Denial of executive board member approval for incomplete individual re-evaluation report lacking analysis of prior administrative sanctions under ASF Regulation

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, au solicitat anularea Deciziei nr. 525/22.04.2020 şi a Deciziei nr. 616/22.05.2020 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, emise de A.S.F., iar pe cale de consecinţă să se dispună:

a) În ceea ce-l priveşte pe reclamantul A.:

- obligarea A.S.F. la plata sumei de 6.856.128 de RON, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând remuneraţia lui A., în calitate de Preşedinte al Directoratului Societăţii de Investiţii Financiare Transilvania S.A. ("S.I.F.T."/"Societatea"), pentru o perioadă de 4 ani, sumă ce va fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei, la care se adaugă şi dobânda legală care începe să curgă ulterior expirării termenului de plată;

- obligarea A.S.F. la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de daune-interese morale, pentru prejudiciul moral suferit de către A.;

b) În ceea ce-l priveşte pe reclamantul B. se solicită:

- obligarea A.S.F. la plata sumei de 2.856.720 de RON, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând remuneraţia lui B., în calitate de Director al S.I.F.T., pentru o perioadă de 4 ani, sumă ce va fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei, la care se adaugă şi dobânda legală care începe să curgă ulterior expirării termenului de plată;

- obligarea A.S.F. la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de daune-interese morale, pentru prejudiciul moral suferit de către A..

Totodată, ambii reclamanţi au solicitat obligarea A.S.F. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1968 din 17 decembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată promovată reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat, casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că A.S.F. nu a acţionat cu exces de putere în momentul emiterii deciziilor contestate.

Sub un prim aspect, S.I.F.T. este cea care efectuează evaluările membrilor propuşi pentru funcţii de conducere, sens în care A.S.F., criticând, implicit, modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri şi, respectiv, s-a prezentat rezultatul evaluării către Autoritate, a acţionat cu exces de putere şi cu încălcarea prevederilor legale în materie.

Astfel, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2019, interpretat în mod eronat de către prima instanţă:

"Entităţile reglementate efectuează reevaluări cel puţin o dată la doi ani, cu excepţia entităţilor semnificative care au obligaţia de a efectua această reevaluare celpuţin o dată pe an".

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019, "entităţile reglementate sunt responsabile pentru evaluarea iniţială şi pentru monitorizarea adecvării individuale a persoanelor evaluate".

Întrucât entitatea reglementată este suverană să facă evaluarea membrilor propuşi pentru funcţiile de conducere, A.S.F. nu poate critica modul în care s-a făcut această evaluare şi, respectiv, s-au notat concluziile acestei evaluări. De aceea, contrar susţinerilor primei instanţe, în cauză, prin refuzul de avizare, a existat un exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, care trebuia, în mod evident, sancţionat de către instanţa de contencios administrativ.

Sub un al doilea aspect, tot din perspectiva excesului de putere, şi prima instanţă - preluând susţinerile A.S.F., reproşează S.I.F.T. că, în cadrul evaluării, nu ar fi făcut referire la sancţiunile aplicate de Autoritate.

În primul rând, contrar celor reţinute de către prima instanţă, în cadrul evaluării efectuate de entitatea reglementată, aspectele pe care persoanele desemnate să efectueze evaluările le au în vedere au un puternic caracter subiectiv, elementele care configurează evaluarea aflându-se, astfel, la latitudinea persoanelor ce fac parte din Comitetul de Nominalizare. În plus, prevederile art. 27 din Regulamentul nr. 1/2019, interpretate în mod eronat de către prima instanţă, se referă în mod expres doar la evaluarea efectuată de entitatea reglementată, iar nu la evaluarea efectuată de A.S.F. în acest sens, chiar denumirea art. 27 este "Monitorizarea şi reevaluarea structurii de conducere (de către entitatea reglementată)" .

În al doilea rând, contrar celor acreditate de către prima instanţă, art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 nu face referire la sancţiuni, sens în care susţinerile primei instanţe nu au absolut niciun fundament juridic.

În al treilea rând, din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 1/2019 - îndeplinirea cerinţei de "onestitate, reputaţie şi integritate" -, interpretate şi aplicate deopotrivă eronat de către prima instanţă, atributul de a analiza relevanţa elementelor care conturează cerinţele respective revine exclusiv persoanelor desemnate cu evaluarea din cadrul entităţii reglementate şi anume Comitetului de Nominalizare din cadrul S.I.F.T., nicidecum A.S.F.

Prin urmare, în condiţiile în care evaluarea este efectuată de entitatea reglementată, analiza relevanţei sancţiunilor aplicate de A.S.F. domnilor A. şi B. reprezintă atributul unic al Comitetului de Nominalizare, care a efectuat evaluările, fiind inadmisibil ca A.S.F. să respingă cererea de aprobare pentru acest motiv, A.S.F. neputând interveni în modalitatea de efectuare a evaluărilor de către entitatea reglementată.

De aceea, susţinerile primei instanţe referitoare la faptul că "astfel cum reiese din înscrisurile administrate, Notele întocmite de Comitetul de Nominalizare al S.I.F. Transilvania S.A.. privind evaluarea reclamanţilor A. şi B., depuse la AS.F., nu conţin informaţiile obligatorii impuse de cadrul legal în vigoare, şi anume analiza ce se impunea a fi realizată de către structura competentă de la nivelul S.I.F. Transilvania cu privire la sancţiunile aplicate de A.S.F. din perspectiva îndeplinirii cerinţei privind reputaţia, onestitatea şi integritatea,", sunt eminamente nefondate, ignorând, în realitate, aspectele menţionate la pct. 19-21 de mai sus.

În al patrulea rând, informaţiile referitoare la sancţiunile aplicate au fost avute în vedere de către entitatea reglementată, sens în care respingerea documentaţiei pentru acest motiv este pur formală, cu atât mai mult cu cât vorbim despre sancţiuni ce au fost aplicate chiar de către A.S.F., aspect care, deopotrivă, a fost ignorat de către prima instanţă.

Concret, prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, s-a arătat că informaţiile referitoare la sancţiunile aplicate de către AS.F. membrilor Directoratului sunt prezentate în cadrul Declaraţiei completate de reclamanţi conform formularului -Anexa nr. 1 a Regulamentului A.S.F. nr. 1/2019, iar respectivele documente au fost avute în vedere de membrii Comisiei de Nominalizare, contrar susţinerilor primei instanţe. În aceste condiţii, menţiunile privind pretinsa neluare în considerare a sancţiunilor aplicate sunt eminamente eronate, cu consecinţa anulării actelor atacate.

De asemenea, prin Adresa AS.F. nr. x/10.03.2020, Autoritatea a solicitat o explicaţie asupra neutilizării unui formular de evaluare prealabilă a adecvării persoanei propuse pentru o poziţie în cadrul structurii de conducere, ceea ce constituie o dovadă în plus a excesului de putere al autorităţii. Or, pentru evaluarea prealabilă individuală a membrilor structurilor de conducere Regulamentul A.S.F. nr. 1/2010 nu solicită un anumit formular tipizat ce trebuie utilizat şi nici nu impune unui astfel de material un conţinut minimal obligatoriu.

Regulamentul nr. 1/2019 solicită utilizarea unui formulat tipizat doar în cadrul evaluării colective a membrilor structurilor de conducere, aspect ignorat de către prima instanţă.

Mai mult, în condiţiile în care evaluarea prealabilă a membrilor Directoratului nu este standardizată, astfel cum este, spre exemplu, situaţia Declaraţiei - Anexa nr. 1 a Regulamentului AS.F. nr. 1/2019 sau a matricei de evaluare colective - Anexa nr. 4 a aceluiaşi regulament, solicitarea evaluării într-o anumită formă, cu ameninţarea că, în caz contrar, documentaţia depusă în vederea aprobării membrilor Directoratului va fi calificată incompletă de către A.S.F., reprezintă un abuz evident de putere şi încălcarea propriilor reglementări.

În considerarea dispoziţiilor art. 3 din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, anterior începerii activităţii, entităţile reglementate şi supravegheate de A.S.F. supun aprobării Autorităţii membrii structurii de conducere, iar aceştia îşi exercită efectiv mandatul de la data autorizării. În speţă, pentru deţinerea unui nou mandat, chiar şi în aceeaşi componenţă, membrii Directoratului S.I.F.T. trebuie să fie aprobaţi în această funcţie de către A.S.F., conform reglementărilor menţionate.

Efectuarea demersurilor necesare şi transmiterea către A.S.F. a documentaţiei aferente aprobării, conform art. 22 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, se realizează într-o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile înainte de data de expirare a mandatului.

În virtutea dispoziţiilor art. 30 din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, cererea prin care se solicită aprobarea membrilor structurii de conducere trebuie însoţită de o serie de documente prezentate în mod expres în cadrul alin. (1) al acestui articol.

Art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 cuprinde o excepţie de la alin. (1) al articolului în ceea ce priveşte conţinutul dosarului de avizare, excepţie activată în situaţia în care se solicită aprobarea unei persoane care au fost anterior aprobată de către A.S.F. în aceeaşi funcţie la aceeaşi entitate reglementată, cum este cazul de faţă. Aşadar, având în vedere aceste dispoziţii legale, la data de 16.01.2020, S.I.F.T. a transmis către A.S.F. Adresa nr. x/16.01.2020, însoţită de lista scurtă a documentelor, conform art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, motivat de faptul că membrii Directoratului erau deja avizaţi de către A.S.F. în calitate de membri ai Directoratului S.I.F.T.

După depunerea documentaţiei necesare, astfel cum este reglementată de art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F., Autoritatea a solicitat S.I.F.T., prin Adresa nr. x/17.02.2020, o serie de clarificări şi documente suplimentare pentru avizare şi anume procesul-verbal al şedinţei C.S. din 15.01.2020, documente ce au fost transmise de către S.I.F.T., iar prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, societatea a prezentat Autorităţii toate clarificările solicitate prin Adresa nr. x/17.02.2020, depunând în acest sens inclusiv procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Supraveghere din 15.01.2020.

În concluzie, S.I.F.T. a respectat întocmai solicitările formulate de către Autoritate prin Adresa nr. x/17.02.2020, depunând în acest sens, prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, toate documentele solicitate, sens în care prima instanţă în mod eronat a reţinut faptul că documentaţia transmisă nu ar fi completă, deşi au fost îndeplinite toate criteriile reglementate de art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, contrar celor acreditate în cuprinsul sentinţei recurate.

Din această perspectivă, s-a precizat că S.I.F.T. a transmis către A.S.F. cea mai recentă evaluare a membrilor Directoratului, efectuată la data de 10.05.2019 (valabilă, aşadar, până la 09.05.2020), în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (6) din Regulamentul nr. 1/2019, orice altă evaluare anterioară fiind fără relevanţă. Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 impune ca, în cadrul dosarului de avizare să fie prezentată o evaluare prealabilă a persoanelor propuse pentru respectiva funcţie -condiţie îndeplinită -, fără ca respectiva evaluare să fie condiţionată de alte acte sau lucrări efectuate sau de efectuat anterior sau concomitent solicitării de aprobare a membrilor Directoratului.

Având în vedere aceste argumente se poate desprinde o singură concluzie şi anume aceea că, în pofida celor reţinute în cuprinsul sentinţei recurate, dosarul depus în vederea aprobării membrilor Directoratului a fost complet, acesta cuprinzând toate documentele solicitate expres şi imperativ prin Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, sens în care, în mod nelegal şi cu exces de putere, A.S.F. a respins cererea de emitere a avizului solicitat, contrar susţinerilor primei instanţe.

Nu în ultimul rând, recurenţii au arătat că s-a reţinut în mod greşit faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere din 15.01.2020 nu mai producea efecte la data emiterii actelor atacate, ca urmare a revocării acesteia, întrucât Consiliul de Supraveghere al S.I.F.T. a organizat şedinţa din 23.04.2020, prin care a fost aprobată menţinerea hotărârii nr. 1/15.01.2020 a Consiliului de supraveghere de desemnare a membrilor Directoratului pentru un nou mandat cu o perioadă de 4 ani, începând cu data de 20.04.2020 până la data de 19.04.2024. Această hotărâre din 23.04.2020 nu a fost contestată şi nici anulată de către instanţele de judecată, pe cale de consecinţă, producând în continuare efecte depline.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În fapt, prin adresa înregistrată la A.S.F. sub nr. x/17.01.2020, completată ulterior cu adresele înregistrate sub nr. x/20.02.2020, nr. y/12.03.2020, nr. z/23.03.2020 şi nr. w/26.03.2020, S.I.F. Transilvania S.A. a solicitat A.S.F. aprobarea domnilor A., C. şi B. în calitate de membri ai Directoratului societăţii pentru un nou mandat de patru ani, în baza hotărârii Consiliului de Supraveghere din data de 15.01.2020.

Prin deciziile a căror anulare se solicită, respectiv decizia nr. 525/22.04.2020 A.S.F a respins solicitarea SIF Transilvania de autorizare a domnilor A., C. şi B. în funcţia de membri ai Directoratului S.I.F. Transilvania S.A., iar prin Decizia nr. 616/22.05.2020 a respins plângerea prealabilă formulată de către A. şi B. împotriva deciziei nr. 525 din 22.04.2020.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că SIF Transilvania avea obligaţia de a respecta prevederile legale, respectiv de a depune la A.S.F. documentaţia completă prevăzută de art. 30 alin. (6) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Prin motivele de recurs formulate, recurenţii-reclamanţi arată, în esenţă, că autoritatea pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a acţionat în mod nelegal şi cu exces de putere, refuzând nejustificat autorizarea recurenţilor ca membri ai Directoratului societăţii, iar prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 al ASF.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că în situaţia entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. care supun aprobării persoane care au fost anterior evaluate şi aprobate de A.S.F. în aceeaşi funcţie şi la aceeaşi societate, incidente sunt dispoziţiile menţionate la art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 privind evaluarea şi aprobarea membrilor structurii de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie în cadrul entităţilor reglementate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Conform acestor prevederi, S.I.F. Transilvania S.A. avea obligaţia depunerii la A.S.F. a unei cereri semnată de reprezentantul legal al entităţii, însoţită, printre altele, de copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale întocmit de entitatea reglementată în conformitate cu art. 27 alin. (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 anual în cazul S.I.F. Transilvania).

In ceea ce priveşte documentul prevăzut la art. 30 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019. S.I.F., din analiza documentelor existente în dosar rezultă că S.I.F. Transilvania nu a depus acest document, astfel că în Decizia nr. 525/22.04.2020 s-a menţionat expres faptul că S.I.F. Transilvania nu a depus copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale, întocmit de entitatea reglementată în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019. În îndeplinirea acestor atribuţii legale, A.S.F. a analizat documentele primite de la S.I.F. Transilvania S.A. şi anume notele Comitetului de Nominalizare privind evaluarea celor 3 persoane, constatând că acestea nu conţin elementele prevăzute la art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019.

Rezultă din corespondenţa purtată între A.S.F. şi S.I.F. Transilvania S.A. faptul că s-au comunicat în mod clar lipsurile documentaţiei, ulterior acestea făcând obiectul analizei structurii de specialitate, fără a fi necesar a se regăsi în cuprinsul deciziei întreaga desfăşurare a procedurii administrative, cât timp înscrisurile fac parte din documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia, fiind suficientă indicarea constatărilor finale la care a ajuns autoritatea.

Or, nu s-ar putea reţine afirmaţiile recurenţilor conform cărora societatea (în speţă, SIF Transilvania S.A.) este cea care efectuează evaluarea membrilor propuşi pentru funcţii de conducere, sens în care A.S.F., criticând modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri, ar fi acţionat cu exces de putere sau că din perspectiva aceluiaşi exces de putere al A.S.F., prima instanţă a reţinut în mod greşit că SIF Transilvania S.A. nu ar fi făcut referire la sancţiunile aplicate de autoritate.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 93/2012, pârâta A.S.F. exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control inclusiv asupra organismelor de plasament colectiv, societăţilor de administrare a investiţiilor, emitenţilor de valori mobiliare, respectiv asupra tuturor entităţilor, instituţiilor, operatorilor de piaţă şi emitenţilor de valori mobiliare, precum şi operaţiunilor şi instrumentelor financiare reglementate de legislaţia secundară emisă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 93/2012.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 93/2012, supravegherea exercitată de A.S.F., prevăzută la art. 2 alin. (1), se realizează, printre altele, prin acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condiţiile legii, de autorizaţii, aprobări, avize, atestate, derogări.

În sensul dispoziţiilor enunţate emiterea unui act administrativ chiar şi cu aplicarea greşită a unor dispoziţii legale nu conduce în mod obligatoriu la concluzia emiterii actului administrativ cu exces de putere din partea autorităţii, definit de dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Emiterea actului administrativ unilateral de către o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice, implică o marjă de apreciere din partea emitentului şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea are obligaţia să o analizeze pentru emiterea actului în condiţii de legalitate. Pentru a nu exista un exces de putere din partea autorităţii, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, se impune ca exercitarea dreptului de apreciere să se realizeze cu respectarea competenţei prevăzute de lege, revenind instanţei de judecată, în controlul exercitat asupra actelor administrative, să verifice conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţii emitente, a unui just echilibru între interesul personal pretins vătămat şi interesul public ocrotit de autorităţile publice. În situaţia unei dezechilibru între cele două interese, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere, se poate vorbi de un exces de putere în aprecierea asupra oportunităţii în emiterea actului administrativ.

În raport de cele reţinute anterior, apar ca fiind nefondate susţinerile recurenţilor-reclamanţi conform cărora pârâta ar fi criticat modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri sau că A.S.F. a constatat/criticat analiza sancţiunilor aplicate persoanelor a căror autorizare s-a solicitat.

A.S.F. a invocat lipsa unor documente care să conţină informaţiile esenţiale prevăzute de dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. b) şi la art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019, iar nu caracterul nesatisfăcător al evaluărilor.

Se reţine că prin Deciziile A.S.F. nr. 424/25.03.2019 şi nr. 422/25.03.2019, reclamanţii A. şi B. au fost sancţionaţi de A.S.F. pentru nerespectarea dispoziţiilor Deciziei A.S.F. nr. 438/05.04.2018, prin care s-a stabilit în sarcina Directoratului obligaţia de a adopta, în timp util, măsurile necesare modificării şi publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 27/28.04.2018.

În acest sens, dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 prevăd că:

"(2) Procesul de reevaluare individuală sau colectivă a membrilor structurii de conducere ia în considerare următoarele aspecte, fără a se limita la acestea:

a) eficienţa structurii de conducere, făcându-se referire la procesul de lucru, fluxul de informaţii şi liniile de raportare către structura de conducere, cu luarea în considerare a rapoartelor şi recomandărilor furnizate de reprezentaţii care asigură funcţiile control intern/conformitate, audit intern;

b) conducerea eficace şi prudentă a entităţii, inclusiv buna- credinţă a structurii de conducere în activităţile desfăşurate în interesul entităţii;

c) capacitatea structurii de conducere de a se concentra asupra aspectelor de importanţă strategică;

d) frecvenţa întâlnirilor, a timpului dedicat, precum şi a gradului de participare şi implicare a membrilor în timpul reuniunilor;

e) orice modificare a componenţei structurii de conducere şi orice deficienţe în ceea ce priveşte adecvarea individuală şi colectivă a acestuia, ţinând seama de modelul de afaceri al entităţii reglementate, de strategia de risc şi de modificările acesteia;

f) obiectivele de performanţă stabilite pentru entitatea reglementată, dar şi pentru structura de conducere;

g) gândirea independentă a membrilor structurii de conducere, respectarea principiului independenţei şi conformitatea membrilor cu politica privind conflictele de interese;

h) măsura în care componenţa structurii de conducere a îndeplinit obiectivele stabilite în politica privind diversitatea în conformitate cu art. 9;

i) orice evenimente care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării individuale sau colective a membrilor structurii de conducere, inclusiv modificări ale modelului de afaceri, strategiilor şi modului de organizare".

Or, este evident că în procesul de reevaluare individuală sau colectivă a membrilor structurii de conducere trebuie să fie luate în considerare deficienţele în ceea ce priveşte adecvarea individuală, respectiv evenimentele care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării individuale, aceasta presupunând analiza sancţiunilor aplicate persoanelor evaluate, având în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, care prevăd calităţile pe care trebuie să le îndeplinească acestea.

Simpla enumerare a sancţiunilor aplicate de A.S.F. unor membri ai directoratului, prezentate în cuprinsul declaraţiilor întocmite chiar de aceştia, nu corespunde cerinţelor legii, cât timp nu este însoţită de o minimă analiză efectuată de către structura competentă a S.I.F. Transilvania cu privire la impactul pe care îl produc sancţiunile respective, precum şi menţionarea concluziilor desprinse ca urmare a analizei efectuate. A.S.F. nu a criticat analiza întreprinsă pe marginea sancţiunilor aplicate persoanelor a cărei autorizare se solicită, ci lipsa acestei analize.

Aşadar, faţă de dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. e) şi i) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, sancţionarea celor trei membri ai Directoratului prin deciziile ASF nr. 424/25.03.2019, nr. 422/25.03.2019 şi nr. 425/25.03.2019 a fost considerată un eveniment care se impunea a fi avut în vedere de societate la momentul evaluării/reevaluării.

În privinţa susţinerilor recurenţilor conform cărora instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere din data de 15.01.2020 nu mai producea efecte la data emiterii deciziilor contestate, Înalta Curte reţine că prin art. 2 din hotărârea Consiliului de supraveghere al S.I.F.T. din data de 30.03.2020 s-a decis revocarea hotărârii din 15.01.2020, prin care fuseseră numiţi membrii Directoratului. Această hotărâre din 30.03.3030 a fost validată de instanţele de contencios administrativ, astfel că la data emiterii deciziei nr. 525/22.04.2020, hotărârea din 15.01.2020 nu mai producea efecte.

De asemenea, Înalta Curte nu poate da valenţa solicitată de recurenţi susţinerii referitoare la organizarea şedinţei din data de 23.04.2020, prin care ar fi fost aprobată menţinerea hotărârii din 15.01.2020, în contextul în care şedinţa din 23.04.2020 a fost convocată şi desfăşurată cu nerespectarea condiţiilor legale, pentru această conduită persoanele responsabile fiind sancţionate prin decizii A.S.F. subsecvente, menţinute de instanţele de judecată.

Concluzionând, Înalta Curte subliniază că autoritatea pârâtă nu a respins cererea pe motivul neîndeplinirii criteriilor impuse de lege persoanelor a căror autorizare se solicită, respectiv pe o analiză de oportunitate (cunoştinţe, competenţe şi experienţă profesională, reputaţie, onestitate şi integritate), ci pe motiv că documentaţia a fost incompletă.

Deşi recurenţii-reclamanţi apreciază şi în recurs că toate cerinţele regăsite la art. 27 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 reies atât din notele de evaluare individuale, cât şi din Matricea privind evaluarea adecvării în mod colectiv a Directoratului S.I.F.T., documente anexate Hotărârii C.S. nr. 1/15.01.2019, este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că elementele la care se face referire răspund unor cu totul alte cerinţe.

Rezultă astfel că SIF Transilvania nu a depus la A.S.F. documentaţia completă prevăzută de art. 30 alin. (6) din Regulamentul nr. 1/2019, desi regulamentul precizează expres că în vederea aprobării unei persoane care a fost anterior evaluate şi aprobată de către A.S.F. în aceeaşi funcţie la aceeaşi entitate reglementată, cererea depusă, semnată de reprezentantul legal al entităţii reglementată, este însoţită de copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale întocmit de entitatea reglemetată, în conformitate cu art. 27 alin. (3).

În această situaţie au devenit incidente prevederile art. 33 alin. (5) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, potrivit cărora:

"A.S.F. respinge cererea privind aprobarea persoanei propuse să exercite responsabilităţi în cadrul structurii de conducere ori atribuţii aferente unor funcţii-cheie în cadrul unei entităţi reglementate dacă: (...) c) entitatea reglementată nu transmite sau persoana evaluată nu prezintă informaţii suficiente pentru a dovedi adecvarea persoanei evaluate sau entitatea reglementată nu răspunde solicitării A.S.F. de completare a datelor, documentelor şi informaţiilor necesare evaluării adecvării în termen de maximum 30 de zile de la transmiterea acesteia", cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1968 din 17 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.