Calculation of revision deadline for first-instance judgments subject to direct cassation and subsequent peremption of appeal

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 09.06.2005 a fost înregistrată sub nr. x/2005 (nr. în format vechi 1988/2005) încheierea nr. 7/25.05.2005, prin care Curtea de Conturi a României, secţia de control financiar ulterior a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile constatate prin Raportul de control intermediar şi reţinute urmare a examinării dosarului aflat pe rol, după cum urmează:

- pentru prejudiciul creat bugetului de stat în sumă totală de 3.069.559.505 RON compus din 2.995.684.817 RON prejudiciul efectiv reprezentând plăţi necuvenite şi 73.874.688 RON foloase nerealizate aferente, calculate până la data de 08.04.2004 utilizând nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR de 8,45%/an, răspunderea a fost reţinută următoarelor persoane:

- A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004;

- B., director al Direcţiei buget-finanţe, programe, resurse umane în perioada 01.01-12.08.2004 şi 06.10.2004-31.12.2004.

Totodată, prin încheierea nr. 7 din data de 25.05.2005 Curtea de Conturi a dispus şi sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea cercetării şi încadrării penale a faptelor prezente la punctul 5 săvârşite de domnul A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004.

Prin sentinţa civilă nr. 372 pronunţată la data de 28.01.2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite în parte sesizarea Curţii de Conturi a României, cu sediul în Bucureşti, formulată în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, A. şi B..

Stabileşte răspunderea civilă delictuală a pârâţilor A. şi B. pentru suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat.

Obligă pârâţii la plata, în solidar, a sumei de 299.568,4817 RON (RON), actualizată cu rata dobânzii de referinţă a BNR începând cu data de 09.04.2004 şi până la achitarea efectivă, la bugetul statului.

Constată recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004."

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii A. şi B., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2005

Prin decizia nr. 3139 pronunţată la data de 26 mai 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimate recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, această hotărâre fiind irevocabilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 372 din data de 28.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a formulat cerere de revizuire, precum şi cerere de repunere în termenul de revizuire, întemeiată, conform precizării depuse la data de 15.09.2022, pe dispoziţiile art. 322 pct. (2) şi (5) C. proc. civ. 1865, această cale extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

2. Hotărârea curţii de apel ce face obiectul prezentului recurs

Prin sentinţa civilă nr. 2236 din data de 25 noiembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de repunere în termen.

Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 28.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 şi B.,ca tardiv formulată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul A., solicitând modificarea în tot/casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865, recurentul apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865, în raport de care termenul de revizuire este "de o lună şi se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după casarea fondului, de la pronunţare", conform art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

Astfel, instanţa a reţinut, în mod eronat, că termenul de revizuire de 1 lună curge de la data comunicării hotărârii definitive, respectiv a sentinţei nr. 372/28.02.2013, ignorând înscrisurile depuse la dosar, care atestă formularea cererii de revizuire cu respectarea termenului legal de o lună calculate de la data când instanţa de recurs a constatat perimarea recursului, respectiv de la data de 26.05.2021.

Aşadar, sentinţa civilă nr. 372 pronunţată la data de 28.01.2013 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă la data pronunţării perimării recursului, respectiv la data de 26.05.2021. Prin urmare, termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire împotriva setntinţei menţionate curge de la data comunicării deciziei civile nr. 3139/26.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de la data de 26.05.2021, când s-a constatat definitiv perimarea.

Un al doilea motiv de nelegalitate a vizat soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5, în privinţa căreia erau incidente prevederile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. 1865.

Referitor la aceasta, instanţa a reţinut că şi în situaţia în care termenul de revizuire de o lună s-ar calcula prin raportare la decizia nr. 372/10.10.2019 pronunţată în recursul în casaţie de către Î.C.C.J., secţia penală, termenul de revizuire s-ar fi împlinit la 10.11.2019.

Recurentul a precizat că la data de 16.06.2021 a solicitat Î.C.C.J. să îi comunice decizia penală nr. 372/10.10.2019, iar aceasta i-a fost transmisă prin poştă la data de 16.07.2021, motiv pentru care solicită a se constata că a depus în termen cererea de revizuire (termenul legal de o lună de la data de când a luat cunoştinţă de decizia penală nr. 372/10.10.2019).

Acesta a şi fost considerentul pentru care a solicitat instanţei repunerea în termenul de exercitare a revizuirii, având în vedere faptul că sentinţa civilă nr. 15818 din 8.07.2013 - dosar nr. x/2005 şi decizia nr. 664/A din 15.04.2016 - dosar nr. x/2015, au fost pronunţate definitiv de instanţele de judecată în perioada în care sentinţa civilă nr. 372 din 28.01.2013, pronunţaţă de Curtea de Apel Bucureşti, a cărei revizuire se solicită, nu era definitivă, recursul fiind suspendat, astfel că nu puteau fi înfăţişate în proces.

Or, este de la sine înţeles faptul că nu se putea solicita revizuirea unei sentinţe care nu era definitivă.

Concluzionând, recurentul a arătat că sentinţa civilă nr. 372 din 28.01.2013 se întemeiază pe decizia penală nr. 274/R/07.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, decizia penală nr. 141/A/01.04.2011 a Tribunalului Bucureşti şi pe sentinţa penală nr. 442/15.06.2009 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, toate acestea fiind desfiinţate prin decizia penală nr. 664/A din 15.04.2016 a Curtii de Apel Bucureşti, pronunţată ca urmare a Hotărârii C.E.D.O. din 2 decembrie 2014, astfel încât sentinţa civilă nr. 372/28.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a cărei revizuire se solicită este nulă de drept.

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii Curtea de Conturi a României, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 şi B. nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Printr-o primă critică formulată de recurent, acesta invocă interpretarea eronată dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865. Întrucât aceste dispoziţii reglementează doar unul din cele două motive de revizuire invocate de recurentul-revizuent, iar, în realitate, recurentul este nemulţumit de modul de apreciere al instanţei de fond cu privire la termenul de exercitare al căii de atac a revizuirii, termen ce este reglementat de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, aceasta este, de fapt, norma legală pretins a fi eronat interpretată de către prima instanţă.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la art. 322-328 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte constată că potrivit art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 5 C. proc. civ. 1865: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: …

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; …

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

De asemenea, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 din acelaşi cod: "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri;

4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;"

Din interpretarea acestor dispoziţii reiese faptul că, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. 1865 invocat de recurentul-revizuent în cererea sa, în cazul în care hotărârea ce se solicită a fi revizuită este definitivă, termenul pentru formularea cererii de revizuire este de 1 lună de la data comunicării acesteia, iar, în cazul în care hotărârea ce face obiectul revizuirii este pronunţată de o instanţă de recurs " după evocarea fondului", termenul de 1 lună curge de la pronunţarea respectivei hotărâri.

În prezenta cauză hotărârea ce s-a solicitat a fi revizuită este sentinţa civilă nr. 372 din data de 28.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în primă instanţă.

Or, potrivit art. 377 C. proc. civ. 1865:

"(1) Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

(2)1 Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate,

2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate,

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii,

5. orice, alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Cum sentinţa civilă nr. 372 din data de 28.01.2023, ce face obiectul cererii de revizuire a fost pronunţată în materia contenciosului administrativ, în mod corect instanţa care a pronunţat-o a menţionat în dispozitivul hotărârii că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate, în condiţiile în care hotărârea atacată cu revizuire putea fi atacată cu recurs, deci, fără drept de apel, fiind pronunţată în primă instanţă, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că aceasta este o hotărâre definitivă, în sensul art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, iar termenul de 1 lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod curge de la comunicarea acesteia şi nu de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, respectiv a deciziei nr. 3139 din 26 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta din urmă fiind irevocabilă, iar nu definitivă, cum eronat susţine recurentul-revizuent.

De altfel, chiar în dispozitivul deciziei nr. 3139 din 26 mai 2021 este menţionat caracterul irevocabil al acestei hotărâri, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. 1865.

Prin urmare, termenul de 1 lună impus de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 pentru cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 din acelaşi cod curge de la comunicarea sentinţei civile nr. 372 din data de 28.01.2013 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios admistrativ şi fiscal şi, faţă de data comunicării acestei sentinţe către recurentul-revizuent, respectiv la data de 17.12.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare ataşată la dosarul de recurs al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. x/2005, termenul de 1 lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2014, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. 1865.

În condiţiile în care cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă de recurentul-revizuent la data de 28.06.2021, conform ştampilei aplicate pe plicul de expediere ataşat la dosarul de revizuire, în mod corect şi interpretând judicios dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 anterior enunţate, prima instanţă a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. 1865 a fost tardiv formulată.

În privinţa celui de-al doilea motiv de revizuire invocat de recurentul-revizuent, se constată că acesta este cel reglementat de ipoteza a doua a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, care, potrivit doctrinei, vizează situaţia în care hotărârea atacată pe calea revizuirii s-a întemeiat pe o hotărâre penală sau administrativă care a fost la rândul ei revizuită.

Justificarea acestui caz constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa, iar aceste modificări trebuie să influenţeze hotărârea care s-a bazat pe acel material probator. Rezultă, astfel, că revizuirea este admisibilă, pentru acest motiv, numai în măsura în care hotărârea care a fost revizuită a fost determinantă pentru soluţia din hotărârea atacată. În literatura de specialitate, s-a apreciat că expresia "revizuire" anterior menţionată are un sens generic, motivul putând fi invocate şi dacă hotărârea ce a stat la baza hotărârii atacate cu revizuire a fost desfiinţată prin alte mijloace legale (apel, recurs, contestaţie în anulare, recurs în anulare etc.)

Astfel, în prezenta cauză se constată că litigiul penal până la soluţionarea căruia a fost suspendată judecata litigiului de contencios administrativ în cadrul căruia s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, a fost soluţionat definitiv la data de 27.02.2019 prin pronunţarea deciziei penale nr. 271/A, hotărâre ce are caracter definitiv, iar prima instanţă a calculat, în mod corect, termenul de revizuire de 1 lună, care a început să curgă la această dată, constatând că şi acest motiv de revizuire a fost formulat tardiv de către recurentul-revizuent, respectiv la data de 28.06.2021.

În acelaşi timp, contrar susţinerilor recurentului, chiar şi în cazul în care termenul de revizuire de o lună s-ar calcula prin raportare la decizia penală nr. 372/RC/10.10.2019 pronunţată în soluţionarea recursului în casaţie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, termenul de revizuire s-ar fi împlinit la data de 10.11.2019, fiind cu mult depăşit la data promovării cererii de revizuire.

Astfel, recurentul-revizuent s-a raportat, în mod eronat la data comunicării acestei ultime hotărâri, respectiv la data de 16.07.2021, în condiţiile în care prin decizia nr. 372/RC/10.10.2019 s-a dispus doar respingerea recursului în casaţie formulat împotriva deciziei penale nr. 271/A din 27.022019, menţinându-se, aşadar, soluţia pronunţată prin aceasta.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. 1865, ce reglementează termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5, Înalta Curte reţine că prin sintagma "a luat cunoştinţă de hotărâre", respectiv de "înscrisurile noi", legiuitorul vizează momentul cunoaşterii existenţei înscrisului, iar în speţa de faţă acesta s-a realizat atunci când revizuentul, prezent fiind la judecarea cauzei soluţionate prin hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost pronunţată de instanţă.

Aşadar, data pronunţării hotărârii constituind "act nou" este momentul de la care curge termenul de prescripţie de 1 lună, formularea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoaşterea argumentării care a stat la baza pronunţării respectivei hotărâri.

Pe de altă parte, în condiţiile în care cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la data de 28.06.2021, iar decizia penală nr. 372/10.10.2019 i-a fost comunicată revizuentului la data de 16.07.2021, astfel cum chiar acesta menţionează în cererea de recurs ce face obiectul prezentei judecăţi, deci ulterior formulării cererii de revizuire, în mod eronat se susţine că "cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal de o lună de la data de când a luat cunoştinţă de decizia penală."

Prin urmare, constatând că în privinţa soluţiei date asupra cererii de repunere în termen recurentul-revizuent nu a formulat critici, Inalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 5 şi art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ. 1865.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2236 din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2023.