State aid grant limits and eligibility conditions exceeding parent ordinance framework

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.10.2021 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa:

1. - anularea pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul nr. 991 din 14 iunie 2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (publicat în Monitorul Oficial nr. 594 din 14 iunie 2021).

2. - obligarea pârâţilor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanţării solicitate de reclamantă în cadrul măsurii de ajutor de stat instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 224/2020, pentru Codul CAEN 5610 ("Restaurante").

3. - obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, având ca obiect anulare act administrativ;

A anulat în parte Ordinul nr. 991/14.06.2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594 bis/14.06.2021 în ceea ce priveşte pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Anexa la ordin, care face parte integrantă din acesta;

A respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, cererea având ca obiect anularea parţială a ordinului, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa;

A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtelor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanţării solicitate în cadrul măsurii de ajutor de stat;

A obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata către reclamantă a sumei de 7.556,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru şi cheltuieli de transport.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu privire la anularea în parte a OMEAT nr. 991/2021, rejudecarea cauzei şi respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 77 coroborat cu art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi a reţinut în mod eronat că OMEAT nr. 991/2021, în partea contestată, depăşeşte cadrul stabilit de actul de bază şi în executarea căruia a fost emis, respectiv O.U.G. nr. 224/2020.

Arată că prima normă ale căror prevederi au fost depăşite de OMEAT nr. 991/2021 este art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 224/2020, potrivit cărora:

"Ajutorul se acordă beneficiarilor sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN prevăzute la art. 3 alin. (2), în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere. Cifrele utilizate trebuie să fie brute, înainte de deducerea impozitelor sau altor taxe."

Norma de punere în aplicare criticată este reprezentată de pct. 4.2 şi pct. 6.7 din procedura aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, potrivit cărora:

"4.2. Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute Iaurt. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare. în anul 2020 comparativ cu anul 2019. (...)

6.7 (4) Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică şi cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinaţie. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanţare aprobate depăşeşte valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinaţie, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporţional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanţare aprobate."

Consideră că s-a constatat în mod greşit că MEAT a acţionat cu exces de putere, iar prevederile contestate adaugă la O.U.G. nr. 224/2020 prin instituirea unei condiţii suplimentare pentru acordarea grantului prin inserarea adverbului "maxim" (20%), care nu este prevăzut în O.U.G. nr. 224/2020.

Mai arată că atât prin O.U.G. nr. 224/2020, cât şi prin Procedura aprobată prin Ordinul MEAT nr. 991/2021, este de 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere; utilizarea cuvântului "maxim" în cadrul procedurii nu schimbă cuantumul grantului care poate fi acordat, însă s-a avut în vedere situaţia de la art. 4 (6), prin care se precizează că bugetul schemei de ajutor de stat este estimat la 500 milioane euro, echivalent în RON.

În plus, conform art. 3 alin. (7), lit. a) din O.U.G. nr. 224/2020, întreprinderea beneficiară pentru a fi eligibilă trebuie să nu fi primit niciun ajutor sau, dacă a primit, ajutorul primit anterior însumat cu cel primit în baza prezentei scheme să nu depăşească echivalentul în RON al sumei de 1.800.000 euro.

Conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, dacă valoare însumată a cererilor de finanţare aprobate depăşeşte valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinaţie, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporţional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanţare aprobate.

Toate acestea reprezintă motive prevăzute în legislaţia primară pentru care grantul poate fi într-un procent mai mic de 20% din baza de calcul, iar dacă acest cuantum ar fi exclusiv 20%, ar fi excluşi de la finanţare o parte dintre aplicanţii care au beneficiat anterior de ajutor de stat, pentru care diferenţa până la suma totală permisă ar fi mai mică decât 20% din baza de calcul.

Susţine că emiterea Ordinului comun nr. 994/14.06.202 s-a realizat cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, în sensul că nu adaugă şi nici nu modifică, prin conţinutul lor, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 224/2020, fiind respectate toate condiţiile de legalitate ale actelor administrative cu caracter normativ şi nici acestea nu încalcă vreun drept în materia acordării ajutoarelor de stat IMM-urilor în contextul pandemiei COVID-19.

Cu privire la anularea pct. 3.4. din Procedura aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, consideră că instanţa a interpretat numai gramatical norma şi în sensul neaplicării legii, nu în sensul aplicării acesteia, întrucât astfel cum prevede respectiva normă:

"Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicita finanţare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicaţia informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. în situaţia în care informaţiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări".

Precizează că aplicanţii pentru ajutor de stat sunt eligibili în măsura în care îndeplinesc condiţia deţinerii licenţei pentru desfăşurarea de activităţi ale structurilor de primire turistice, structurilor de alimentaţie, ale organizatorilor de evenimente. Obligativitatea deţinerii licenţei este incontestabilă pentru a beneficia de ajutorul de stat.

Eliberarea respectivei licenţe se poate efectua numai cu condiţia ca solicitantului să i se fi autorizat în prealabil desfăşurarea activităţilor sus-amintite, conform art. 4 alin. (1) lit. b) din Normele Metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice, coroborat cu art. 15 din Legea nr. 359/2004.

Aşadar deţinerea licenţei este condiţionată de autorizarea prealabilă a activităţilor, conform prevederilor Legii nr. 359/2004, astfel că nu există posibilitatea deţinerii licenţei pentru activităţi turistice, fără autorizarea acestora conform Legii nr. 359/2004, motiv pentru care Ordinul nr. 991/2021 nu adaugă la lege şi nu impune cerinţe suplimentare beneficiarilor normei legale.

Arată că a doua normă de drept material aplicată greşit de către prima instanţă este art. 453 alin. (2) prima teză C. proc. civ., având în vedere că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Or, Curtea de Apel Constanţa a admis în întregime cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deşi a admis numai primul capăt de cerere referitor la anularea parţială a OMEAT nr. 991/2021 şi a respins capătul de cerere referitor la obligarea MAT şi AIMM la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanţării. Mai mult, acţiunea reclamantei a fost respinsă cu privire la unul dintre pârâţi, respectiv AIMM.

În acest sens, solicită reducerea cheltuielilor de judecată proporţional cu măsura în care a fost admisă acţiunea.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept incidente.

Susţine că normele anulate din Ordinul nr. 991/2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului au depăşit perimetrul legal conturat de O.U.G. nr. 224/2020, introducând o condiţie nouă, respectiv necesitatea existenţei autorizării codului CAEN, şi stabilind aspecte care în loc să detalieze actul normativ principal, l-au completat şi modificat, dincolo de prevederile acestuia, stabilind în loc de un cuantum fix al finanţărilor aprobate de 20 %, un cuantum de "maxim 20%".

În ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă, arată că acestea exced motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, societatea A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa: anularea pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul nr. 991 din 14 iunie 2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (publicat în Monitorul Oficial nr. 594 din 14 iunie 2021); obligarea pârâţilor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanţării solicitate de reclamantă în cadrul măsurii de ajutor de stat instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 224/2020, pentru Codul CAEN 5610 ("Restaurante").

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, având ca obiect anulare act administrativ; a anulat în parte Ordinul nr. 991/14.06.2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului, în ceea ce priveşte pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Anexa la ordin, care face parte integrantă din acesta; a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, cererea având ca obiect anularea parţială a ordinului, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovare a Exportului Constanţa; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtelor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanţării solicitate în cadrul măsurii de ajutor de stat; a obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata către reclamantă a sumei de 7.556,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru şi cheltuieli de transport.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, intimata-reclamantă a aplicat la data de 29.06.2021 pentru obţinerea unei finanţări în domeniul HoReCa, iar la data de 1.09.2021, intimata-pârâtă A.Î.M.M.A.I.P.E. a formulat o solicitare de modificare a cererii de finanţare de la suma de 1.179.252 RON la suma de 362.701,80 RON.

Prin răspunsul la solicitarea reclamantei de revenire asupra acestei modificări, înregistrat sub nr. x/14.09.2021, intimata-pârâtă A.Î.M.M.A.I.P.E. Constanţa a arătat că motivul care a stat la baza modificării sumei solicitate la finanţare este neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind autorizarea codului CAEN REV2 - 5610 Restaurante, în anii 2019-2020, conform pct. 3 subpunct. 3.4. din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020, aprobată prin Ordinul MEAT nr. 991/2021, prevederi potrivit cărora:

"Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanţare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadru în cadrul prezentei scheme."

Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, apreciind că soluţia acesteia este legală şi în acord cu cadrul normativ incident.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă:

"Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)."

De asemenea, potrivit art. 78 din acelaşi act normativ:

"Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora."

În concret, intimata-reclamantă a solicitat să se constate că dispoziţiile din Ordinul nr. 991/2021, a căror anulare a solicitat-o, încalcă actul pe baza şi în executarea căruia a fost emis, şi anume Ordonanţa de urgenţă nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentaţiei publice şi organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19.

Înalta Curte constată că potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 224/2020 prevede că:

"(1) Ajutorul se acordă beneficiarilor sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN prevăzute la art. 3 alin (2), în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere. Cifrele utilizate trebuie să fie brute, înainte de deducerea impozitelor sau altor taxe".

Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă:

"(2) Beneficiarii prezentei scheme sunt agenţii de turism licenţiate care desfăşoară activităţi conform codurilor CAEN 7911, 7912, 7990, structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare clasificate, care desfăşoară activităţi conform codurilor CAEN 5510, 5520, 5530, 5590, structuri de alimentaţie, care desfăşoară activităţi conform codurilor CAEN 5610, 5621, 5629, 5630, organizatorii de evenimente care desfăşoară activităţi conform codului CAEN 8230 şi care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României, precum şi ghizii de turism care desfăşoară activităţi conform codului CAEN 7990. Activităţile sunt eligibile dacă sunt desfăşurate în baza unor licenţe de turism, certificate de clasificare, autorizaţii de funcţionare sau atestate de ghid de turism valabile".

Ulterior, la data de 14.06.2021, Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului a emis Ordinul nr. 991, pe baza şi în executarea O.U.G. nr. 224/2020, ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 594 bis/14.06.2021.

Intimata-reclamantă a solicitat anularea unor dispoziţii din ordinul de mai sus, pe motiv că acestea nu se limitează la cadrul legal stabilit de actul în executarea căruia au fost emise, conţinând soluţii care contravin prevederilor respectivei ordonanţe.

Examinând articolele în discuţie din Ordinul nr. 991 din 14.06.2021, se constată că potrivit acestora:

"3.4. Granturile se acordă pe bază de contract de finanţare încheiat cu următoarele categorii de beneficiari: întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de agenţii de turism conform codurilor CAEN Rev 2 7911, 7912, 7990, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare conform codurilor CAEN Rev 2 5510, 5520, 5530, 5590, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de structuri/unităţi de alimentaţie, conform codurilor CAEN Rev 2 5610, 5621, 5629, 5630, întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de organizare de evenimente conform codului CAEN Rev 2 8230, precum şi întreprinderi care desfăşoară activităţi autorizate de ghid de turism conform codului CAEN Rev 2 7990, întreprinderi care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României. Activităţile sunt eligibile dacă sunt desfăşurate în baza unor licenţe de turism emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru agenţiile de turism, certificate de clasificare emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru structurile de cazare, autorizaţii de funcţionare emise de către autorităţile publice locale sau certificate de clasificare emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru structurile/unităţile de alimentaţie publică, autorizaţiile emise de către direcţiile sanitar-veterinare pentru unităţile de alimentaţie publică mobile, certificate constatatoare eliberate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru organizatorii de evenimente sau atestate de ghid de turism emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului. Dacă o întreprindere deţine mai multe puncte de lucru (structuri de cazare/structuri de alimentaţie/agenţii de turism) se vor verifica/încărca certificatele de clasificare/autorizaţiile/licenţele pentru fiecare punct de lucru. Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanţare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicaţia informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. În situaţia în care informaţiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări. (...)

4.2. Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2020 comparativ cu anul 2019. (...)

6.7. - (4) Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică şi cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinaţie. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanţare aprobate depăşeşte valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinaţie, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporţional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanţare aprobate."

Art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 a Procedurii de implementare a schemei de ajutor de stat prevede că:

"(1) Beneficiarul primeşte un grant reprezentând maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfăşurarea activităţilor autorizate aferente codului CAEN Rev 2 eligibil/codurilor CAEN Rev 2 eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică şi cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020 cu modificările şi completările ulterioare."

Or, examinând coroborat norma din actul în executarea căruia a fost emis Ordinul nr. 991/2021 cu cele prevăzute în ordinul atacat, se constată că, într-adevăr acesta din urmă nu respectă legislaţia primară, în condiţiile în care O.U.G. nr. 224/2020 nu prevede autorizarea codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanţare pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul schemei de ajutor de stat, fiind menţionat în mod expres că activităţile sunt eligibile dacă sunt desfăşurate în baza unor licenţe de turism, certificate de clasificare, autorizaţii de funcţionare sau atestate de ghid de turism valabile, iar Ordinul nr. 991/2021 prevede condiţia suplimentară faţă de legislaţia primară referitoare la autorizarea codurilor CAEN.

Pe de altă parte, ordonanţa prevede acordarea ajutorului sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, iar Ordinul nr. 991/2021 vorbeşte de un ajutor de stat în cuantum de până la 20% şi nu de fix 20%.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că prevederile contestate din Ordinul nr. 991/2021 adaugă la actul normativ cu forţă juridică superioară în executarea căruia a fost emis, respectiv la dispoziţiile O.U.G. nr. 224/2020, prin instituirea unei condiţii suplimentare pentru acordarea grantului, dar şi prin modificarea limitei cuantumului grantului prin inserarea adverbului "maxim", care nu sunt prevăzute în ordonanţa menţionată, astfel că pârâtul a acţionat cu exces de putere la emiterea actului administrativ contestat.

Tot în mod corect a reţinut instanţa de fond că prevederile punctelor 3.4., 4.2. 6.7 alin. (4) şi art. 2 alin. (1) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul M.E.A.T. nr. 991/14.06.2021 au fost emise cu încălcarea normelor de tehnică legislativă care îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât nu au fost limitate strict la cadrul stabilit de O.U.G. nr. 224/2021 în baza şi în executarea căreia au fost emise, astfel încât prin emiterea actului nelegal în parte se lipseşte de conţinut însuşi dreptul de a obţine ajutorul de stat de care ar beneficia reclamanta, iar vătămarea este dovedită chiar de emiterea actelor administrative prin care nu a fost acceptată la finanţare suma de 778.844,60 RON, ca o consecinţă a neîndeplinirii condiţiei de eligibilitate privind autorizarea codului CAEN REV2 - 5610 Restaurante.

De asemenea, nu este fondat nici argumentul conform căruia, întrucât acţiunea a fost admisă în parte, conform art. 453 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., pârâta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în proporţia în care a fost admisă acţiunea.

Astfel, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.:

"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."

Or, contrar celor susţinute de către recurenta-pârâtă, textul de lege de mai sus nu instituie o obligaţie în sarcina instanţei care a admis în parte acţiunea, ci doar o posibilitate, astfel că susţinerile recurentei nu sunt fondate, instanţa reţinând în mot corect culpa pârâtului care a procedat la emiterea ordinului în discuţie cu încălcarea legislaţiei primare.

Pe de altă, recurentul-pârât a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată proporţional cu măsura în care a fost admisă acţiunea.

Referitor la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii a stabilit că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanţa supremă prin decizia menţionată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentului, vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.