Revizuire for contradictory final judgments: lack of res judicata between distinct administrative contravention proceedings

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată şi parcursul cauzei în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2020, revizuenta societatea Secvitur S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanţa, revizuirea deciziei nr. 188/ACA/11.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, în sensul anulării acesteia, cu consecinţa admiterii apelului împotriva sentinţei civile nr. 7252/18.12.2019 pronunţată de Judecătoria Brăila.

1.2. Prin decizia nr. 326/24.09.2020, Tribunalul Brăila a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

1.3. Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1 din 28 ianuarie 2021, a respins cererea de revizuire, formulată de societatea revizuentă Secvitur S.R.L. privind decizia civilă nr. 188/11.06.2020 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu instituţia intimată A.N.A.F. - D.G.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanţa, ca nefondată.

1.4. Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs revizuenta Secvitur S.R.L., iar prin decizia nr. 5463 din data de 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă, a casat decizia nr. 1 din 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta societatea Secvitur S.R.L.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs revizuenta societatea Secvitur S.R.L., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi, fie trimiterea cauzei spre rejudecare, fie admiterea revizuirii, cu consecinţa anulării Procesului Verbal Seria x nr. x/16.11.2018, a amenzilor aplicate pentru încălcarea Legii nr. 70/2015 şi a O.U.G. nr. 28/1999, precum şi a măsurilor complementare de confiscare a unor sume de bani.

Totodată, revizuenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului pendinte, precum şi a cheltuielilor de judecată din celelalte procese ce au legătură cu Procesul Verbal Seria x nr. x/16.11.2018 întocmit de Direcţia Antifraudă DRAF 2 Constanţa, respectiv taxe de timbru, onorariu expert prin care s-a achitat expertiza la instanţa de fond.

În susţinerea căii de atac promovare, urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a contextelor litigioase anterioare, recurenta - revizuentă a argumentat, în esenţă, în sensul că decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta a apreciat că prima instanţă ar fi trebuit să insiste pe ataşarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila pentru a compara probatoriul din acesta cu cel din dosarul nr. x/2018, respectiv modul de redactare a proceselor-verbale, conţinutul expertizelor contabile şi stabilirea legăturii de cauzalitate între cele două procese-verbale întocmite de aceiaşi agenţi constatatori.

A mai arătat revizuenta că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat cu privire la apărările sale referitoare la principiul prezumţiei de nevinovăţie, reglementat de art. 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 alin. (1)1 din Constituţia României, sens în care, exhibând critici la adresa soluţiei pronunţate asupra procesului-verbal de contravenţie, revizuenta a evocat jurisprudenţa Curţii EDO din cauza Anghel contra României, care a judecat situaţia prezumţiei de nevinovăţie.

Printr-un alt set de argumente, făcând trimitere la aspectele dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 5643/10.11.2021, în prim ciclu procesual, revizuenta a argumentat în sensul că, în rejudecare, Curtea de Apel Galaţi ar fi desconsiderat aspectele dezlegate de Înalta Curte prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.

A mai arătat revizuenta că prima instanţă ar fi stabilit greşit situaţia de fapt, atunci când a învederat că depunerea sumelor despre care s-a făcut vorbire în dosarul nr. x/2018 s-ar fi realizat prin bancă sau când a reţinut că persoana fizică A. ar fi angajat al societăţii.

Totodată, revizuenta a apreciat că instanţa de fond nu ar fi realizat o analiză a situaţie incidente cauzei prin prisma prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la puterea de lucru judecat şi nici nu ar fi răspuns apărărilor revizuentei referitoare la modul de întocmire a procesului-verbal, care trebuie să respecte Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13/2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în ceea ce priveşte insuficienta motivare a faptei descrise de agenţii constatatori şi faptul că nu sunt individualizate persoanele de la care s-ar fi încasat sume de bani mai mari de 10.000/zi, dar nici dacă s-ar fi găsit sau nu sume de bani în casierie care să nu fi fost înregistrate în casa de marcat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata A.N.A.F.- D.A.G.A.F. - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanţa a solicitat respingerea recursului promovat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L., ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a deciziei recurate, argumentând, în esenţă, în sensul unei corecte interpretări şi aplicări, de către instanţa de fond, a normelor de drept incidente cauzei, câtă vreme, în opinia intimatei, nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat a aspectelor dezlegate prin decizia civilă nr. 130/19.03.2020, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, în raport de aspectele deduse judecăţii în dosarul nr. x/2018. Totodată, din perspectiva solicitării recurentei - revizuente de acordare a cheltuielilor de judecată, intimata a solicitat, în principal, respingerea cererii, iar, în subsidiar, diminuarea cuantumului acestora.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 13 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta - revizuentă nu a indicat cazurile de casare, dintre cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cărora a înţeles să subsumeze argumentele evocate, alegaţiile acesteia expuse în memoriul de recurs sunt încadrabile în motivele de recurs reglementate de pct. 5, 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (...)8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.".

Totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un astfel de motiv este incident dacă prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; aşadar, premisa aplicării textului legal menţionat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.

Prin recurs, revizuenta argumentează în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să insiste pe ataşarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, pentru a compara probatoriul din acesta cu cel din dosarul nr. x/2018, respectiv modul de redactare a proceselor-verbale, conţinutul expertizelor contabile şi stabilirea legăturii de cauzalitate între cele două procese-verbale întocmite de aceiaşi agenţi constatatori, precum şi că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat cu privire la apărările reclamantei referitoare la principiul prezumţiei de nevinovăţie, din perspectiva conţinutului procesului-verbal a cărui legalitate a fost verificată prin decizia nr. x/ACA/11.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Brăila (a cărei revizuire a fost solicitată).

Înalta Curte reţine, însă, că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care legiuitorul a reglementat în sensul că:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Totodată, conform prevederilor art. 513 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.:

"(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază; (4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

De referinţă sunt şi dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 430 C. proc. civ., ce dispun în sensul că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

În raport de sus indicatele prevederi normative, Înalta Curte reţine că instanţa învestită cu soluţionarea unei revizuiri prin care se evocă teza unor hotărâri potrivnice nu este chemată să verifice corectitudinea considerentelor expuse prin hotărârile supuse analizei or chestiuni care să vizeze reexaminarea fondului cauzei, ci doar dacă, prin cea de-a doua hotărâre se încalcă sau nu aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre. Ceea ce se verifică sunt aspectele reţinute prin hotărârile examinate.

În raport de aceste repere, nu se poate reţine că instanţa de fond ar fi încălcat reguli de procedură sancţionabile cu nulitatea, atunci când nu a mai apreciat necesară ataşarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, câtă vreme în deciziile analizate din perspectiva sus indicatului text normativ se regăsesc chestiuni legate de modul de redactare a proceselor-verbale, conţinutul expertizelor contabile ori alte elemente ale celor două procese-verbale.

Cât priveşte susţinerile recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond nu ar fi răspuns apărărilor revizuentei privind principiul prezumţiei de nevinovăţie, cu trimiterile la jurisprudenţa Curţii EDO din cauza Anghel contra României şi nici celor privind modul de întocmire a procesului-verbal, cu referire la Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13/2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în ceea ce priveşte insuficienta motivare a faptei descrise de agenţii constatatori şi faptul că nu sunt individualizate persoanele de la care s-ar fi încasat sume de bani mai mari de 10.000/zi, dar nici dacă s-ar fi găsit sau nu sume de bani în casierie care să nu fi fost înregistrate în casa de marcat, Înalta Curte consideră corect demersul primei instanţe de a nu se pronunţat şi asupra acestor chestiuni, câtă vreme ele privesc fondul litigiului soluţionat prin decizia atacată cu revizuire, fiind excedentare verificărilor pe care prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. le permit judecătorului învestit cu o cerere de revizuire.

Or, după cum a statuat şi Curtea Constituţională prin prima teză a pct. 15 al Deciziei CCR nr. 346 din 6 iunie 2020:

"15. (...) Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare."

De asemenea, în cauză nu poate fi reţinută nici o încălcare a prevederilor art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prima instanţă, respectând, contrar celor evocate de recurenta - revizuentă, în rejudecare, caracterul obligatoriu al problemelor de drept dezlegate de instanţa de recurs, în primul ciclu procesual, câtă vreme, după casare, instanţa de fond a judecat, din nou cauza, ţinând seama de motivele invocate ce se circumscriu verificărilor pe care aceasta era chemată să le realizeze în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens se reţine că prin sentinţa nr. 1 din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de societatea revizuentă Secvitur S.R.L. împotriva deciziei civilă nr. 188/11.06.2020 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, urmare realizării unei analize ce privea, în principal, teza îndeplinirii triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, reţinând doar că între cele două cauze - nr. x/2019 şi nr. x/2018 - există doar identitate de părţi, nu şi de obiect şi cauză.

Prin decizia nr. 5463 din data de 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă, evocând efectele modificărilor şi îmbunătăţirilor aduse de noul C. proc. civ., privind partea din hotărâre care se bucură de puterea de lucru judecat, fiind prevăzut în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât şi asupra considerentelor pe care aceasta se sprijină. Astfel, instanţa de recurs a apreciat că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând modul în care, în rejudecare, prima instanţă a procedat la aplicarea modului în care instanţa de recurs a trasat limitele în care se impunea realizarea examinării hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2018, Înalta Curte observă că, prin decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a efectuat analiza cauzei în parametrii impuşi prin hotărârea de casare, verificând dacă aspectele analizate prin decizia nr. 130/19.03.2020 a Tribunalului Brăila produc, în mod concret, efect pozitiv asupra chestiunilor tranşate prin Decizia nr. 188/11.06.2020 a Tribunalului Brăila, cu respectarea prevederilor art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, nu poate fi identificată o încălcare, de către instanţa de fond, a normelor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii, fiind nefondate criticile recurentei - revizuente subsumabile cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta- reclamantă invocă, în fapt, o pretinsă încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţia EDO şi a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi prin care recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu ar fi furnizat o motivare prin care să explice soluţia adoptată, Înalta Curte le găseşte, de asemenea, nefondate.

Instanţa de control judiciar reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ. şi arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinţei pronunţate. Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii la stabilirea situaţiei juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumabile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte consideră nefondate şi criticile prin care recurenta - revizuentă evocă o greşită interpretare, de către prima instanţă, a prevederilor de drept material incidente cauzei.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine că acesta intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit, or, în cauză nu poate fi identificată o aplicare eronată a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul evocat de recurenta - revizuentă.

În reglementarea noţiunii de autoritate de lucru judecat, inclusiv în planul fundamentării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevant este principiul respectării unei hotărâri judecătoreşti anterioare, în care s-au judecat chestiuni litigioase supuse controlului judecătoresc. Scopul unui astfel de mecanism este acela de a proteja principiul securităţii juridice din perspectiva sancţionării cazului în care a doua hotărâre încalcă aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre, însă un astfel de mecanism nu poate fi extins dincolo de ipotezele particulare pe care le reglementează, o astfel de reglementare fiind intrinsec legată de notele distinctive ale actului de justiţie realizat în cadrul litigiului concret soluţionat pe cale judiciară.

Or, în raport de obiectul celor două cauze, în care, în fiecare în parte, a fost examinată legalitatea unui alt proces-verbal de contravenţie, procese-verbale ce vizau acte materiale distincte, săvârşite la momente diferite, Înalta Curte consideră, în acord cu prima instanţă, că simpla similaritate a modului de descriere a acţiunilor sau inacţiunilor constatate a avea caracter de abatere contravenţională, nu justifică concluzia că situaţiile de fapt ce au stat la baza emiterii celor două procese-verbale sunt identice.

Astfel, aspectele dezlegate prin decizia civilă nr. 130/19.03.2020, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul x/2018, prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenţie nr. x/06.11.2018, privesc împrejurările concrete ale faptei contravenţionale vizate de acest proces-verbal şi nu pot conduce la concluzia că dezlegările date în privinţa acestuia s-ar impune cu autoritate de lucru judecat în analiza pe care, în dosarul x/2018, instanţa a realizat-o asupra împrejurările concrete ale faptei contravenţionale reţinute prin procesul-verbal a cărui legalitate a fost examinată prin decizia nr. x/11.06.2020.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, or în mod corect prima instanţă a apreciat că aspectele dezlegate prin decizia nr. 130/19.03.2020 a Tribunalului Brăila nu sunt în măsură a fi opuse cu autoritate de lucru judecat celor soluţionate prin decizia nr. 188/11.06.2020, a aceleiaşi instanţe, câtă vreme chestiunile litigioase examinate sunt, în esenţă lor, distincte (elementele minimale de similaritate evocate de recurentă nefiind în măsură să conducă la o altă concluzie).

În atare context, decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal este apărată de orice critică de nelegalitate subsumabilă cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 13 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.