cauzei, în condiţiile în care, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa unuia dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în realitate, contestatorul nu este de acord cu modalitatea în care instanţa de recurs a analizat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la nemotivarea soluţiei de respinge a contestaţiei potrivit dispoziţiilor pct. 223 lit. b) din RODOS şi neanalizarea argumentelor referitoare la:

- încălcarea prevederilor prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, arată contestatotul, există documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adiţional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cat acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, şi anume prevederi din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate;

- contractul Colectiv de Munca reprezintă convenţia încheiată între angajator, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispoziţiile C. civ. şi de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, neavand legătura cu Codul muncii;

- auditorii Curţii de Conturi aveau indatorirea sa analizeze daca au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau indatorirea sa analizeze doar dacă indemnizaţia fixa a dlui A. depăşeşte de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar din ramura in care isi desfăşoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistica anterior numirii si sa constate legalitatea actelor adiţionale incheiate la contractul de mandat;

- aspectul referitor la verificarea si aprobarea situaţiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie, este de natura sa infirme orice constatare a Curţii de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

În aceste condiţii, motivele contestaţiei în anulare, nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci tind la o reapreciere a fondului cauzei.

Modalitatea în care instanţa de recurs a analizat criticile punctuale ale recurentului, în cauză nefiind vorba despre omisiunea de a analiza un motiv de casare, nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare, dat fiind caracterul acesteia, de cale de atac de retractare, instanţa învestită cu soluţionarea sa neexercitând un control de legalitate asupra deciziei atacate.

Contestaţia în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitivă în calea de atac. Aşadar, contestaţia în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative prevăzute la articolul 503 C. proc. civ.

Principiul securitatii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Aşa fiind, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de casare, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că instanţa de control judiciar, pronunţând decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, a răspuns motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant.

Instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor, acestea pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu la argumentele aduse de acesta în susţinerea motivelor de casare, astfel cum s-a reţinut anterior.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea Compania Naţională Loteria Română împotriva deciziei nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.