Securitate collaboration status: insufficiency of generic informal notes to establish hostility toward the communist regime or infringement of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că furnizarea informaţiilor în cauza de faţă nu se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist, deşi notele ofiţerului de Securitate, coroborate cu notele informative furnizate de către pârât sub numele conspirativ "B." şi angajamentul olograf au demonstrat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Persoanele denunţate făceau parte dintr-un grup restrâns şi uşor identificabil, prin raportare la informaţiile furnizate de către intimatul-pârât, Securitatea putând proceda la verificări suplimentare pentru a afla numele persoanelor aflate în acea colectivitate (Sat Perieni) sau în acel colectiv (CAP Perieni), acestea fiind indicate în mod expres în cuprinsul denunţurilor intimatului-pârât.

În cuprinsul notelor ofiţerilor se făcea referire la "starea de spirit negativă", Securitatea fiind informată cu privire la opiniile şi activităţile populaţiei, iar orice detaliu al vieţii sociale devenea astfel o pistă de cercetat, de exploatat. Se urmărea astfel controlul total al populaţiei, fiind cenzurate libertatea de expresie şi de gândire.

De asemenea, apreciază că în speţa de faţă este îndeplinită şi condiţia ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, neputându-se reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Pârâtul nu putea să cunoască în momentul redactării notelor informative dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care pârâtul urma să le denunţe. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţia denunţată, rezultă că pârâtul nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celor denunţaţi. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, intimatul- pârât a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată si a dreptului la liberă exprimare) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Totodată, susţine că este îndeplinită şi condiţia care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din parte Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.

Cu titlu de practică judiciară, invocă Decizia nr. 1780 din 24.03.2011, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "pentru constatarea calităţii de colaborator ai Securităţii este suficient în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

Faptul că intimatul-pârât nu a adoptat o atitudine prudentă, prin luarea în calcul a ipotezei în care Securitatea nu cunoştea atitudinile/opiniile persoanelor denunţate, demonstrează că acesta nu a fost interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată a celor denunţaţi. În opinia sa, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient ca informaţiile furnizate să fie apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca acestea să se producă efectiv.

Mai învederează faptul că, prin înscrisurile depuse la dosar, nu s-a dovedit existenţa vreunei presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative de către intimatul-pârât, iar informaţiile nu au fost date într-o anchetă, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Informaţiile au fost date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relaţii coonspirate cu Securitatea şi sub acoperirea unui nume conspirativ, situaţie care exclude existenţa unei anchete sau a unor eventuale presiuni.

În concluzie, apreciază că, în litigiul pendinte, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citat, intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din circumstanţele particulare ale cauzei rezultă că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de colaborator al fostei Securităţi.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine calitatea de colaborator al fostei Securităţi în sarcina pârâtului, prin furnizarea de informaţii, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Sentinţa pronunţată a fost criticată pentru nelegalitate de către recurentul-reclamant C.N.S.A.S., din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual, în cele ce urmează, criticilor de nelegalitate invocate de către recurentul-reclamant.

Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), iar prin informaţiile respective să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte reaminteşte faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu simpla existenţă a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Din analiza conţinutului Notei de constatare şi al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speţă, nu se probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, întrucât informaţiile furnizate nu sunt de natură să conducă la îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, şi de asemenea, nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Trebuie subliniat că dispoziţiile legii sunt de natură imperativă şi neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activităţi şi atitudini potrivnice, iar nu care "puteau fi" considerate ca atare, precum şi care "au vizat" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum "apte" de a avea aceste consecinţe.

În cauză, se reţin trei note informative, redactate şi semnate olograf de către pârât sub numele conspirativ "B.", astfel:

· în cuprinsul primei note, au fost reliefate nemulţumiri ale cetăţenilor Satului Perieni cu privire la programul de furnizare zilnică a energiei electrice, respectiv la faptul că întreruperea acesteia are loc în intervalul 20.00-22.00 când sunt planificate emisiunile de televiziune;

· în cea de-a doua notă, sunt prezentate nemulţumirile lucrătorilor din cadrul C.A.P. Perieni referitoare la faptul că nu au mai încasat veniturile băneşti în ultimele 5 luni de zile întrucât, în urma secetei, nu s-au realizat producţiile planificate;

· cea de-a treia notă informativă se referă la numitul A/A.I. din Satul Perieni care se declară nemulţumit de faptul că nu a mai primit pensia şi nu îşi poate lua raţia de pâine, însă speră că nimeni nu va muri de foame, pentru că li s-au dat produse cerealiere şi celor care nu lucrează în cadrul C.A.P. şi se prevede că anul 1989 va fi un an agricol bun.

Or, din cuprinsul acestor note informative nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci. Din contră, se poate observa cu uşurinţă că în toate notele de constatare depuse se regăsesc doar comentarii privind nemulţumirile unor persoane referitoare la programul de energie electrică şi la neîncasarea veniturilor salariale şi a pensiei, însă acestea nu se îndreaptă în mod expres împotriva regimului comunist şi nici nu cuprind informaţii care să vizeze o conduită potrivnică acestuia. În plus, aceste note nu fac nicio referire la convingerile politice ale unor persoane, care ar fi putut atrage în privinţa acestora vreo consecinţă negativă.

Este adevărăt că intimatul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, însă nu se desprinde în mod suficient de caracterizat cerinţa privind denunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, simpla nemulţumire a unei persoane sau grup de persoane neputând fi prezumată de plano a fi un comentariu împotriva regimului comunist.

Din modul de redactare a primelor două note, Înalta Curte observă că acestea sunt exprimate în mod generic şi neutru şi vizează o categorie largă de persoane, respectiv o întreagă comunitate - "cetăţenii Satului Perieni" şi un întreg colectiv - "lucrătorii din cadrul C.A.P. Perieni", şi nu persoane determinate sau uşor determinabile, astfel că nu pot fi primite nici susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora intimatul-pârât ar fi avut o reprezentare clară a faptului că delaţiunea va conduce la consecinţe negative în privinţa acestora şi că a vizat această consecinţă.

Cu privire la cea de-a treia notă informativă, Înalta Curte observă că, deşi aceasta se referă la o anumită persoană, comentariul său a fost prezentat într-o notă pozitivă, în sensul că nimeni nu va muri de foame căci anul acesta li s-au dat produse cerealiere şi la cetăţenii care efectiv nu au muncit în cadrul C.A.P., informaţiile furnizate fiind mai degrabă în favoarea regimului comunist şi nu împotriva acestuia.

Aşadar, modalitatea de redactare a notelor informative este una generală şi aparent formală, fără caracter politic, astfel că nu se poate considera că pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţile fundamentale ale vreunei persoane. Or, îngrădirea drepturilor şi libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informaţiilor furnizate.

În plus, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs în mod efectiv sau că, în urma furnizării acelor informaţii, persoanele la care s-au referit au fost expuse unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat", însă din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunţul efectuat de intimatul-pârât a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunţaţi, în condiţiile în care informaţiile oferite în nota respectivă au caracter general, nefăcându-se vorbire despre informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, neputând atrage repercusiuni asupra persoanelor denunţate, care de altfel, nici nu au fost determinate.

În atare condiţii, nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, astfel că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost în mod corect efectuată de Curtea de Apel Bucureşti, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile legale care să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Referitor la numele conspirativ "B.", Înalta Curte apreciază că acesta nu produce nicio consecinţă juridică, neputând conduce la reţinerea calităţii pârâtului de colaborator, în lipsa îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a altor probe certe cu care să fie coroborat.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.