Revizuire dismissed for tardiness and unfounded *minus petita* claims where contradictory final judgments did not invalidate prior rulings on copyright remuneration methodologies

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), a solicitat să dispună anularea Deciziei ORDA nr. 79/22.08.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 572 din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a anulat Decizia ORDA nr. 79/22.08.2019 şi a obligat pârâtul, către reclamantă, la cheltuieli de judecată în sumă de 10.710 RON onorariu avocaţial plus 50 RON taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 2531 din 6 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinţei civile nr. 572 din 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, pe fond, a respins acţiunea reclamantei Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, ca neîntemeiată.

5. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iulie 2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. 4 a formulat cerere de revizuire intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., desfiinţarea deciziei revizuite şi trimiterea recursului spre rejudecare.

În motivare, arată că instanţa de recurs nu a ţinut cont de hotărârile judecătoreşti definitive (şi de chestiunile de drept soluţionate de acestea), pronunţate de instanţele civile în legătură cu pretenţiile relative la remuneraţia minimă echitabilă, aferentă perioadei ulterioare trimestrului III 2018, interpretând dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 74/2018 [care au modificat art. 161 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996] în desconsiderarea acestor hotărâri (şi a drepturilor civile instituite de aceste hotărâri), încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârilor.

Una din principalele critici de nelegalitate a deciziei ORDA nr. 79/2019 a fost aceea că a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor preexistente actului administrativ.

Subliniază în acest sens că, la momentul emiterii deciziei ORDA nr. 79/2019, erau pronunţate deja cel puţin 4 hotărâri de către Tribunalul Bucureşti, despre care ORDA a avut cunoştinţă, respectiv: sentinţa civilă nr. 398/01.03.2019 din dosarul civil nr. x/2019 (privind utilizatorul A. SRL) care a fost obligat la plata remuneraţiei minime inclusiv pentru trim. III 2018), definitivă; sentinţa civilă nr. 1095/20.05.2019 din dosarul civil nr. x/2019 (privind utilizatorul B. x S.R.L. care a fost obligat la plata remuneraţiei minime inclusiv pentru trim. III şi IV 2018), definitivă; sentinţa civilă nr. 1237/05.06.2019 din dosarul civil nr. x/2017 (privind utilizatorul C. S.R.L. care a fost obligat la plata remuneraţiei minime inclusiv pentru trim. III şi IV 2018), definitivă; sentinţa civilă nr. 1292/03.06.2019 din dosarul civil x/2018 (privind utilizatorul D. care a fost obligat la plata remuneraţiei minime, inclusiv pentru trim. III 2018-trim. I 2019), definitivă. În timpul judecăţii prezentei cauze, acestor hotărâri judecătoreşti li s-au mai adăugat şi altele, respectiv cele indicate în cuprinsul cererii de revizuire, la filele x din aceasta.

Prin hotărârile menţionate - toate definitive, instanţele civile au stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că radiodifuzorii datorează remuneraţia minimă echitabilă, prevăzută de metodologii, inclusiv pentru perioada ulterioară împlinirii termenului de 90 de zile după intrarea în vigoare a Legii nr. 74/2018. Acest fapt reiese şi din drepturile stabilite de instanţă cu privire la remuneraţia minimă pentru perioada ulterioară trim. III 2018.

Deşi, în rejudecarea cauzei, instanţa de recurs avea obligaţia să analizeze toate criticile de nelegalitate ale actului administrativ reprezentat de Decizia ORDA nr. 79/2019, în motivarea sa, pe de o parte, a reţinut că excepţia de nelegalitate a deciziei ORDA nr. 79/2019 - soluţionată favorabil de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin sentinţa civilă nr. 2479/11.11.2019 - are un caracter relativ şi nu produce efecte juridice în prezenta cauză (drept urmare a ignorat în totalitate considerentele definitive ale instanţei civile), iar pe de altă parte, a reţinut că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 74/2018, coroborate cu art. 164 (după renumerotare) din Legea nr. 8/1996 rep. justifică măsurile administrative în condiţiile în care aceste dispoziţii prevăd faptul că nu se mai aplică remuneraţiile minime/fixe din metodologiile în vigoare, aplicabile în cazul rediodifuzării, întrucât ar fi contrare dispoziţiilor art. 131 indice 1 din Legea nr. 8/1996.

Iar în ceea ce priveşte "competenţa ORDA" de a reglementa activitatea în domeniu, prin luarea acestor măsuri de intrare în legalitate, instanţa de recurs a reţinut doar faptul că "voinţa legiuitorului în cauza de faţă nu creează niciun dubiu în sensul lipsirii de efecte juridice/încetării de drept a dispoziţiilor din metodologiile publicate în Monitorul Oficial prin decizii ale directorului general ORDA, aplicabile în cazul radiodifuzării, care conţin prevederi referitoare la sume/remuneraţii fixe sau minime, contrare dispoziţiilor art. 131 indice 1 alin. (2) [devenit art. 164 alin. (2) prin republicare], astfel cum au fost modificate".

Astfel, instanţa de recurs a admis în mod implicit că ORDA are competenţa de a dispune măsurile de intrare în legalitate, fără a oferi o motivare convingătoare şi deplin asumată, fiind vădit contrară hotărârii definitive/sentinţa civilă nr. 2479/11.11.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă din dosarul civil nr. x/2018

Or, chestiunea juridică tranşată de instanţa civilă în dosarul nr. x/2018 a fost aceea că ORDA nu are competenţa legală de a dispune - prin măsuri de intrare în legalitate - modificarea contractelor de licenţă pe care UPFR le-a încheiat cu radiodifuzorii şi recalcularea remuneraţiilor datorate de aceştia din urmă, în condiţiile în care toate aceste aspecte ţin de metodologia adoptată de părţi într-un cadru juridic special în care ORDA nu are niciun drept să intervină. Această dezlegare a instanţei, chiar dacă a fost adusă în contextul soluţionării excepţiei de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 79/2019, beneficiază conform art. 430 C. proc. civ. de autoritate de lucru judecat, considerentele fiind acoperite de această autoritate şi, prin urmare, nu mai pot fi contrazise ulterior prin altă hotărâre judecătorească, fie ea dată şi de ÎCCJ.

În consecinţă, chiar dacă efectele excepţiei sunt relative în planul judecăţii cauzei în care a fost invocată excepţia de nelegalitate (în sensul că nu se va ţine cont de actul administrativ care a făcut obiectul excepţiei de nelegalitate în cauza respectivă), totuşi, nu se poate ignora efectul pozitiv al hotărârii cu privire la considerentele pentru care s-a reţinut că Decizia ORDA nr. 79/2019 este nelegală. În definitiv, această chestiune de drept - privitoare la competenţa ORDA de a emite aceste măsuri de intrare în legalitate (care privesc, în substanţă, modificarea licenţelor şi recalcularea remuneraţiilor) a fost tranşată de instanţa civilă în mod definitiv, drept pentru care instanţa de recurs trebuia să dea dovadă de consecvenţă în judecată şi să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii, nicidecum să o desconsidere plecând de la o interpretare discutabilă a efectelor hotărârii judecătoreşti.

Ignorarea acestei hotărâri (dar şi a celorlalte hotărâri judecătoreşti menţionate) şi pronunţarea unei soluţii contradictorii reprezintă un atac grav la securitatea juridică a raporturilor deja stabilite (şi chiar executate) de instanţă în mod definitiv, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat şi cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, devenind incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Faptul că nu s-a pronunţat şi în raport de aceste hotărâri judecătoreşti definitive, deşi au fost formulate critici de nelegalitate inclusiv în funcţie de acestea, determină incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut prin cererea de anulare a deciziei.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele motivelor de revizuire invocate în cauză, pentru apărările dezvoltate la dosar.

7. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 15 iunie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prorogând, totodată, discutarea excepţiei pentru data de 5 octombrie 2023, pentru când a solicitat părţilor să formuleze în scris un punct de vedere asupra acestei excepţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

II.1. Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca tardiv formulată, pentru considerentele ce urmează.

Art. 509 pct. 8 C. proc. civ. prevede că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În speţă, în situaţia hotărârii a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 2531 din 6 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începe să curgă de la data pronunţării acesteia, respectiv 6 mai 2022, dată la care această hotărâre a dobândit caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună, care a început să curgă de la data de 6.05.2022, s-a împlinit pe data de 6.05.2022.

Având în vedere că revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 2531/6.05.2022 la data de 14 iulie 2022 (potrivit datei înscrise pe plicul aflat la f.93 dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind tardiv formulată.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 513 acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2531 din 6 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

II.2. Apoi, examinând cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele arătate în continuare.

Aşadar, revizuenta a întemeiat calea extraordinară de atac şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive, determinat de împrejurarea că instanţa de judecată "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei ultra petita/extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Revizuenta a invocat aspecte legate de omisiunea instanţei de a analiza anumite critici ("minus petita"), referindu-se în acest sens la faptul că instanţa de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele civile, prin care s-a stabilit obligaţia radiodifuzorilor de plată a remuneraţiei minime şi după trimestrul III 2018, precizând, totodată, că una din principalele critici de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 79/2019 a fost aceea că a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor preexistente actului administrativ.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. are în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, deci pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererilor de chemare în judecată. Este vorba, aşadar, de pretenţiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Prin "lucru cerut" trebuie înţelese acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii.

Textul de lege are în vedere nepronunţarea sau pronunţarea în plus sau în minus asupra obiectului acţiunii, iar nu asupra altor aspecte (motive de recurs, probe solicitate de către părţi sau apărări formulate de părţi).

În ceea ce priveşte invocarea aspectelor ca fiind omise de la soluţionare, nu se poate reţine că reprezintă o parte a petitului acţiunii. În speţă, există un singur capăt de cerere constând în anularea deciziei ORDA nr. 79/2019. Aspectele invocate reprezintă veritabile argumente de drept, critici ale raţionamentului instanţei de recurs, care nu pot face obiectul revizuirii din această perspectivă.

În atare condiţii, nu se poate vorbi despre incidenţa ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitoare la minus petita invocată de revizuentă, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania - Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei nr. 2531 din 6 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania - Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv formulată.

Definitivă, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Cererea se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.