Illegality of ministerial condition on public sector recruitment contests and ultra vires exercise of credit officer authority

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.06.2021, reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei suspendarea executării şi anularea Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele, prin care, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii petitului privind anularea în tot a actului administrativ unilateral - Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021.

În susţinerea căii de atac promovate, recurentul - reclamant a arătat că instanţa ar fi reţinut, în mod nelegal, motive care nu au fost nici invocate nici dezbătute în timpul judecăţii, fără cercetarea suficientă a cauzei şi fără ca motivele de nelegalitate invocate de către CNMAG să fie înlăturate.

Urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt expuse şi prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant a învederat că Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar reprezentat un instrument prin care ministrul energiei a exercitat, în mod arbitrar şi nelegal, în opinia recurentului, un control asupra procedurilor de recrutare din cadrul CNMAG.

A menţionat recurentul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că prin Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 9 din H.G. nr. 914/2017 şi că nu s-ar fi adus o atingere competenţei directorului general al CNMAG în ceea ce priveşte angajarea personalului în cadrul Centrului.

Recurentul a apreciat că prevederile Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar fi nelegale. întrucât condiţionează derularea procedurilor de recrutare în cadrul CNMAG de aprobarea acestora de către ministrul energiei, în condiţiile în care această atribuţie este stabilită în sarcina exclusivă a directorului general al CNMAG prin H.G. nr. 914/2017, act normativ de rang superior, fără ca ministrul energiei să aibă vreo competenţa în procedurile de organizare a concursurilor de ocupare din cadrul CNMAG.

Totodată, recurentul a subliniat că limitele de competenţă în materia relaţiilor de muncă în cadrul CNMAG, stabilite prin H.G. nr. 914/2017, au fost reţinute de către Curtea de Apel Craiova, în sentinţa nr. 162/21.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care a sancţionat ca nelegală emiterea de către ministrul energiei a unor dispoziţii în materia relaţiilor de muncă în cadrul CNMAG, a stabilit faptul că prin această încălcare a limitelor de competenţă, "autoritatea a acţionat cu exces de putere" şi a stabilit în mod clar faptul că: ministrul are calitatea de ordonator de credite pentru CNMAG, care nu îi conferă şi calitatea de angajator.

Un alt aspect reţinut în mod nelegal de către instanţa de fond, ar fi, în opinia recurentului, acela că emiterea Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 ar fi legală prin raportare la prevederile art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011. Raţionamentul expus de judecătorul fondului pentru a susţine această ipoteză a fost calificat drept eronat de recurent, care a considerat că instanţa de fond a făcut confuzie între sintagma "sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională", prevăzută în art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011, care se referă la instituţiile din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării şi sintagma "în condiţii de securitate naţională", prevăzută de Legea nr. 193/2018, fiind astfel nelegală ipoteza că CNMAG ar fi o instituţie din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Printr-un alt set de argumente, recurentul a învederat că Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu dispune doar informare ministrului energiei cu privire la organizarea concursurilor, ci instituie condiţionarea organizării acestora de aprobarea ministrului energiei. Recurentul a precizat că procedura, în sine, de recrutare personal nu implică cheltuieli suplimentare, aceasta realizându-se cu comisii formate din salariaţi CNMAG, urmând ca ulterior angajării să intervină implicaţiile financiare cu salariile candidaţilor admişi şi încadraţi, astfel încât nu poate fi vorba despre cheltuieli suplimentare, întrucât CNMAG a solicitat alocarea de sume privind plata salariilor pentru toate cele 80 posturi aprobate în schema de personal.

A mai arătat recurentul că Ordinul Ministrului Energiei nr. 93/10.03.2021 dispune, prin adăugarea la un act normativ de rang superior, a unor prevederi contrare acestuia, iar dispoziţiile acestuia ar fi în contradicţie cu prevederile art. 9 lit. (b) şi (p) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 914/2017 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice a Centrului Naţional de Management al Apei Grele, precum şi a unor măsuri necesare pentru asigurarea securităţii obiectivului, prin care competenţa de aprobare a procedurilor de recrutare în cadrul CNMAG, este stabilită în sarcina directorului general al CNMAG.

În aceste condiţii, Ministerul Energiei, în calitate de ordonator principal de credite, în raport cu Centrul Naţional de Management al Apei Grele, are posibilitatea să emită norme interne în aplicarea H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, norme care să fie aplicabile şi CNMAG cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 13 alin (1) şi (2) şi art. 78 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Recurentul a invocat şi faptul că Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011, arătând că absenţa publicării Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 în Monitorul Oficial ar conduce la consecinţa lipsirii acestuia de efecte juridice.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 a fost emis de un conducător al organelor administraţiei publice centrale de specialitate, respectiv de către ministrul energiei şi caracterul de act normativ al acestuia este determinat de împrejurarea că dispune o regulă generală, de aplicabilitate repetată, pentru orice procedură de recrutare, desfăşurată în cadrul CNMAG.

Referitor la nemotivarea actului administrativ, recurentul a argumentat în sensul că şi în urma unei analize sumare a preambulului Ordinului nr. 93/2021, s-ar observa faptul că aşa-zisa motivare se referă la calitatea de ordonator principal de credite pe care ministerul o are în raport cu CNMAG, precum şi la "situaţia de fapt şi de drept înregistrată până la data prezentei în legătură cu organizarea şi desfăşurarea de concursuri Ia nivelul Centrului Naţional de Management al Apei Grele".

Or, în opinia recurentului, pe de o parte din documentele depuse la dosarul cauzei, ar rezulta faptul că există o distincţie clară între calitatea de ordonator principal de credite, pe care Ministerul Energiei o are în raport cu CNMAG şi cea de angajator - organizator al concursurilor de recrutare în cadrul CNMAG, conform H.G. nr. 286/2011 aspecte asupra cărora s-ar fi pronunţat fără echivoc Curtea de Apel Craiova în sentinţa nr. 162/21.05.2021, iar, pe de altă parte, simpla menţionare a unui text generic indicat mai sus, care nu permite verificarea, în concret, a legalităţii şi temeiniciei actului administrativ în cauză, nu ar fi suficiente, întrucât nu se asigură un echilibru rezonabil între interesul public şi interesul privat, vătămarea produsă CNMAG fiind, în opinia recurentului, una evidentă.

A mai evocat recurentul expunerea trunchiată a situaţiei de fapt invocată pentru justificarea necesităţii emiterii ordinului atacat şi a învederat că, în contextul pandemiei de COVID-19, CNMAG a fost declarat, prin Ordinul ministrului nr. 766/20.03.2020, unitate care nu îşi poate întrerupe activitatea, situaţie prevăzută şi în Planul de măsuri nr. 628/19.03.2020 privind asigurarea continuităţii activităţii CNMAG, în condiţii de siguranţă, prin care s-au stabilit posturile obligatorii care intră în componenţa grupului de continuitate şi pentru care, în mod obligatoriu trebuiau să existe câte doi supleanţi.

Astfel, raportat la importanţa strategică şi consecinţele unei eventuale întreruperi a activităţilor CNMAG, cauzate de efectele pandemiei COVID-19 - punerea într-un pericol real a integrităţii şi caracteristicilor fizico-chimice ale întregii cantităţi de apă grea rezervă de stat, atât a apei grele destinată consumului tehnologic al unităţilor 1 şi 2 ale CNE Cernavodă, cât şi a aportului în natură al statului român la capitalul social aferent societăţii ce va pune în funcţiune şi va exploata unităţile 3 şi 4 de la Centrala nuclearo-electrică Cernavodă, CNMAG avea în mod expres obligaţia legală de a încadra personal de specialitate pentru ocuparea tuturor posturilor vacante care puteau să asigure continuitatea funcţiilor esenţiale.

În ceea ce priveşte vătămarea recurentului, acesta a arătat că în susţinerea pagubei iminente CNMAG nu a invocat lipsa răspunsurilor ministerului ci lipsa nejustificată a aprobării solicitate privind organizarea concursurilor.

Făcând trimitere la corespondenţa purtată între CNMAG şi minister, recurentul a învederat că ministerul a tergiversat/refuzat aprobarea tuturor concursurilor în cadrul CNMAG.

Concluzionând, recurentul a apreciat că menţinerea efectelor juridice ale Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar crea pagube iminente, prin blocarea în mod nejustificat a procedurilor de ocupare a posturilor vacante din cadrul CNMAG, cu consecinţe deosebit de grave, raportat la specificul activităţii în domeniul nuclear şi la importanta naţional strategică a acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Energiei nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondate şi menţinerea hotărârii atacate, astfel cum a fost pronunţată.

În opinia intimatului, Ministerul Energiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite, avea competenţa, conform art. 3 alin. (2) din H.G nr. 286/2011, să reglementeze modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursurilor de angajare de personal în cadrul CNMAG şi să instituie obligaţia de a informa în prealabil ministrul cu privire la necesitatea şi oportunitatea organizării acestor concursuri, având în vedere că toate aceste proceduri de recrutare personal implică cheltuieli bugetare.

De asemenea, intimatul a apreciat nefondată susţinerea recurentului privind adăugarea la un act normativ de rang superior prin emiterea ordinului contestat, având în vedere faptul că directorul general al CNMAG rămâne cel care asigură organizarea întregii activităţi în vederea realizării obiectivului principal al centrului, iar prin ordinul dedus judecăţii, Ministerul Energiei nu îşi arogă niciuna dintre prerogativele directorului general al CNMAG, ci doar instituie o obligaţie de informare a ordonatorului principal de credite cu privire la declanşarea procedurilor de angajare a personalului.

Fundamentarea recurentei referitoare la nelegalitatea Ordinului nr. 93/2021 sub aspectul nepublicării sale în Monitorul Oficial a fost apreciată de intimat drept eronată, întrucât actul atacat ar fi, în opinia intimatului, un act administrativ cu caracter individual, ce intră în sfera de reglementare a art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Printr-un alt set de argumente, intimatul a solicitat respingerea criticilor din memoriul de recurs ce priveau nemotivarea actului administrativ contestat, având în vedere că, în cuprinsul acestuia, au fost indicate motivele pentru care a fost emis ordinul, fiind vizată în mod special situaţia existentă la nivelul acestei instituţii cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursurilor de ocupare a posturilor vacante.

Nu în ultimul rând intimatul a apreciat că nici susţinerea privind vătămarea recurentului prin actul administrativ contestat nu poate fi primită, având în vedere că, prin probele administrate, nu s-a dovedit că intimatul ar fi refuzat aprobarea declanşării unei proceduri de recrutare a categoriei de personal în discuţie.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 iulie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs asupra căilor de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele este fondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de casare invocat de recurentul-reclamant este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă, întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, nu au putut fi identificate critici concrete, prin intermediul cărora recurentul să evoce o nemotivare a sentinţei recurate sau argumentele care ar fi, în accepţiunea recurentului, contradictorii ori străine de natura cauzei, Înalta Curte consideră că un atare motiv de casare a fost doar formal invocat.

Pe de altă parte, şi dacă s-ar trece peste aceste aspecte, instanţa de control judiciar reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ. şi arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinţei pronunţate. Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii la stabilirea situaţiei juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa supremă a stabilit în mod repetat că:

"motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe cuprinde argumente pe care şi-a fundamentat judecătorul fondului soluţia pronunţată, chiar dacă acestea sunt lapidar exprimate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se observă că hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în limitele şi pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Dintr-o primă perspectivă Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a identificat natura juridică a Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele, ca fiind cea a unui act administrativ cu caracter individual, câtă vreme prevederile acestuia nu au un caracter general, abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecţi de drept, ci se adresează unui destinatar specific, expres indicat în cuprinsul acestuia - mai precis Centrul Naţional de Management al Apei Grele. Contrar celor evocate de recurent, faptul că o atare procedură are vocaţia de a fi aplicată unui număr multiplu de concursuri de recrutare ce ar putea viza posturile vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele nu este de natură a genera natură normativă ordinului în discuţie, câtă vreme acesta urmăreşte realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produce efecte faţă de acelaşi subiect de drept.

De asemenea, Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000:

"Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate."

În atare condiţii sunt nefondate atât criticile aduse de recurent modului în care prima instanţă a identificat natura juridică a Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021, cât şi cele ce vizează existenţa sau inexistenţa unei obligaţii de publicare a acestui ordin în Monitorul Oficial.

Nefondate sunt şi argumentele expuse în memoriul de recurs ce privesc modul în care instanţa de fond a analizat chestiunea motivării sau nemotivării actului administrativ atacat.

Potrivit art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, dreptul la informare trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autorităţile publice şi cei cărora li se adresează actele emise de acestea. O dimensiune a dreptului la informare priveşte chiar motivarea oricărui act administrativ emis de autoritatea publică. Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiţie de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligaţia de a indica, în mod neechivoc, elementele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar şi în funcţie de care acesta să îşi poată formula eventualele apărări, dar şi pentru ca instanţa de judecată să poată exercita un control efectiv al legalităţii actului.

Înalta Curte mai reţine că, deşi motivarea reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul decident, totuşi amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească sunt influenţate de circumstanţele fiecărui caz.

Aşadar, deşi motivarea este o obligaţie generală ce incumbă autorităţii publice la emiterea oricărui act administrativ, în schimb îndeplinirea acestei obligaţii de către autoritatea respectivă face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura actului administrativ şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, respectiv măsura în care este prezentat într-un mod clar şi neechivoc raţionamentul emitentului actului.

Motivarea Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 nu este nici generală şi nici impersonală şi permite atingerea dublei finalităţi pe care actul administrativ o are, îndeplinind atât funcţia de transparenţă, de natură a permite recurentului - reclamant (drept beneficiar al actului) să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale. Îndeplinirea unei astfel de funcţii este confirmată chiar de acţiunea exercitată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nerezultând elemente de dificultate privind înţelegerea argumentelor avute în vedere de către pârât, ci doar opinia contrară a recurentului - reclamant, ce a apreciat prevederile acestuia drept nelegale.

Totodată, instanţa de control judiciar consideră, contrar celor evocate de recurent, că prevederile actului administrativ permit instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, respectiv reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligaţiei sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele recurentului, prin care acesta a opinat în sens contrar.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră fondate criticile aduse de recurent modului în care instanţa de fond a evaluat respectarea, de către partea intimată, a prevederilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, conform cărora:

"Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora."

Prin ordinul atacat în cauza pendinte, intimatul - pârât a reglementat în următorul sens:

"Concursurile de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele se pot desfăşura doar ulterior încetării oricăror restricţii instituite prin lege şi sunt condiţionate de informarea printr-o notă, necesar a fi supusă aprobării ministrului energiei, ce are ca obiect prezentarea necesităţii, oportunităţii şi încadrării în cheltuielile de personal aprobate cu această destinaţie în buget.

Prevederile acestui ordin nu pot fi folosite/interpretate sau da naştere/recunoaştere vreunui drept pretins al conducerii Centrului National de Management al Apei Grele rezultând din/sau în legătură cu raporturile juridice şi/sau stările de fapt care au existat sau se afla în curs de desfăşurare decurgând din organizarea unor concursuri.

Încălcarea acestui ordin atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz."

Contrar celor evocate de intimat şi reţinute de prima instanţă, din conţinutul Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 rezultă o condiţionare a desfăşurării concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele atât de demersul de informare a ministrului energiei asupra necesităţii, oportunităţii şi încadrării în cheltuielile de personal aprobate cu această destinaţie în buget a concursurilor, dar şi de aprobarea acestor aspecte de către ministru, câtă vreme nota era necesar a fi supusă unei atare aprobări.

Pe cale de consecinţă, ceea ce instanţa de fond a fost chemată să examineze a fost dacă această condiţionare este sau nu una legală, mai precis dacă se încadrează în limitele stabilite de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 şi dacă soluţiile cuprinse în ordin contravin sau nu prevederilor acestora.

Din cuprinsul ordinului rezultă că temeiurile de drept invocate de autoritatea intimată pentru emiterea acestuia au fost reprezentate de O.U.G. nr. 212/2020, privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, H.G. nr. 282/2011, Legea nr. 55/2020, art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi calitatea intimatului de ordonator de credite.

Art. 2 alin. (7) din O.U.G. nr. 212/2020 reglementează înfiinţarea Ministerul Energiei prin preluarea activităţilor, personalului aferent şi patrimoniului corespunzător din domeniul energiei de la Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, fără a conţine, însă, norme care să permită ministrului energiei să impună condiţionările reglementate prin ordinul atacat.

Se mai reţine că la data emiterii ordinului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 183/2020, conform cărora:

"Prin derogare de la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se pot desfăşura concursurile pentru ocuparea posturilor şi funcţiilor vacante şi temporar vacante din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice, cu încadrare în sumele aprobate în buget pentru anul 2021."

Totodată, în virtutea Ordinului nr. 766/20.03.2020 al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, Centrului Naţional de Management al Apei Grele a făcut parte din categoria unităţilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului, care au fost indicate în Anexa 1.1 la Planul de acţiune al Ministerului pentru asigurarea activităţilor de bază la nivelul aparatului propriu al Ministerului în situaţia producerii şi declarării unei pandemii şi care nu au putut întrerupe activităţile. În orice caz, aceste prevederi normative nu justifică demersul de condiţionare a desfăşurării concursurilor de o aprobare emisă de ministrul de resort.

Art. 57 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ au următorul conţinut: (1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, ministrul emite ordine şi instrucţiuni cu caracter normativ sau individual. (2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se aprobă. (3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniştri sau de persoanele delegate de aceştia. (5) Aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniştrilor aparţin exclusiv acestora. (6) Prevederile alin. (1) - (5) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de stat. Pe cale de consecinţă, nu prezintă relevanţă în materia supusă analizei în cauza pendinte.

De asemenea, simpla calitate a intimatului de ordonator de credite nu este suficientă spre a justifica instituirea condiţionării expuse în paragrafele anterioare.

În continuare, contrar celor învederate de instanţa de fond, Înalta Curte reţine că prevederile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011 nu sunt aplicabile cauzei pendinte, câtă vreme recurentul - reclamant nu intră în categoria instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în privinţa cărora aspectele specifice procedurale referitoare la condiţiile de participare la concursul/examenul organizat pentru ocuparea posturilor corespunzătoare funcţiilor contractuale, precum şi la organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului pot fi reglementate prin ordin al ordonatorului principal de credite, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Faptul că, potrivit art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului Naţional de Management al Apei Grele aprobat prin H.G. nr. 914/2017, Centrul Naţional de Management al Apei Grele funcţionează ca instituţie publică de interes naţional, specializată în managementul apei grele, material de interes nuclear, nu îl plasează în niciuna dintre categoriile expres şi limitativ reglementate de art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011, noţiunea de "siguranţă naţională" fiind diferită de cea de "interes naţional".

În esenţă, textul normativ pe baza şi în executarea căruia a fost emis ordinul este reprezentat de prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 din sus indicata hotărâre de guvern:

"Se aprobă Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, denumit în continuare regulament, prevăzut în anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.", iar potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011:

"În aplicarea prezentei hotărâri, ordonatorii principali de credite pot emite norme interne.".

Prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011 reprezintă, însă, doar un temei de ordin procedural care nu este coroborat cu un alt temei de drept referitor la condiţionarea desfăşurării concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele de aprobarea ministrului energiei şi care nu este suficient pentru a justifica o astfel de condiţionare.

Prevederile art. 8 alin. (6) din H.G.. nr. 316/2021, conform cărora:

"Statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale unităţilor aflate în subordinea Ministerului Energiei, finanţate de la bugetul de stat prin bugetul ministerului, se aprobă prin ordin al ministrului energiei.", nu reprezintă un temei de drept care să justifice aspectele stabilite prin Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021, câtă vreme acest ordin nu priveşte statul de funcţii ori organizarea şi funcţionarea unităţii, ci procesul de recrutare a personalului, iar în privinţa recurentului - reclamant regulamentul de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice a fost aprobat prin hotărâre de guvern (H.G. nr. 914/2017).

Or, potrivit prevederilor art. 8 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului Naţional de Management al Apei Grele aprobat prin H.G. nr. 914/2017:

"(1) Conducerea CNMAG este asigurată de un director general şi un director general adjunct, numiţi, în condiţiile legii, de ministrul energiei.

(2) Directorul general al centrului conduce activitatea curentă a acestuia şi reprezintă CNMAG în relaţiile cu instituţiile publice, precum şi cu persoanele fizice sau juridice. De asemenea, directorul general al centrului angajează şi concediază personalul CNMAG şi numeşte, prin decizie, personalul cu funcţii de conducere, pe baza rezultatelor concursurilor de ocupare şi cu respectarea reglementărilor specifice legale. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii şi prezentului regulament, directorul general emite decizii.

(3) Conducătorii compartimentelor/structurilor funcţionale din cadrul CNMAG răspund în faţa directorului general al centrului de îndeplinirea tuturor atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor încredinţate lor."

Totodată, potrivit art. 9 lit. b) şi p) din aceeaşi hotărâre de guvern:

"Atribuţiile, răspunderile şi competenţele directorului general sunt următoarele:

b) asigură organizarea întregii activităţi în vederea realizării obiectivului principal al CNMAG şi buna gestionare a resurselor umane şi materiale ale CNMAG;

p) angajează, promovează, sancţionează şi concediază personalul angajat, cu respectarea dispoziţiilor legale;"

Astfel, atribuţiile de gestionare a resurselor umane, inclusiv din perspectiva demersului de recrutare, intră în sfera atribuţiilor directorului general al recurentului- reclamant şi nu a putut fi identificată nicio prevedere normativă care să permită ministrului energiei să condiţioneze, prin ordin de ministru, desfăşurarea concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele de aprobarea acestora de către ministru.

În acest context, se reţine incidenţa cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă aplicând eronat prevederile art. 78 din Legea nr. 24/2000 în raport de situaţia de fapt incidentă cauzei pendinte, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele, va casa sentinţa civilă nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi, rejudecând, va admite cererea formulată de reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei şi va anula Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele împotriva sentinţei civile nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamantul Centrul Naţional de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei.

Anulează Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Naţional de Management al Apei Grele.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.