School segregation ruling upheld; Inspectorate's appeal annulled as unmotivated.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 504/17.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, petiţia nr. 6151/21.10.2019, înregistrată de reclamanta A..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 61 din 10 mai 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea recursului, s-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de toate demersurile pe care le-a făcut recurentul reclamant, unitatea de învăţământ şi Şcoala Gimnazială Dagâţa, de faptul că prin implicarea colaborativă a celor trei instituţii, în prezent situaţia din unitatea de învăţământ este una normală şi conformă prevederilor legale în vigoare în ceea ce priveşte situaţia desegregării elevilor, toate aceste măsuri având rolul de a crea un mediul educativ propice dezvoltării intelectuale şi personale a elevilor.

În acest sens, recurentul a anexat la dosar următoarele documente: Protocolul de colaborare nr. 973/07.02.2020, Protocolul de colaborare nr. 8193A6.lO.2020, adresa nr. x/18.03.2021, Planul de măsuri privind prevenirea segregării şcolare Şcoala Gimnazială Dagâţa an şcolar 2020-2021, Planul de acţiunea pentru prevenirea segregării şcolare 2020-2025.

Faţă de aceste aspecte, recurentul a apreciat că soluţia dată de instanţa de fond, în rejudecare, este superficială, nemotivată şi nu a ţinut cont de probele aflate la dosarul cauzei.

În opinia recurentului, nu există la dosarul cauzei nicio probă din care să rezulte faptul că la Şcoala Gimnazială Dagâţa ar fi existat situaţii de segregare. Instanţa de fond s-a mulţumit doar să preia doar opinia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, opinie nefundamentată şi tendenţioasă care nu a avut în vedere zona geografică cu dificultăţi sociale în care se află Şcoala Gimnazială Dagâţa.

A susţinut că, pe fondul unui conflict local între organizaţii care protejează drepturile minorităţilor, s-a extrapolat situaţia şi a fost prezentată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ca o situaţie disciminatorie şi de segregare, neluându-se în considerare eforturile pe care le face unitatea de învăţământ şi ISJ Iaşi pentru integrarea în sistemul de educaţie de stat şi a copiilor aflaţi în situaţie sociale delicate.

În concluzie, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 504/17.06.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Decizia instanţei de recurs

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru că nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat, dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, iar motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu cele expuse anterior, Înalta Curte constată că cererea recurentului reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul-reclamant, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a prezenta motivele de fapt pentru care consideră că nu există o situaţie discriminatorie în cadrul unităţii de învăţământ, fără, însă, a combate considerentele hotărârii atacate şi fără a deduce judecăţii nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de fond.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia instanţei de fond şi prezentarea unor aspecte care nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi împotriva sentinţei nr. 61 din 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.