Suspension appeal dismissed as moot after annulment ruling on same executive decision; first-instance victory upheld

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii dr. A., personal şi prin B. şi C. au solicitat:

1. suspendarea executării Deciziei nr. 143/05.10.2022, emise de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România;

2. acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 50.000 RON pentru fiecare reclamant în parte;

3. obligarea pârâţilor la publicarea sentinţei judecătoreşti în termen de 5 (zile) de la pronunţare în 5 ziare de circulaţie naţională şi la 3 televiziuni publice (cu audienţă naţională);

4. acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 108 din data de 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B. şi C.;

A respins acţiunea formulată de reclamanţii B. şi C., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă;

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

A respins în rest cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 108 din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B. şi C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată în esenţă că hotărârea este nemotivată şi că analiza formală a cererii de chemare în judecată a dus la pronunţarea unei soluţii nelegale, cu exces de putere şi cu depăşirea limitelor învestirii, bazată pe considerente străine de natura cauzei şi cu încălcarea procedurii.

Arată că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu este motivată.

Mai arată că: instanţa nu şi-a îndeplinit rolul activ prevăzut de art. 22 C. proc. civ. instanţa a încălcat şi principiul disponibilităţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instanţa a încălcat dreptul său la apărare şi la un proces echitabil, în condiţiile în care potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD; în cauză lipseşte culpa medicală şi nici nu se cunoaşte fapta pentru care s-a demarat procedura cercetării disciplinare, iar pe de altă parte, fiind autoritate de lucru judecat, medicul nu poate fi cercetat de două ori pentru aceeaşi presupusă faptă de indisciplină; în cauză nu a fost depus la dosar întregul probatoriu.

Susţine că hotărârea nu a fost motivată corespunzător, deşi motivarea hotărârii era necesară pentru ca părţile să cunoască motivele avute în vedere de către instanţă, în scopul bune administrări a justiţiei şi pentru ca instanţele superioare să aibă posibilitatea exercitării controlului judecătoresc, recurentul-reclamant invocând sub acest aspect denegarea de dreptate.

De asemenea, invocă încălcarea principiului contradictorialităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum şi încălcare art. 10 din DUDO, potrivit căruia orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi paţial.

Consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil în sentul art. 6 par. 1 din CEDO.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală, apreciind în esenţă, că sentinţa a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material, în limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanţii dr. A., personal şi prin B. şi C. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat: suspendarea executării Deciziei nr. 143/05.10.2022, emise de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România; acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 50.000 RON pentru fiecare reclamant în parte; obligarea pârâţilor la publicarea sentinţei judecătoreşti în termen de 5 (zile) de la pronunţare în 5 ziare de circulaţie naţională şi la 3 televiziuni publice (cu audienţă naţională);

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B. şi C. şi a respins în consecinţă acţiunea; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a respins ca atare acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia: a respins în rest cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B. şi C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta vizează situaţia în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce presupune cu necesitate ingerinţa instanţelor în sfera atribuţiilor puterilor executive sau legislative.

Însă, deşi invocă acest motiv de casare, recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici concrete cu privire la modul în care prima instanţă, prin sentinţa recurată, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, respectiv nu au adus argumente în susţinerea cazului de casare invocat.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Or, în speţă, nu poate fi decelat un caz de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv de imixtiune în atribuţiile puterii legislative ori executive şi de altfel, recurentul-pârât nici nu a arătat în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunţarea hotărârii recurate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că subsumat acestuia s-a invocat faptul că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii şi principiul contradictorialităţii, precum şi faptul că prin nemotivarea hotărârii, i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu cunoaşte motivele avute în vedere de către instanţă, iar instanţele superioare nu au posibilitatea exercitării controlului judecătoresc.

Înalta Curte constată că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, motivul de casare invocat ar fi incident doar în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la invocarea excepţiei, comunicarea acesteia celorlalte părţi sau discutarea excepţiei cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, respectiv aspecte ce conduc la nelegalitatea hotărârii recurate şi care sunt concomitente sau anterioare pronunţării soluţiei, or, asemenea aspecte nu au fost invocate de recurenţii-reclamanţi.

În speţă, examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii şi nici pe cel al contradictorialităţii, iar hotărârea a fost motivată în mod corespunzător, astfel încât permite atât exercitarea controlului judecătoresc, cât şi luarea la cunoştinţă de către părţi a motivelor avute în vedere la pronunţarea acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că faptul că recurenţii-reclamanţi nu sunt mulţumiţi de soluţiile date de către instanţa de fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive, nu este în măsură să determine încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, instanţa având posibilitatea să se pronunţe cu privire la excepţiile invocate de către părţi sau din oficiu, chiar dacă prin soluţiile date s-ar aduce modificări cadrului procesual fixat iniţial de către reclamant.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reţine că, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat în esenţă faptul că hotărârea judecătorească nu este motivată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, astfel cum s-a arătat şi în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere analizarea de către instanţa de fond a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Astfel, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a examinat îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente cu privire la actul atacat, concluzionând în sensul că acestea nu sunt îndeplinite.

În realitate, Înalta Curte observă că recurenţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi de considerentele expuse de către instanţa de fond şi de soluţia dispusă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 143/05.10.2022, emise de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România.

Prin sentinţa nr. 1128 din data de 20.07.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 s-a soluţionat în primă instanţă acţiunea în anularea actului a cărui suspendare a executării se solicită, în sensul: respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.; respingerii, ca neîntemeiate, a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului CNCD; admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România şi CNA; respingerii, ca neîntemeiate, a cererii formulate de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România şi cu citarea pârâtului CNCD.

Înalta Curte constată că acţiunea în anulare a vizat aceeaşi decizie ce face obiectul suspendării executării în dosarul de faţă.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat la data de 20.07.2023 asupra acţiunii în anularea deciziei emise de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, a cărei suspendare a executării se solicită prin prezentul demers judiciar, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

Cu privire la cererea privind acordarea daunelor pentru discriminare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi admisibilă în cadrul unui litigiu având ca obiect suspendarea unui act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta priveşte fondul dreptului, fiind indisolubil legată de acesta, astfel că poate fi formulată numai în cadrul litigiului de fond, şi nu într-o acţiune având ca obiect suspendare executare act administrativ, în care analiza instanţei este una sumară, specifică procedurii de faţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 108 din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 108 din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.