Appeal against administrative damages claim dismissed as inadmissible after emergency ordinance was converted into law, rendering specific ordinance review mechanism inapplicable.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând:

1. obligarea pârâtului la plata daunelor interese în vederea reparării prejudiciului material cauzat prin adoptarea O.U.G. nr. 15/2001, capăt principal de cerere evaluat provizoriu la suma de 55.315 RON;

2. obligarea pârâtului la plata daunelor interese în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin adoptarea O.U.G. nr. 15/2001, capăt principal de cerere evaluat provizoriu la suma de 1.000 RON; .

3. obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 812 din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul în numele altei persoane Ministerul Energiei, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că instanţa de fond era obligată să analizeze cu prioritate cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu analiza excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 68/2022 şi, numai în urma soluţionării acestei excepţii, ar fi trebuit să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii.

Prima instanţă a plecat de la premisa că Legea nr. 68/2022 este în vigoare şi produce efecte juridice depline, în condiţiile în care suţinerile reclamantului privind neconstituţionalitatea acestui act normativ nu au fost în niciun fel ascultate şi antamate în speţă.

A arătat că instanţa de fond nu a respectat ordinea impusă de art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., încălcând astfel principiul legalităţii procesului civil şi principiul dreptului la apărare.

A susţinut că vătămarea sa este evidentă, în sensul că dreptul său la apărare, manifestat sub forma invocării excepţiei de neconstituţionalitate a actului normativ care a fundamentat soluţia primei instanţe, a fost grav încălcat, instanţa omiţând să se pronunţe cu prioritate asupra acestui aspect.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul reclamant a arătat că faptul că o anumită ordonanţă (apreciată ca fiind neconstituţională) este aprobată printr-o lege nu este de natură să atragă inadmisibilitatea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, neexistând nicio normă juridică care să fundamenteze o astfel de interpretare.

A considerat că, la rândul ei, Legea nr. 68/2002 este un act normativ neconstituţional, ceea ce înseamnă că acesta nu este de natură să producă niciun fel de efecte juridice.

În acest sens a invocat, din nou, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 68/2002.

A arătat că, în măsura în care Curtea Constituţională a României va declara neconstituţională Legea nr. 68/2002, înseamnă că O.U.G. nr. 15/2001 va rămâne un act normativ emis de Guvernul României neaprobat prin lege de Parlamentul României. În aceste condiţii, întregul fundament al excepţiei de inadmisibilitate va fi înlăturat, caz în care se va impune respingerea acestei excepţii ca neîntemeiate.

În concluzie, a solicitat casarea în integralitate a sentinţei recurate şi trimiterea întregii cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea pronunţării asupra celorlalte excepţii şi a fondului cauzei.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-intervenient Ministerul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata daunelor interese în vederea reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin adoptarea O.U.G. nr. 15/2001, invocând dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, reţinând că, fiind aprobată de Parlament prin Legea nr. 68 din 16 ianuarie 2002, O.U.G. nr. 15 din 26 ianuarie 2001 s-a transformat în lege, făcând inaplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că O.U.G. nr. 15/2001 şi-a încetat existenţa ca act administrativ al Executivului devenind lege, întrucât a fost aprobată prin Legea nr. 278/2020.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond."

Conform art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi."

Din conţinutul textelor anterior citate rezultă că pot fi atacate în faţa instanţelor de contencios administrativ numai ordonanţele sau a dispoziţiilor din acestea, prin care au fost vătămate drepturi sau interese legitime.

Dacă însă ordonanţa este aprobată de Parlament, prin lege, dispoziţiile pretins neconstituţionale preiau forţa juridică a legii. Or, prevederile cuprinse în legi excedează mecanismului instituit prin dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 4/2017, prin care Curtea Constituţională a statuat la pct. 49 că, Ordonanţele simple sau de urgenţă ale Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009). Aşadar, Curtea este competentă să analizeze în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, care priveşte legea de aprobare a ordonanţei, îndeplinirea de către ordonanţa simplă sau de urgenţă a Guvernului a condiţiilor prevăzute de art. 115 din Constituţie (în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011)".

Această din urmă situaţie se regăseşte şi în cauză, unde O.U.G. nr. 15 din 26 ianuarie 2001 a fost aprobată prin Legea nr. 278/2020.

Prin urmare, odată cu aprobarea de către legiuitor, ordonanţa în discuţie a preluat forţa juridică a legii, nemaiputând face obiect al verificării constituţionalităţii şi consecutiv acesteia al vătămării produse reclamantului, prin mecanismul juridic prevăzut la art. 9 din Legea nr. 554/2004, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind, deci, nefondate.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului potrivit cărora sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de recurs constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare al părţii, nefiind afectat nici principiul legalităţi procesului civil, prin faptul că prima instanţă nu a sesizat Curtea Constituţonală cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant.

Condiţia existenţei interesului procesual al ridicării excepţiei de neconstituţionalitate se verifică prin raportare la momentul invocării acesteia, acesta fiind şi momentul fixării, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată, a cadrului procesual specific soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Or, în prezenta cauză, soluţia pronunţată ulterior de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă nu va produce niciun efect în soluţionarea cererii deduse judecăţii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 812 din 18 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.