Teacher's refusal of student gift as non-protected criterion in discrimination claim under O.G. 137/2000

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5.01.2022 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pârâta B., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 792 din 3.11.2021 emisă de C.N.C.D., apreciind că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării, conform O.G. nr. 137/2000.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 53 din data de 10 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi B. împotriva Hotărârii nr. 792 din 3.11.2021 emisă de C.N.C.D., precum şi cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în întregime a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive şi anulării Hotărârii nr. 792 din 3.11.2021 emisă de C.N.C.D., prin care acesta a reţinut ca fiind întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, dispunând sancţionarea reclamantei cu avertisment, conform art. 5 alin. (2) lit. a) şi art. 7 din acelaşi act normativ.

După expunerea întregii situaţii de fapt, recurenta-reclamantă, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, pentru a se reţine starea de discriminare se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe o diferenţiere, care să fie bazată pe un criteriu obiectiv şi să aducă atingere unui drept.

Prin raportare la aceste condiţii, în speţa de faţă, se impune a se analiza, dacă, prin presupusul tratament aplicat elevului C., reclamanta i-a încălcat acestuia un drept recunoscut de lege, în baza unui criteriu protejat, fără o justificare obiectivă, comparativ cu alte persoane aflate pe poziţie de egalitate, respectiv cu ceilalţi colegi de clasă.

În fapt, petenta a invocat o presupusă faptă de victimizare a fiului său, susţinând că, după sesizarea conducerii liceului, reclamanta ar fi adoptat un comportament ostil faţă de fiul acesteia, prin reproşuri făcute în prezenţa elevilor din clasă şi prin excluderea şi marginalizarea acestuia.

Recurenta-reclamantă susţine că petenta nu a depus însă nicio probă din care să reiasă faptul că a sesizat conducerea liceului cu privire la pretinsele fapte de discriminare sau alte aspecte legate de activitatea didactică a reclamantei şi nici care să confirme presupusul comportament discriminator pe care l-ar fi avut faţă de fiul său. Or, recurenta-reclamantă a depus în dosarul nr. x/2020 dovezi în sens contrar celor susţinute de către petentă, din care rezultă că i-a acordat o atenţie suplimentară elevului, iar comunicarea cu acesta se realiza inclusiv prin intermediul colegilor săi.

Simpla indicare a unor fapte de natură a permite presupunerea existenţei unei discriminări, în lipsa oricărei dovezi, nu este suficientă, având în vedere că legiuitorul a stabilit în cuprinsul art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 obligaţia petentei de a prezenta fapte şi implicit, de a le proba.

Petenta a susţinut că fiul său a fost în permanenţă discriminat, pe o perioadă lungă de timp. În realitate, arată recurenta-reclamantă, acesta a fost discriminat pozitiv, în comparaţie cu ceilalţi colegi de clasă, având în vedere că i-a acordat o atenţie suplimentară acestuia, indiferent de tensiunile create de către petentă.

De asemenea, recurenta-reclamantă a considerat ca nefiind îndeplinită nici condiţia privind diferenţierea pe un criteriu protejat, pentru stabilirea faptei de discriminare. Colegiul Director a apreciat că, prin raportare la situaţia de fapt, singurul criteriu ce ar putea fi invocat este reprezentat de presupusul conflict dintre mama elevului şi reclamanta, profesoară de matematică. Or, la data de 1 martie 2020, nu exista un astfel de conflict. Reclamanta aflase tangenţial despre demersurile efectuate de către petentă la Inspectoratul Şcolar, însă nu cunoştea scopul urmărit de aceasta. Contrar celor reţinute în hotărârea emisă de C.N.C.D., nu avea cunoştinţă de demersurile petentei şi a luat cunoştinţă de acestea ulterior datei de 1 martie 2020. Aflând chiar de la petentă că este într-o situaţie conflictuală cu un alt cadru didactic de la şcoala unde fiul său urmase ciclul primar, reclamanta a încercat să evite să ajungă în situaţia de a intra într-un conflict nedorit cu aceasta. În opinia sa, dorinţa de a evita o situaţie tensionată cu o persoană nu poate fi privită ca un conflict.

Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, recurenta-reclamantă a susţinut că articolul 14 din CEDO nu interzice orice diferenţă de tratament, ci doar anumite distincţii bazate pe o caracteristică identificabilă, obiectivă sau personală (situaţie) prin care persoane sau grupuri de persoane se deosebesc unele de altele.

În speţă, criteriul reţinut de Colegiul director nu este bazat pe o situaţie certă, obiectivă sau identificabilă şi nu vizează o caracteristică personală a elevului, ci este bazat pe o presupunere care nu rezultă din probele aflate în dosarul nr. x/2020.

Concluzionând, recurenta-reclamantă a arătat că judecătorul fondului a procedat la greşită interpretare şi aplicare în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, reţinând în motivarea hotărârii că reclamanta nu a avut abilitatea de a gestiona înţelept o eventuală relaţie tensionată cu mama elevului şi că nimic nu justifică gestul său brutal de a refuza mărţişorul copilului, cu exprimarea unor cuvinte tranşante, revanşarde.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Faţă de recursul dedus judecăţii, a formulat întâmpinare intimata-pârâtă B., solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

4.2. Intimatul -pârât C.N.C.D., deşi legal citat, nu a înregistrat întâmpinare la dosarul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, de apărările formulate şi de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Din circumstanţele particulare ale cauzei rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 792/03.11.2021 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că fapta sesizată cu privire la reclamata A. reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, aplicându-i acesteia sancţiunea avertismentului conform art. 5 alin. (2) şi art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reţinut în esenţă că, prin gestul reclamantei de a refuza mărţişorul oferit de fiul petentei B. a fost creat un cadru umilitor şi ofensator pentru acesta.

Soluţionând cauza, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi B., reţinând că hotărârea emisă de pârât este temeinică şi legală prin raportare la dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Soluţia pronunţată de prima instanţă a fost criticată pentru nelegalitate de către reclamantă, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de nelegalitate invocate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul dispoziţiilor menţionate, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a invocat greşita interpretare şi aplicare de către prima instanţă a normelor de drept material prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, prin raportare la pretinsă faptă de discriminare invocată de către petenta B. cu privire la fiul său, C..

Observând Hotărârea nr. 792 din data de 3 noiembrie 2021 emisă de C.N.C.D., Înalta Curte constată că refuzul reclamantei de a primi un mărţişor de la fiul petentei B. cu ocazia zilei de 1 martie, a fost considerat un comportament diferenţiat, manifestat în public şi care poate fi susceptibil să creeze o atmosferă umilitoare pentru elevul C.. În consecinţă, reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu avertisment ca urmare a reţinerii incidenţei art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora:

· art. 2 (1) - Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

· art. 15 - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Din economia dispoziţiilor ordonanţei rezultă că, pentru a fi în prezenţa unei discriminări, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat a unor situaţii analoage (sau omisiunea de a trata în mod diferit situaţii diferite, necomparabile); existenţa unui criteriu de discriminare - care poate fi unul dintre cele enumerate în mod expres de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată) sau poate fi un alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Pentru ca o faptă să fie calificată ca faptă discriminatorie ce poate îmbrăca formă contravenţională în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului la demnitate prin discriminare şi criteriul de discriminare.

Instanţa supremă subliniază că, pentru reţinerea unei fapte de discriminare este esenţial să se demonstreze existenţa unui termen sau a unei situaţii de comparaţie, respectiv fie o persoană aflată în situaţii similare, diferenţa principală dintre cele două persoane fiind "criteriul protejat" (a se vedea, cu titlu de exemplu, Hotărârea CEDO din 18 februarie 1991, pronunţată în cauza Moustaquim vs. Belgia), fie o persoană aflată în situaţii diferite.

Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, din care rezultă contextul factual, Înalta Curte va reţine că fapta imputată recurentei-reclamante nu îndeplineşte condiţiile stabilite de lege pentru a putea fi calificată discriminare.

Pentru a statua astfel, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit definiţiei date de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 anterior citate, diferenţa de tratament devine discriminare dacă se bazează pe o caracteristică sau un criteriu interzis. Înalta Curte a statuat în jurisprudenţa sa că sintagma "orice alt criteriu" nu înseamnă lipsa criteriului, fiind de neconceput existenţa unei fapte de discriminare fără un anumit criteriu identificabil. Or, în cauza de faţă, nu se identifică vreun criteriu de discriminare sau vreo caracteristică în accepţiunea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, conflictul dintre petentă - mama elevului şi reclamantă- profesoara de matematică neputând fi considerat un astfel de criteriu. Acesta a reprezentat cauza pentru care reclamanta, în calitate de profesor de matematică, a refuzat să primească un mărţişor de la fiul petentei, iar scopul acestui refuz a fost preîntâmpinarea unei situaţii tensionate cu mama elevului şi nicidecum afectarea vreunul drept al elevului sau punerea acestuia într-o situaţie defavorabilă sau degradantă, faţă de ceilalţi colegi. Mai mult decât atât, în speţă, nu a fost dovedit un tratament diferenţiat aplicat elevului, ca urmare a tensiunilor apărute între părintele acestuia şi profesoară, ci din contră, din înscrisurile doveditoare la dosar rezultă că aceasta din urmă a continuat să-i acorde pregătire suplimentară la matematică şi ulterior datei la care a avut loc incidentul, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar. Drept urmare, raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte apreciază că probatoriul administrat în cauză este apt să răstoarne prezumţia instituită cu privire la recurenta-reclamantă.

Totodată, Înalta Curte observă că în cuprinsul considerentelor hotărârii emise de C.N.C.D., atacate în prezenta cauză, Colegiul Director a reţinut, prin raportare la situaţia de fapt, că singurul criteriu ce ar putea fi invocat în speţa de faţă este reprezentat de presupusul conflict dintre mama elevului şi reclamanta, profesoară de matematică, un astfel de criteriu nefiind stabilit cu certitudine.

În acest context, constând că, în litigiul pendinte, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale pentru a se reţine fapta de discriminare, prin raportare la considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, soluţia instanţei de fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi 15 din O.G. nr. 137/2000.

Drept urmare, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi B., anulând Hotărârea nr. 792 din 3.11.2021 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligaţi intimaţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., ca părţi care au pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea recurentei-reclamante, în sumă totală de 1500 RON, reprezentând onorariul avocaţial, conform înscrisurilor doveditoare ataşate la filele x din volumul II al dosarului de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 53 din data de 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B..

Anulează Hotărârea nr. 792 din 3.11.2021 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obligă pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. la plata către reclamantă a câte 770 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Dată

Tip

Sursă

20/06/2017

Cerere de chemare în judecată

D. 13/06/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU

27/06/2018

Acte

Curtea de Apel BUCUREŞTI

09/07/2018

Întâmpinare

Intimat - D.

21/01/2019

Cerere de preschimbare a termenului de judecată

Intimat - D.

14/05/2019

Anunţarea schimbării sediului sau denumirii

Intimat - D.

13/05/2020

Cerere acces la dosar electronic

Intimat - D.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.