Taxpayer wins annulment of unpublished CNSP order and territorial restriction on construction-turnover tax incentive.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.09.2022 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii: constatarea nulităţii Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri; anularea art. 6 din Anexa Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 (cu privire la Ordinele comune ministeriale); anularea în parte a Ordinelor Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 2.814/1.536A-806/2020 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", respectiv a Notei din Anexa 6, Cap.

II, Subcapitolul IV, Secţiunea 1, care prevede că "Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit.

e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe, se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor"; anularea în parte a Ordinelor Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 1.942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021, nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", respectiv a Notei din Anexa 6, Cap. 2, Subcapitolul 1, Secţiunea A, care prevede că "Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit.

e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vederi numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizaţi din activitatea de construcţii prin sucursale externe se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în B. în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă a beneficiarilor".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 251 din data de 22 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin reprezentant legal C., în calitate de administrator, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, Ministerul Muncii şi Protecţiei (Solidarităţii) Sociale, Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti şi cu domiciliul ales la Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Ministerul Sănătăţii şi, în consecinţă:

A constatat nulitatea Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei de calcul a cifrei de afaceri emis în temeiul art. 60 pct. 5 lit. e) din Legea nr. 227/2015;

A dispus anularea Notei din Anexa 6, pct. II, Anexa 1.1, Secţiunea A - Date privind angajatorii care aplică prevederile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, din Ordinul nr. 2814/1536/1806/2020 ce face referire la calculul cifrei de afaceri potrivit prevederilor Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal;

A dispus anularea Notei din Anexa 6, pct. II, Anexa 1.1, Secţiunea A - Date privind angajatorii care aplică prevederile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, din Ordinele nr. 1942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021 şi nr. 3063/1376/1430/2019, ce face referire la calculul cifrei de afaceri potrivit prevederilor Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal;

A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 251 din data de 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP), întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, arată că instanţa de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar şi prevederile legale incidente, invocate de CNSP; nu a reţinut că instituţia recurentă şi-a respectat obligaţiile prevăzute de art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2019, în sensul că prin ordin al Preşedintelui CNSP a stabilit mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, în vederea aplicării facilităţii fiscale şi a publicat pe site-ul instituţiei respectivul ordin, astfel cum norma specială îi impunea.

Consideră că, având în vedere că Ordinul nr. 239/2019 este aplicabil unei categorii limitate de angajatori, respectiv celor care au înregistrat în actul constitutiv cel puţin unul dintre codurile CAEN menţionate la art. 60 pct. 5 lit. a) din Codul fiscal, ordinul respectiv are caracter individual, întrucât produce efecte doar cu privire la o pluralitate de destinatari determinaţi şi determinabili prin conţinutul actului administrativ.

Susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că reclamanta a avut cunoştinţă de ordin şi de mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, precum şi de faptul că acest ordin s-a publicat exclusiv pe site-ul CNSP, astfel cum prevede Codul fiscal, pentru ca ordinul să fie adus la cunoştinţa destinatarilor la data publicării, care coincide cu data intrării în vigoare a acestuia.

De asemenea, consideră că raţionamentul instanţei privind inexistenţa ordinului contravine intenţiei legiuitorului care a dorit ca doar o anumită categorie de destinatari să fie destinatari ai respectivului ordin, ceea ce determină caracterul acestuia de act administrativ cu caracter individual, în considerarea căruia nu există obligativitatea publicării acestuia în Monitorul Oficial.

Precizează că faptul că intimata-reclamantă a ignorat aplicarea prevederilor Ordinului nr. 239/2019 nu înseamnă că acesta nu a existat şi nu a produs efecte juridice.

Pe de altă parte, arată că răspunderea sa ar fi putut fi atrasă doar în ipoteza în care nu ar fi publicat ordinul pe site-ul instituţiei.

Susţine că intimata-reclamantă, deşi avea cunoştinţă de ordinul atacat, privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, nu l-a aplicat şi doar când a fost sancţionată pentru calculul incorect al facilităţilor fiscale, a invocat inexistenţa ordiului.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurentul-pârât Ministerul Finanţelor-DGRFP Ploieşti prin AJFP Dâmboviţa, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept şi a constatat nulitatea Ordinului nr. 239/2019, apreciind că acesta trebuia publicat în Monitorul Oficial, întrucât este un act administrativ cu caracter normativ, dat fiind obiectul reglementării şi caracterul determinabil al persoanelor vizate.

Critică faptul că în acest context, instanţa de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nulitate, reţinând că se impune desfiinţarea cu caracter retroactiv a Notei din Anexa 6, pct. II, Anexa 1.1 Secţiunea A.

Susţine că instanţa nu a ţinut cont de faptul că adoptarea O.U.G. nr. 43/2019 a adus modificări modalităţii de acordare a facilităţilor fiscale, şi nu Ordinul CNSP nr. 239/2019, prin care s-a aprobat metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri.

Consideră că Ordinul nr. 239/2019 a fost emis cu respectarea actului normativ pe care s-a întemeiat, neaducând vreo adăugire la lege, ci explicând ceea ce s-a statuat prin O.U.G. nr. 43/2019.

Mai arată că societatea reclamantă şi-a calculat facilitatea fiscală potrivit art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, deci chiar pe articolul care reglementează la lit. e) obligaţia CNSP de a publica pe site-ul instituţiei ordinul privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri.

3.3. Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs şi recurentul-pârât Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, critică în esenţă, soluţia de admitere a acţiunii şi de constatare a nulităţii Ordinului Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/24.07.2019, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Susţine că instanţa de fond trebuia să respingă cererea de chemare în judecată şi că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, ce prevăd publicarea ordinului pe site-ul instituţiei emitente, dispoziţii ce au fost respectate în speţă, astfel că instanţa trebuia să ţină seama de voinţa legiuitorului, care a apreciat că este vorba de un act administrativ cu caracter individual.

În subsidiar, în măsura în care instanţa a considerat că ordinul de litigiu are caracter normativ, trebuia să aibă în vedere dispoziţiile Capitolului VIII din Legea nr. 24/2000, respectiv de art. 77, art. 78 şi ar. 79, din a căror interpretare reiese că norma specială este cea care derogă de la norma generală.

Referitor la anularea Ordinelor Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 2.814/1.536A-806/2020, nr. 1.942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021, nr. 3063/1376/1430/2019, solicită respingerea acestei cereri, având în vedere că aceste ordine nu sunt subsecvente Ordinului nr. 239/2019.

3.4. Prin recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, inadmisibilităţii şi netimbrării cererii.

Pe fond, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică argumentul instanţei de fond, conform căruia, având în vedere anularea Ordinului nr. 239/2019 şi înlăturarea lui din ordinea juridică, se impune desfiinţarea cu efect retroactiv şi a acestor prevederi ce stabilesc modalitatea de calculare a cifrei de afaceri potrivit ordinului anulat.

Arată că formularea din Ordinele Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 2.814/1.536A-806/2020, nr. 1.942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021, nr. 3063/1376/1430/2019 este în sensul raportării la Ordinul Preşedintelui CNSP dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, fără ca acest ordin să fie individualizat, astfel că nu se poate deduce că este vorba de ordinul atacat în cauză.

Mai arată că ordinele comune contestate nu adaugă la lege, ci derivă din condiţiile deja instituite prin norma primară şi au rolul doar de a clarifica anumite aspecte.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurenta-pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea celorlalte trei recursuri, având în vedere criticile formulate şi starea de fapt.

4.2. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, ca neîntemeiate.

În esenţă, susţine că instanţa de fond a admis în mod corect acţiunea, în condiţiile în care Ordinul nr. 239/2019 este un act administrativ cu caracter normativ, pentru care exista obligativitatea publicării în Monitorul Oficial.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenţii-pârâţi Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, Înalta Curte reţine că aceştia au invocat faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere anumite aspecte invocate de către pârâţi şi că, din această perspectivă, hotărârea nu respectă prevederile art. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere analizarea de către instanţa de fond a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de părţi, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Totodată, are în vedere Înalta Curte cele statuate în parag. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În ceea ce priveşte critica formulată de către recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, inadmisibilităţii şi netimbrării cererii, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Astfel, contrar celor susţinute de către recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că prin încheierea din 23.11.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, reţinând că reclamanta a achitat suma de 250 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, instanţa de fond a constatat că a rămas fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii pentru capetele de cerere 1 şi 2.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost invocată în faţa instanţei de fond, astfel cum reiese din întâmpinarea formulată de către pârâtul Ministerul Sănătăţii, depusă la filele x din vol. 1 al dosarului de fond.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Cu privire la criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub un prim aspect, se constată că recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a criticat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Critica nu poate fi primită, în condiţiile în care intimata-reclamantă a solicitat, pe lângă anularea Ordinului nr. 239/2019 emis de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză de aprobare a metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, şi anularea în parte a Ordinelor Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 2.814/1.536A-806/2020, nr. 1.942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021, nr. 3063/1376/1430/2019.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative, calitate procesuală pasivă o are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului.

Or, rezultă cu evidenţă, că Ministerul Sănătăţii este emitent al actelor menţionate anterior, fiind, astfel, îndeplinită condiţia existenţei unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat prin raportul juridic dedus judecăţii.

Alegaţiile recurentului-pârât că nu ar avea calitate procesuală pasivă în raport cu Ordinul nr. 239/2019, nu prezintă relevanţă, în raport cu obiectul acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat şi anularea unor ordine al căror emitent este Ministerul Sănătăţii.

Pe fondul litigiului, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 239/2019 emis de CNSP nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, ci doar pe site-ul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză. Acest ordin are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, astfel că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, era obligatorie publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Excepţiile de la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României sunt prevăzute la art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevede că "(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate."

Publicarea actului în Monitorul Oficial se realizează în vederea intrării în vigoare a actului normativ sau administrativ cu caracter normativ, aspect în raport cu care orice alt mod de aducere la cunoştinţa publică a actului administrativ nu înlătură obligaţia de publicare a acestuia în Monitorul Oficial, ci poate avea doar un caracter subsidiar, prin care se asigură o publicitate suplimentară actului în cauză, acesta fiind şi sensul normei de la art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal.

Prin urmare, din punct de vedere juridic, consecinţa nepublicării actului administrativ normativ în Monitorul Oficial este lipsirea acestuia de efecte, ceea ce afectează, implicit, şi legalitatea sa. Publicarea în Monitorul Oficial determină momentul intrării în vigoare şi, subsidiar, îndeplineşte condiţia publicităţii.

Astfel, în ceea ce priveşte sancţiunea incidentă, prima instanţă a apreciat în mod corect că actul normativ nepublicat în Monitorul Oficial nu este în măsură să producă efecte juridice, impunându-se anularea acestuia.

După cum rezultă din cele prezentate anterior, reclamanta a solicitat anularea/constatarea inexistenţei Ordinului nr. 239/2019 emis de CNSP şi anularea parţială a ordinelor comune în ceea ce priveşte modul de calcul al cifrei de afaceri.

Ordinul nr. 239/2019 emis de CNSP, la art. 6 prevede că, "În cazul societăţilor care au sucursale, filiale sau puncte de lucru, calculul cifrei de afaceri se realizează pentru activitatea desfaşurată pe teritoriul României la nivelul societăţii.", condiţionând, în cazul societăţilor care au sucursale, filiale sau puncte de lucru, calculul cifrei de afaceri şi, implicit, acordarea facilităţii prevăzute de normele fiscale anterior menţionate, de desfăşurarea activităţii pe teritoriul României."

În privinţa Ordinului nr. 2814/1536/1806/2020, a solicitat anularea Notei din Anexa 6, cap. II, Subcapitolul IV, Secţiunea 1, conform căreia:

"Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea ari. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vedere numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizate din activitatea de construcţii prin sucursale externe, se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România, în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă al beneficiarilor".

În privinţa Ordinelor Ministrului Finanţelor Publice, Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii nr. 1.942/979/819/2020, nr. 203/207/188/2021, nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", reclamanta a solicitat anularea în parte a acestora, respectiv a Notei din Anexa 6, Cap. 2, Subcapitolul 1, Secţiunea A, care prevede că "Potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză dat în aplicarea art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal, pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii, entităţile vor avea în vederi numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României. Veniturile realizaţi din activitatea de construcţii prin sucursale externe se vor avea în vedere numai pentru calculul cifrei de afaceri totale, realizate din întreaga activitate. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în B. în scopul realizării de produse şi prestării de servicii, indiferent de statutul de rezidenţă a beneficiarilor".

Înalta Curte reţine că actele normative trebuie să fie emise cu respectarea competenţei constituţionale şi legale a organului emitent şi cu respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară.

Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, conform dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, se emit în conformitate cu reglementările cu forţă juridică superioară, respectiv legea, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului.

Prin urmare, în raport cu conţinutul dispoziţiilor contestate, rezultă că a fost reglementat modul de calcul al cifrei de afaceri în mod continuu, derogator de la norma juridică superioară, Codul fiscal, care, la art. 60 alin. (1) pct. 5, prevedea acordarea de facilităţi unor contribuabili, fără a condiţiona calculul cifrei de afaceri din perspectiva locului desfăşurării activităţii.

Astfel, sunt nefondate argumentele recurenţilor în sensul că notele respective nu ar fi preluat identic dispoziţiile Ordinului CNSP nr. 239/2019 şi că nu ar fi presupus condiţii suplimentare pentru acordarea facilităţilor fiscale, în mod corect judecătorul fondului apreciind că, existând motive de constatare a nulităţii Ordinului nr. 239/2019, se impune şi anularea actelor subsecvente (ordinelor comune în privinţa notelor menţionate), care au reglementat la fel modul de calcul al cifrei de afaceri.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi Ministerul Finanţelor-DGRFP Ploieşti prin AJFP Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 251 din data de 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi Ministerul Finanţelor-DGRFP Ploieşti prin AJFP Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 251 din data de 22 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.