Appeals dismissed; partial annulment of audit measures upheld in EU/IBRD agricultural project dispute.

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României şi intervenienţii A., B., C., D., a formulat cerere în anulare, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună: anularea (în principal în tot, iar în subsidiar, în parte) a:

(i) încheierii nr. 24/22.07.2015 şi a încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunţate de Curtea de Conturi a României, precum şi a actelor care stau la baza acestora respectiv a (ii) Deciziei nr. 9/11.06.2015 ("Decizia") şi a (iii) Raportului de Control înregistrat la MADR sub nr. x/13.05.2015 (în calitate de act care stă la baza emiterii Deciziei sus indicate) (în continuare numit "Raportul de control").

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 307/2020 din 10 septembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în formularea capătului de cerere privind anularea încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunţate de Curtea de Conturi a României

Respinge capătul de cerere privind anularea încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunţate de Curtea de Conturi a României ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Admite în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu sediul în sector 3, Bucureşti,în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României cu sediul în sector 1, Bucureşti, str. x şi intervenienţii E. cu domiciliul în Bucureşti, C. cu domiciliul în Bucureşti, şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, A. cu sediul în Bucureşti, Intr. Epocii nr. 30, sector 1 şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, D. cu domiciliul în Bucureşti, Bd. x, sector 6 şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, G. cu domiciliul ales în Mun. Timişoara, jud. Timiş, H. cu domiciliul în Braşov, I. cu domiciliul în Bucureşti, J. cu domiciliul în Piatra Neamţ, K. cu domiciliul în Bucureşti, B. cu domiciliul în Bucureşti, şi domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x.

Anulează în parte decizia nr. 9/11.06.2015 şi încheierea nr. 24/22.07.2015 după cum urmează:

- anulează măsurile dispuse la punctul I.1, la pct. I.3, pct. I.5, pct. II.2.3, II.2.4 din Decizia nr. 9/11.06.2015.

- anulează în parte măsura la pct II.1.1.3., constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilităţi, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăţi şi ordonanţări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spaţiului. Menţine în rest măsura contestată.

Respinge acţiunea, în rest, ca fiind neîntemeiată.

Admite, în parte, cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată în favoarea reclamantului de către intervenienţii A., B., C., D., în măsura admiterii cererii principale.

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie- introducere forţată în cauză-a numiţilor E., G., H., I., J., K., A., B., C., D..

Obligă reclamantul la plata către intervenientul forţat K., a sumei de 2200 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, onorariu avocaţial, conform chitanţei serua CABO nr. x din 22.04.2016.

Respinge ca fiind neîntemeiată cererea celorlalţi intervenienţi forţati de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

În baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ., admite, în parte, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi obligă pârâta la plata sumei de 3400 (parţial onorariu expertiză şi taxă judiciară de timbru 50 de RON) către reclamant şi 2600 RON către intervenienţii accesorii (cotă parte din onorariu expert).".

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 307/2020 din 10 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenienţii A., D., C., B..

Reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în temeiul art. dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii aspectelor solicitate în cererea introductivă, respectiv anularea măsurilor dispuse şi la punctele din decizia nr. 9/11.06.2015 emisă de Curtea de Conturi, respectiv nr. I.2 lit. a); pct. I.2 lit b; pct. I.2 lit. c); pct. I.4; pct. II.1.1.1; pct. II 1.1.2; pct. II.2.1; pct. II.2.2, pct. II.1.1.3.

Astfel, MADR critică doar în parte sentinţa instanţei de fond, ca fiind neîntemeiată, având în vedere că instanţa nu s-a aplecat în profunzime şi pe aspectele solicitate prin acţiune de MADR, în ceea ce priveşte solicitarea justificată de a anula măsurile de la pct. I.2. lit. a); pct. l.2. lit. b) şi pct. I.2. lit. c); pct. I.4; pct. ll. 1.1.1; pct. ll. 1.1.2; pct. ll. 2.1; pct. II.2.2, pct. II 1.1.3, dispuse în Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României.

Solicită instanţei de control să aprecieze neaplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este întemeiat şi trebuie admis în consecinţă.

A susţinut în motivarea recursului că, în perioada 2016-2021, Curtea de Conturi a României a efectuat acţiuni de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, fiind emise Rapoarte de follow-up.

Criticile pe care le formulează MADR prin prezentul recurs au la bază aspectele pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, precum şi aspectele reţinute de către auditorii publici ai Curţii de Conturi ai României ca urmare a misiunilor de audit efectuate, în urma căreia a fost emis Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 52447/02.11.2016, şi respectiv cu nr. 66943/25.05.2021.

În Raportul (follow-up) privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 sunt arătate aspectele rezultate în urma acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, astfel:

măsurile I.2.a; I.2.b; I.2.c.; I.3; I.4; II.1.1.2;II.1.1.3 şi II.2.2; II.2.3, au rămas fără obiect;

măsurile nr. II.1.1.1 şi II.2.4, au fost implementate parţial;

MADR solicită instanţei de control judiciar să reţină cauza spre rejudecare iar, prin hotărârea ce o va pronunţa să admită recursul şi să dispună casarea în parte a sentinţei civile nr. 307/10.09.2020 şi admiterea în totalitate a acţiunii formulată de MADR

Cu privire la respingerea contestaţiei formulată de MADR împotriva abaterilor prezentate la pct. l.2.11t.a; pct. l.2.lit. b) şi pct. l.2. lit. c) din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut că:

"a. Evidenţa financiar - contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziţie în vederea realizării Proiectului CESAR nu a fost organizată potrivit prevederilor legale, în sensul că aceasta nu a fost realizată separat pentru fiecare proiect. în condiţiile în care Unitatea de Management a Proiectului (UMP) a avut doua proiecte aflate în derulare.

b. Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale aferente Proiectului CESAR a fost organizat necorespunzător, nu oferă informaţii cu privire la creditele bugetare utilizate prin angajare a creditelor bugetare disponibile, precum şi cu privire la angajamentele legale aprobate în cadrul Proiectului CESAR.

c. Bunurile de natura materialelor consumabile în sumă de 1.319.334,05 RON nu au fost înregistrate la momentul achiziţiei în evidenţa contabilă a UMP, contravaloarea acestora fiind înregistrată în conturile de cheltuieli, fără documente justificative.", subscrisul formulează urătoarele critici:

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurilor de la pct. I.2. lit. a); pct. l.2. lit. b) şi pct. 1.2. lit. c) din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că organele de control s-au limitat doar la a analiza balanţele sintetice, fără a analiza şi pe cele analitice existente în arhiva ministerului, precum şi trimiterile la rapoartele de audit intern, respectiv la faptul că prin softul de contabilitate utilizat de Unitatea de Management a Proiectului (UMP) ar fi fost respectate cerinţele din Manualul operaţional pentru programul CESAR.

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, faptul că în exerciţiile bugetare 2013, 2014 au fost efectuate înregistrări incomplete, şi nu a fost ţinută o evidenţă analitică pentru toate conturile, respingând contestaţia formulată de MADR.

Susţine recurentul că toate angajamentele bugetare aferente Proiectului au primit viză de control financiar preventiv (CFP) de la controlorul delegat al MFP, viză care se acordă numai în condiţii de legalitate, pentru angajamente bugetare evidenţiate corespunzător, astfel că, afirmaţiile auditorilor Curţii de Conturi privind faptul că evidenţa financiar-contabila ai derulării Proiectului nu ar fi fost organizată corespunzător, sunt lipsite de temeinicie.

MADR consideră că instanţa de fond, în mod greşit, nu a avut în vedere aspectele expuse de către expertul consilier prin care se specifică faptul că:

În conformitate cu cerinţa obiectivului, balanţele pe care expertiza le-a avut la dispoziţie conţin conturi din clasele 1-5 (conturile de bilanţ) şi din clasele 6-7 (conturile de rezultate) fără să conţină si conturile extrabilanţiere (respectiv cele din clasa 8 şi clasa 9).

Auditori publici externi prin măsura dispusă la pct. 1.2 lit. b) în Decizia nr. 9/2015 solicită stabilirea "situaţiei reale a angajamentelor bugetare legale în cadrul Proiectului", nefiind identificat vreun prejudiciu, proiectul auditat nu mai este viabil din anul 2014.

Cu privire la cele dispuse la pct. l.2 lit. c) din Decizia nr. 9/2015, MADR a învederat instanţei de fond faptul că afirmaţiile auditorilor sunt contradictorii, în sensul că o dată se afirmă la faptul că materialele consumabile nu ar fi fost înregistrate la momentul achiziţiei în evidenta contabilă a UMP, iar pe de altă parte, că s-ar fi înregistrat contravaloarea materialelor în conturile de cheltuieli fără documente justificative. Or, aceste aspecte contradictorii ale concluziilor auditorilor nu au fost luate în considerare de către instanţa de fond, deşi acestea dovedesc superficialitatea actului de control, respectiv Decizia nr. 9/2015.

Susţine că, indiferent de gradul de detaliu al facturilor şi al documentelor care să ateste intrare şi ieşirea consumabilelor din gestiunea UMP, aceasta nu ar fi putut să verifice existenta fizică a acestor materiale la un moment din trecut, faţă de natura lor de materiale consumabile care presupune tocmai faptul că la momentul controlului acestea nu mai puteau exista fizic pentru a fi controlată efectiv existenţa lor, întrucât au fost consumate/folosite.

Prin urmare, instanţa de fond nu a avut în vedere, în mod greşit faptul că materialele consumabile nu mai pot fi verificate în materialitatea lor.

Expertul consilier al intervenienţilor a avut în vedere prevederile de la art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit cărora:

"orice operaţiune economico-financiară efectuata se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă ia baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ."

Documentele justificative sunt reglementate de ORDINUL nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile. (emis de INISTERUL ECONOMIEI şi FINANŢELOR Publicat în: Monitorul OFICIAL nr. 870 bis din 23 decembrie 2008)

Potrivit ANEXEI nr. 2 din ORDINUL nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, formularul Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (Cod 14-3-1A)

a,) Serveşte ca: -document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;-document justificativ pentru încărcare în gestiune;-document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se foloseşte ca document de recepţie obligatoriu numai în cazul: -bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; -bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; -bunurilor materiale procurate de la persoane fizice; -bunurilor materiale care sosesc neînsoţîte de documente de livrare; -bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie; -mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenta se tine la preţ de vânzare.

În alte cazuri decât cele menţionate la lit. b), recepţia şi încărcarea în gestiune, după caz, şi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoţeşte transportul (factura, avizul de însoţire a mărfii etc).

Astfel se constată din analiza modului în care este reglementată utilizarea documentului Nota de intrare recepţie (Cod 14-3-1A) că achiziţia de materiale consumabile achiziţionate pe măsura consumului fără a fi stocate nu se încadrează în prevederile de la lit. b) situaţie în care acest document ar fi fost obligatoriu ci se încadrează în prevederile de la lit. c) şi conform acestora factura este un document justificativ în baza căreia se poate face recepţia, încărcarea si descărcarea din gestiune.

Or, instanţa de fond în pronunţarea sentinţei nu a avut în vedere aplicabilitatea acestor norme de drept, motiv pentru care consideră că argumentele arătate se încadrează motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., respectiv:

"Când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Raportat la prevederile de la art. 11 din Legea nr. 82/1991, expertul consilier a precizat în faţa instanţei de fond faptul că, din analiza documentelor existente, UMP nu a încălcat prevederile acestuia.

Astfel, instanţa de fond în mod greşit, nu a reţinut sub niciun aspect, aceste concluzii ale expertului consilier si nici cele ale intervenienţilor, respectiv, faptul că:

"...contabilitatea bunurile de natura materialelor consumabile de către unitatea UMP s-a ţinut valoric, prin folosirea inventarului intermitent, utilizând metoda global-valorica, aceasta fiind o metodă de ţinere a evidenţei stocurilor prevăzută la art. 2.1.6.2 "Metode de evidenţă a stocurilor" din OMFP nr. 1917/2005."

Conform prevederilor de art. 2.1.6.2 din OMFP nr. 1917/2005:

"Metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum şi altor categorii de bunuri.

Mai mult, în Anexa nr. 1 din ORDINUL nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, punctul D. Metodele de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor, la art. 40 se prevede că:

"Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligaţii fiscale. Metoda inventarului intermitent constă in faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile din clasa 6. J'

În concluzie, înregistrarea directă pe cheltuieli a materialelor consumabile, utilizând factura ca document justificativ s-a făcut cu respectarea prevederilor de la art. 6 din Legea nr. 82/1991 (coroborat cu prevederile din Ordinul nr. 3512/2008, capitolul GRUPA a III-a BUNURI DE NATURA STOCURILOR, punctul 1 lit. c) şi în conformitate cu prevederile de la art. 2.1.6.2 din OMFP nr. 1917/2005.

Auditorii publici externi prin măsura dispusă la pct. 1.2 lit. c) în Decizia nr. 9/2015 au solicitat stabilirea "situaţiei reale a operaţiunilor privind intrările de bunuri de natura materialelor consumabile achiziţionate în cadrul UMP", nefiind identificat vreun prejudiciu. în condiţiile în care proiectul auditat nu mai este viabil din anul 2014.

Însă, după pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond Curtea de Conturi ai României, ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021, au concluzionat faptul că:

"activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, ceea ce a condus la imposibilitatea stabilirii operaţiunilor aferente fiecărui proiect în parte".

Astfel, din analiza documentelor puse la dispoziţia auditorilor şi a răspunsurilor la notele de relaţii solicitate de către Curtea de Conturi ai României s-a constatat că, măsurile de la pct. l.2.1it.a; pct. L2.1it.b; pct. 1.2. lit. c), au rămas fără obiect. (pag. 3-6 din Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021.)

În concluzie, faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere ta îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, si fată de prevederile legale pe care instanţa de fond nu le-a reţinut în soluţionarea cauzei, MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestor măsuri, actul administrativ contestat fiind neîntemeiat, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsurile menţionate nu mai produc efecte/obligaţii de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la abaterea prezentată la pct. nr. l.4 din Decizia nr. 9/2015 faţă de care auditorii externi au formulat următoarea recomandare:

"Dispunerea măsurilor legale care se impun în vederea stabilirii şi corelării situaţiei reale a datelor raportate la Ministerul Finanţelor Publice cu privire la Proiectul CESAR".

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurii de la pct. l.4 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că potrivit execuţiei bugetare, sumele utilizate/plătite sunt de 41.306.076,07 Iei şi nu de 41.305.992 RON aşa cum arată auditorii financiari, raportul de audit arătând practic toate sumele cheltuite, la cel mai mic detaliu, sumele fiind reale atâta vreme cât sunt incluse în SOE şi decontate.

Analizarea situaţiei de fapt s-a făcut prin expertiza contabilă dispusă de instanţă astfel: OBIECTIVUL NR. 6: Să se stabilească dacă exista o corespondenţă între plăţile aferente proiectului raportate către MFP şi plăţile înregistrate în evidenţa contabilă a UMP.

Concluziile expertizei judiciare fiind:,,... expertul constată că nu există o corespondenţă între plăţile aferente proiectului raportate către MFP şi plăţile înregistrate în evidenţa contabilă a UMP."

Astfel, instanţa de fond a reţinut concluziile şi tabelul prezentat în raportul de expertiză pe anii 2010/2014 comparativ intre plăţile conform raportărilor MFP şi cele conform evidenţelor contabile/balanţelor din care rezultă că nu există o corespondenţă între plăţile aferente proiectului raportate către MFP şi plăţile înregistrate în evidenţa contabilă a UMP, plăţile proiectului CESAR raportate de MFP fiind mai mici cu 13762 74 RON, dispunând respingerea contestaţiei formulată de MADR.

După pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond, auditorii publici ai Curţii de Conturi ai României, ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021 în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 (pag 7-8), au concluzionat faptul că:

". . . . . . . . . .în răspunsul formulat de către reprezentanţii MADR prin adresa nr. x/18.05.2021 s-a precizat că: MADR s-a aflat în imposibilitatea de a reface raportările financiare către MFP şi corelarea acestora cu cele transmise creditorului extern.

Din cele precizate prin adresa nr. x/18.05.2021 rezultă că activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, astfel că MADR s-a aflat în imposibilitatea de a reface raportările financiare către MFP.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie şi a răspunsurilor Ia notele de relaţii solicitate se consideră că, măsura nr. 1.4 a rămas fără obiect.

Gradul de implementare a măsurii nr. 1.4 dispusă prin decizie: rămasă fără obiect."

În concluzie, faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestei măsuri, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsura menţionată nu mai produce efecte, respectiv obligaţii de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la II. 1.1.1 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că:

"Plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totala a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153,27 RON, diferenţa cea mai mare, în sumă de 1.428.597,89 RON, înregistrându-se în anul 2012" şi au dispus:

"..luarea măsurilor legale care se impun în vederea efectuări unei analize pe baza căreia să se stabilească cu exactitate valoarea plăţilor nelegale efectuate şi recuperarea acestora", reţinând totodată faptul că nu au fost respectate prevederile legale respectiv faptul că UMP trebuia să deschidă un cont la Trezoreria Bucureşti pe baza unui cod de proiect alocat de MFP.

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurii de la pct. 11.1.1.1 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR nu au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise, iar faptul că a fost deschis un singur Cont la Trezoreria Bucureşti pentru finanţarea celor două proiecte UMP(Proiectul CESAR şi Proiectul MAKIS), nu contravine legislaţiei.

Consideră că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut următoarele:

"din probele administrate MADR nu a dovedit că în mod eronat echipa de audit ar fi constatat că pentru finanţarea celor doua proiecte derulate în cadrul UMP (Proiectul CESAR şi Proiectul MAKIS) a fost deschis un singur Cont la Trezoreria Municipiului Bucureşti", motiv pentru care a respins contestaţia formulată de minister împotriva pct. 11.1.1.1.

Or, MADR se află în imposibilitatea efectuării unei analize pe baza căreia să se stabilească cu exactitate valoarea plăţilor şi mai ales dacă acestea au fost nelegal efectuate şi implicit recuperarea acestora, atât timp cât în contabilitatea UMP nu erau defalcate operaţiunile aferente Proiectului CESAR de cele aferente Proiectului MAKIS, respectiv atât timp cât contabilitatea celor două proiecte nu a fost ţinută separat, iar cele două proiecte derulate de UMP s-au suprapus, funcţionând în paralel.

Mai mult, pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acţiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluţie a fost menţinută de către Curtea de Apel Bucureşti potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanţa a respins apelul ca nefondat.

Faţă de cele reţinute de instanţa de judecată în soluţionarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curţii de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

După pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond auditorii publici ai Curţii de Conturi ai României ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021 în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, au concluzionat faptul că:

"MADR a precizat că, prin adresa nr. x/18.05.2021 "...la data de 10.01.2017, MADR a înaintat la Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, adresa cu nr. x/10.01.2017, prin care a solicitat extinderea cercetărilor penale cu privire la aspectele constatate de auditorii publici externi prin Decizia nr. 9/2015.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie şi a răspunsurilor la notele de relaţii solicitate se consideră că, măsura nr. 11.1.1.1. a fost implementată parţial."

Tot în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 nr. 66943/25.05.2021(pag 8-9) este reţinut răspunsul formulat la Nota de relaţii solicitată (anexa nr. 4).prin care s-a menţionat că:

"Considerăm constatarea Curţii de Conturi privind faptul că plăţile decontate în cadrul proiectului au fost mai mari decât valoarea totala a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153 RON ca neidentificabilă în condiţiile în care documentele proiectelor CESAR şi MAKIS au fost ţinute şi depuse la MADR împreună, fără o separare certă, fapt de altfel consemnat şi de auditorii CCR. însă, contabilitatea celor două proiecte nu a fost ţinută separat, în momentul în care cele două proiecte derulate de UMP s-au suprapus, funcţionând în paralel.

Astfel, era imposibil ca MADR prin personalul propriu să refacă contabilitatea UMP pentru a constata eventualele plăti nelegale, având în vedere simplul fapt că nici măcar în contabilitatea UMP nu erau defalcate operaţiunile aferente Proiectului CESAR de cele aferente Proiectului MAKIS . . . . . . . . . .preluarea documentaţiei în arhiva instituţiei a fost făcută necorespunzător".

În concluzie, solicită instanţei de control judiciar să reţină faptul că MADR a depus diligente pentru ducerea la îndeplinire a măsurii dispuse la pct. ll. 1.1.1 din Decizia nr. 9/2015, acţiune respinsă definitiv de instanţele de judecată, aşa cum am arătat, şi totodată, ministerul se află în imposibilitatea de a reface contabilitatea UMP pentru a constata eventualele plăţi nelegale, motiv pentru care solicităm admiterea recursului şi anularea acestei măsuri, instanţa de control judiciar poate să reţină şi să dispună în consecinţă, faptul că măsura menţionată nu mai produce obligaţii de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. 11.1.1.2 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că:

"... UMP a angajat şi a efectuat cheltuieli pentru achiziţia de bunuri de natura materialelor consumabile pentru care nu au avut la bază documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale, plăţile nelegale fiind estimate la 1.304.401.85 RON".

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurii de la pct. II. 1.1.2 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că auditorii nu au identificat în cadrul misiunii de audit toate documentele justificative întrucât aceste nu au fost corespunzător arhivate de către UMP. Or, auditorii nu au competenţa de a stabili un aşa zis prejudiciu doar pentru faptul că nu au fost corespunzător arhivate.

Mai consideră că în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că:

"...se impunea nu doar indicarea generică a faptului că bunurile au fost distribuite imediat după achiziţionarea lor direct beneficiarilor cu indicarea şi analiza individuală şi corelată a documentelor evocate de reclamant din care să rezulte cu grad de certitudine identitatea acestor beneficiari, a cantităţilor şi naturii bunurilor livrate, data, locaţie, etc.

Pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acţiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluţie a fost menţinută de către Curtea de Apel Bucureşti potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanţa a respins apelul ca nefondat.

Faţă de cele reţinute de instanţa de judecată în soluţionarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curţii de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

Mai mult, în Raportul nr. x/25.05.2021 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 10) se constată faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziţie se consideră că măsura nr. II. 1.1.2. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanţelor judecătoreşti.

Gradul de implementare a măsurii nr. II. 1.1.2. dispusă prin decizie, măsură rămasă fără obiect...".

Astfel, în cadrul misiunii de audit, Curtea de Conturi a concluzionat faptul că măsura prin care s-a reţinut faptul ca UMP a angajat şi a efectuat cheltuieli pentru achiziţia de bunuri de natura materialelor consumabile pentru care nu au avut la bază documente justificative nu mai are obiect datorită faptului că MADR a promovat acţiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, acţiune respinsă de instanţele de judecată.

În concluzie, faţă de cele reţinute în Raportul nr. x/25.05.2021 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestei măsuri, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsura menţionată nu mai produce efecte/obligaţii în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. 11.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că:

". . . . . . . . . .în perioada 2010 - 2014, UMP a efectuat plăţi nelegale către S.C. L. S.R.L. în sumă totală estimată de 406.075,43 RON reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închiriat, fără documente justificative întocmite potrivit prevederilor legate precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate" şi au dispus luarea:

"...măsurilor legale care se impun în vederea stabilirii cu exactitate şi recuperarea sumelor achitate (reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închinat) fără documente justificative întocmite aşa cum stabilesc prevederile legale precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate."

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurii de la pct. II.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că auditorii nu au identificat în cadrul misiunii de audit toate documentele justificative întrucât aceste nu au fost corespunzător arhivate de către UMP.

Consideră că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal a reţinut că:

". . . . . . . . . .Având în vedere că pentru sumele anterior indicate, experţii au identificat documente justificative, astfel cum se indică punctual în raportul de expertiză, faptul că aceste sume au fost emise în conformitate cu obligaţiile contractuale asumate în baza documentelor justificative care au constituit anexa la facturile emise de furnizorul S.C. L. S.R.L., corelat cu identificarea propunerilor de angajament şi angajamente bugetare individuale, Curtea, acordând prevalentă realităţii juridice şi economice a utilizării spaţiului pentru care aceste sume au fost achitate, urmează să anuleze în parte această măsură."

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte a contestaţia formulată doar sub aspectele constate ca fiind "dovedite în conformitate cu constatările din raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilităţi, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăţi şi ordonanţări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spaţiului, urmând să menţină în rest măsura contestată de la acest punct."

În Raportul de follow-up nr. x/25.05.2021 (pag 10-11), auditorii Curţii de Conturi au concluzionat faptul că în vederea îndeplinirii măsurii nr. ll. 1.1.3 MADR a emis Nota de control nr. x/21.12.2017priwndpunerea în aplicare a Deciziei Curţii de Conturi a României nr. 9/11.06.2015 prin care a fost identificată persoana responsabilă şi emis Ordinul nr. 2/05.01.2018 privind recuperarea debitului constatat. Acest act administrativ a fost contestat pe rolul Tribunalului Bucureşti fiind constituit Dosarul nr. x/2018 ce a avut ca obiect suspendare/anulare Ordin madr nr. 2/05.01.2018, iar prin sentinţa civilă nr. 3020/22.04.2019 instanţa a dispus anularea actului atacat. Această soluţie a fost menţinută de către Curtea de Apel Bucureşti potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanţa a respins apelul ca nefondat.

Faţă de cele reţinute de instanţa de judecată în soluţionarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curţii de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

Faţă de cele arătate, auditorii Curţii de Conturi au concluzionat faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciului consemnat în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv suma de 354288,16 RON (chirie) şi suma de 43500,77 RON contravaloare utilităţi, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăţi şi ordonanţări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spaţiului.

Astfel, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 10-11), auditorii Curţii de Conturi au constatat faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziţie se consideră că măsura nr. 11.1.1.3. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanţelor judecătoreşti.

Gradul de implementare a măsurii nr. ll. 1.1.3. dispusă prin decizie: măsură rămasă fără obiect . . . . . . . . . ."

În concluzie, faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestei măsuri, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsura menţionată nu mai produce efecte/obligaţii în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. ll. 2.1 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că: la achiziţiile efectuate in cadrul Proiectului CESAR şi modul de derulare a contractelor

Faţă de care auditorii externi au formulat următoarea recomandare:

"...în situaţia în care vor fi efectuate operaţiuni de natura celor prezentate la pct. 8.2 din Raportul de control menţionat, se impune aplicarea unor proceduri de achiziţie prin care să se asigure selecţia celor mai avantajoase oferte, în conformitate cu prevederile legale."

Consideră că instanţa de fond, în mod nelegal a respins contestaţia formulată de MADR având în vedere faptul că ministerul se află în imposibilitatea de a dispune aplicarea unor proceduri de achiziţie prin care să se asigure selecţia celor mai avantajoase oferte, atât timp cât activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, motiv pentru care solicităm anularea măsurii dispusă la pct. ll. 2.1 în Decizia nr. 9/2015, întrucât aceasta este neîntemeiată.

Mai mult, în Raportul (follow-up) privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 în cadrul sintezei aspectelor rezultate în urma acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie nu se precizează sub nici o formă dacă măsura de la pct. II.2.1 este/nu este implementată.

Consideră că instanţa de fond, în mod nelegal, nu a avut în vedere faptul că MADR nu mai poate dispune aplicarea unor proceduri de achiziţie prin care să se asigure selecţia celor mai avantajoase oferte, în conformitate cu prevederile legale, întrucât activitatea UMP a încetat, încă din anul 2013 şi totodată verificarea acestei măsuri nu a mai făcut obiectul ultimului Raport de follow-up al Curţii de Conturi nr. 66943/25.05.2021, întrucât această măsura a fost îndeplinită, conform Raportului de follow-up nr. x/02.11.2016.

Totodată, consideră că instanţa de fond, în judecarea cauzei, nu a reţinut un aspect foarte important învederat de către MADR, respectiv faptul că în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 52447/02.11.2016 (pag. 20), auditorii au concluzionat că:

"Având în vedere că MADR nu mai are în derulare proiecte de finanţare rambursabilă, echipa de control consideră că Măsura nr. ll. 2.1 a fost dusă la îndeplinire Gradul de implementare a măsurilor dispuse prin decizie-realizat."

Faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 52447/02.11.2016, înscris depus de MADR la dosarul cauzei, şi neluat în considerare de către instanţa de fond MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestei măsurii nr. ll. 2.1, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsura menţionată nu mai produce efecte/obligaţii în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. II.2.2 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că:

"Contractele pentru serviciile de închiriere au fost atribuite contrar prevederilor legale, prin subînchirierea de la persoane juridice ce nu aveau calitatea de proprietar sau agent imobiliar, procedura de atribuire derulându-se cu încălcarea principiilor de transparenţă, valoarea plăţilor nelegate rezultate fiind:-în sumă de 30.766 euro, reprezentând diferenţa între contravaloarea chiriei plătită de UMP firmei S.C. L. S.R.L. şi cea plătită de S.C. L. S.R.L. proprietarului: - în sumă de 4.410 euro, reprezentând sume decontate peste valoarea contractului nr. x/2010."

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei anularea măsurii de la pct. ll. 2.2 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanţei de fond faptul că nu există o obligaţie legală de a încheia contractul de închiriere cu proprietarul sau mandatarul său, iar prevederea cuprinsă într-o procedura internă aprobată de UMP nu poate fi considerată ca având relevanţă, totodată nu se poate stabili, existenţa vreunui prejudiciu de natură financiară, cât timp oferta selectată era cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

Totodată, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. x.05.2021 auditorii Curţii de Conturi au reţinut faptul că pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin decizie, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acţiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepţia prescripţiei dreptului material ta acţiune şi, în consecinţă respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluţie a fost menţinută de către Curtea de Apel Bucureşti potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanţa a respins apelul ca nefondat.

Faţă de cele arătate, auditorii Curţii de Conturi au concluzionat faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciul consemnat la pct. N.2.2 din Decizia nr. 9/2015, iar în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 11 -12), s-a constatat faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziţie se consideră ca măsura nr. ll. 2.2. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanţelor judecătoreşti.

Gradul de implementare a măsurii nr. ll. 2.2 dispusă prin decizie: măsură rămasă fără obiect, . . . . . . . . . ."

Faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului şi anularea acestei măsuri, instanţa de control judiciar poate reţine şi constata faptul că măsura menţionată nu mai produce efecte, respectiv faptul că nu mai sunt obligaţii în sarcina ministerului.

8. Solicită a se avea în vedere la soluţionarea recursului, cele stabilite prin Decizia nr. 19/2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul competent sa judece recursuri in interesul legii cu privire la actul de control efectuat de Curtea de Conturi.

Astfel, Instanţa Supremă a constatat faptul că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, şi a dispoziţiilor art. 211 Ut. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a art. 2526 din C. civ., actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului."

Astfel, aşa cum a învederat instanţei de fond Unitatea de Management a Proiectului (UMP) şi-a încetat activitatea în anul 2013, iar Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României a fost emisă după doi ani de la încetarea activităţii UMP. Or, UMP a fost o unitate de sine stătătoare cu Regulament propriu de organizare şi funcţionare, şi propria conducere care avea întreaga responsabilitate pentru activitatea de coordonare, implementare şi derulare a celor două proiecte.

UMP nu s-a aflat în structura organizatorică a MADR ci a funcţionat ca o unitate în subordinea ministerului, astfel că măsurile dispuse de pârâtă trebuiau emise în timpul derulării proiectelor nu după închiderea acestora.

UMP Makis a fost înfiinţat prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 decembrie 2007.

Astfel, orice demers ar întreprinde MADR cu privire la recuperarea aşa-ziselor prejudicii din punct de vedere legal sunt tardive aşa cum a constatat instanţa prin sentinţa civilă nr. 1783/12.06.2020, dispunând:

"(...) Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă". Această soluţie fost menţinută de către Curtea de Apel Bucureşti potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanţa a respins apelul ca nefondat.

În conformitate cu art. 483, art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., împotriva sentinţei civile nr. 307/10.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, MADR solicită în baza art. 496 şi următoarele din Noul C. proc. civ., să se reţină cauza spre rejudecare iar prin decizia ce se va pronunţa să se admită recursul si să se dispună casarea în parte a sentinţei menţionate si în principal să se admită în totalitate acţiunea formulată de MADR, respectiv să se dispună şi anularea măsurilor de la pct. nr. I.2. lit. a) l.2. lit. b); l.2.lit. c); pct. nr. l.4: pct. 11.1.1.1: pct. 11.1.1.2: pct. II..2.1 şi pct. ll. 2.2 pct. 11.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României.

În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 şi art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ. şi toate prevederile legale menţionate în prezentul recurs.

Solicită acordarea întregii sume ce reprezintă cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariul de expert, achitat de către MADR, potrivit înscrisurilor depuse la fondul cauzei.

Solicită admiterea probei cu înscrisuri, sau orice alte probe utile ce vor reieşi din dezbateri, iar în cazul în care instanţa consideră necesare alte înscrisuri în soluţionarea cauzei, recurentul le va depune.

Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.

Intervenienţii A., D., C., B. în temeiul art. dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului au susţinut că prin cererea de chemare în judecată, MADR, în calitate de reclamant a solicitat anularea Raportului de Control şi a Deciziei prin care Curtea de Conturi a reţinut în sarcina reclamantului, în mod netemeinic şi nelegal, săvârşirea unor nereguli cu privire la utilizarea fondurilor provenite din împrumutul BIRD 4875 - RO aprobat prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) semnat la Bucureşti la 28 decembrie 2007.

Recurenţii au formulat cerere de intervenţie accesorie în susţinerea MADR prin care au solicitat deopotrivă anularea Raportului de Control şi a Deciziei emise de Curtea de Conturi.

Prin sentinţa civilă nr. 307/10.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată (şi, implicit, cererea de intervenţie accesorie) dispunând după cum urmează:

"- anulează măsurile dispuse la punctul 1.1, la pct. 1.3, pct. 1.5, pct. 11.2.3, II.2.4 din Decizia nr. 9/11.06.2015. - anulează în parte măsura la pct. 11.1.1.3., constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilităţi, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăţi şi ordonanţări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spaţiului. Menţine în rest măsura contestată împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă MADR a formulat recurs, iar subscrişii formulează deopotrivă recurs pentru motivele prezentate în continuare.

Instanţa a aplicat greşit prevederile art. 2 alin. (3) şi art. 22 din Legea nr. 82/1991 în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. 1.2 lit. a) din Decizie Evidenţa contabilă a fost organizată pe fiecare proiect în parte.

Potrivit Curţii de Conturi "Evidenţa financiar contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziţie în vederea realizării Proiectului CESAR nu a fost organizată potrivit prevederilor legale, în sensul ca această evidentă nu a fost realizată separat pe fiecare proiect, UMP având două proiecte aflate în derulare"'.

Prima instanţă a menţinut concluzia Curţii de Conturi, apreciind că aceasta este corectă. Raţionamentul instanţei este eronat.

Conform art. 6 din Acordul Subsidiar nr. 348/16.06.2009, "a) MAPDR, prin UMP MAKIS, va menţine un sistem de management financiar, inclusiv un sistem contabil şi de gestiune a conturilor proprii într-un forma acceptat de Bancă şi conformitate cu prevederile legale în vigoare şi va asigura raportările necesare, inclusiv păstrarea şi gestionarea documentelor, b) MAPDR, prin UMP MAKIS, va asigura evidenţa financiar-contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziţie în vederea realizării Proiectului, respectiv a operaţiunilor aferente acestuia, potrivit reglementărilor contabile aplicabile conforme cu legislaţia română în materie, precum şi conform cerinţelor Băncii, după caz, în RON şi valută, care vor reflecta în orice moment evoluţia Proiectului şi care vor înregistra toate operaţiunile efectuate si vor identifica activele si serviciile finanţate din sumele alocate pentru acest proiect/program. UMP Makis va colabora cu direcţia financiar-contabilă a MAPDR în efectuarea raportărilor către MFP."

Prin Ordinul nr. 866/26.10.2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Unităţii de Management a Proiectului "Modernizarea Sistemului de Informare şi Cunoaştere în Agricultură" emis de MADR s-a înfiinţat UMP, ca "structură fără personalitate juridică, subordonată Secretariatului de Stat responsabil de Strategii şi Politici Sectoriale". Anexa nr. 1 la ordinul menţionat cuprinde Statul de funcţii, iar Anexa nr. 2 Regulamentul Intern de Organizare şi Funcţionare al UMP.

Potrivit art. 1, alin. (3) din Legea nr. 82/19911, UMP din cadrul MADR este o unitate fără personalitate juridică care are obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie. Or, UMP din cadrul MADR a ţinut o astfel de contabilitate, în cadrul căreia a întocmit inclusiv balanţe de verificare în conformitate cu OMFP nr. 3512/2008.

Totodată, având în vedere obligaţiile ce rezultau din Acordul de împrumut (ratificat prin Legea nr. 14/2009), UMP a ţinut evidenţa financiar-contabilă a celor două proiecte în conformitate cu toate prevederile legale în vigoare, angajamentele bugetare şi legale au fost predate către MADR prin procesul-verbal nr. x din data de 23.10.2014, pct. 10.

Auditorii Curţii de Conturi precum şi prima instanţă au concluzionat că UMP trebuia să întocmească câte o balanţa sintetică pentru fiecare proiect în parte. Cu toate acestea, nu există nicio normă potrivit căreia era obligatoriu pentru UMP să procedeze astfel. După cum se poate observa, prima instanţa nu a motivat corespunzător soluţia cu privire la acest aspect, neindicând temeiul de drept pe care îşi bazează soluţia.

UMP, precum orice altă entitate care se supune prevederilor Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, îşi organizează contabilitatea conform prevederilor legale incidente care nu impun întocmirea mai multor balanţe sintetice, pentru fiecare proiect în gestiune. Scopul ţinerii contabilităţii şi întocmirii registrelor contabile este expus în art. 2, alin. (3) din Legea nr. 82/1991 potrivit căruia "Contabilitatea instituţiilor -publice asigura informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale."

Or, cât timp din ţinerea contabilităţii se poate identifica cuantumul plăţilor efectuate in cadrul proiectului CESAR (din cont 707 analitic distinct), cheltuielile cu serviciile angajate in cadrul proiectului (cont 628 analitic distinct) precum si cheltuielile cu materiale consumabile achitate (cont 6028 analitic distinct), atunci contabilitatea UMP este ţinută legal. De altfel, această respectă şi prevederile art. 6 "Clauze financiare si alte clauze" punctul 6.1, lit. b) din Acordul Subsidiar nr. 348/16.06.2009.

Art. 22 din Legea nr. 82/1991-statuează că "pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, la termenele de întocmire a situaţiilor financiare, a raportărilor contabile, precum şi la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declaraţia privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii/.

Or, din această normă nu rezultă vreo obligaţie de întocmire a unor balanţe sintetice separate, fiind de ajuns să exista o singură balanţă, dar care să evidenţieze toate elementele impuse de lege. De altfel, fiecare entitate a cărei activităţi intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 82/1991 întocmeşte o singură balanţă pentru o anumită perioadă de timp, balanţa conţinând informaţii contabile ale întregii activităţi ale entităţii.

Mai mult, doar pentru că nu a existat câte o balanţă sintetică pentru fiecare proiect în parte, nu se poate trage concluzia că Evidenţa financiar contabilă a fondurilor Proiectului CESAR nu a fost organizată potrivit prevederilor legale.

Evidenţa financiar-contabilă s-a ţinut distinct pentru fiecare proiect, în acord cu legislaţia în materie financiar-contabilă (MFP), cu reglementările MADR şi cu Manualul Operaţional al Proiectului CESAR, această cerinţă fiind utilă în analiza cheltuielilor/încadrărilor bugetare.

Pentru toate aceste considerente, în mod greşit a aplicat prima instanţă prevederile art. 2, alin. (3) şi art. 22 din Legea nr. 82/1991 şi în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct 1.2 lit. a) din Decizie.

Instanţa a aplicat greşit prevederile pct. 5 din anexa 1 la OMFP nr. 1792/2002 şi art. 22 din Legea nr. 82/1991

In mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. 1.2, lit. b) din Decizie

Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale aferente proiectului CESAR a fost organizată în mod legal

Potrivit Curţii de Conturi "Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale aferente Proiectului: CESAR a fost organizată necorespunzător, nu oferă informaţii cu privire la creditele bugetare consumate prin angajare, a creditelor bugetare disponibile, precum şi cu privire la angajamentele legale aprobate în cadrul Proiectului CESAR".

Prima instanţă a menţinut concluzia Curţii de Conturi, apreciind că aceasta este corectă. Raţionamentul instanţei este eronat.

În esenţă, concluzia Curţii este aceea că "o evidenţă extracontabila a angajamentelor bugetare (cont 8066 - Angajamente bugetare) nu este de natură a dovedi respectarea obligaţiilor legale ce reveneau în sarcina reclamantului atât timp, astfel cum reţine expertul desemnat în cauză, oricum s-au constatat diferenţe prin compararea fişei de cont 8066 cu raportările către Ministerul de Finanţe şi balanţele contabile".

Totuşi, potrivit pct. 5 din Normele metodologice din 24 decembrie 2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin OMFP nr. 1792/2002 "Instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia sa organizeze evidenta angajamentelor bugetare şi legale. Scopul organizării evidentei angajamentelor bugetare este de a furniza informaţii în orice moment şi pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exerciţiul bugetar curent cu privire la creditele bugetare consumate prin angajare şi prin comparaţie să se determine creditele bugetare disponibile care pot fi angajate în viitor. (...) Principalele atribuţii ale acestora privesc:

b) evidenta angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 8066 "Angajamente bugetare" (...)

Având în vedere ca valorile la care se referă creditele bugetare, angajamentele bugetare şi legale nu constituie elemente patrimoniale, acestea se evidenţiază în contabilitate în conturi în afară bilanţului, utilizânâu-se metoda de înregistrare în -partida simpla; înregistrările se fac în debitul şi creditul unui singur cont, fără utilizarea de conturi corespondente.;"

Or, din prevederile de mai sus rezultă că valorile la care se referă creditele bugetare, angajamentele bugetare şi legale nu constituie elemente patrimoniale, acestea se evidenţiază în contabilitate în conturi extrabilanţiere, contrar celor reţinut de instanţă.

Oricum, instanţa nu a motivat corespunzător soluţia cu privire la acest aspect, neindicând temeiul de drept pe care îşi bazează raţionamentul. De altfel, din considerentele hotărârii rezultă că instanţa a preluat din raportul de expertiză inclusiv aprecierile asupra fondului făcute de expert cu depăşirea competenţelor ce îi revin şi nu a mai analizat dacă cele precizate de expert au la bază înţelegerea prevederilor legale invocate.

Pentru toate aceste considerente, în mod greşit a aplicat prima instanţă prevederile pct. 5 din anexa 1 la OMFP nr. 1792/2002 şi art. 22 din Legea nr. 82/1991 şi în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. 1.2 lit. b) din Decizie.

Instanţa a aplicat greşit prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 14/2009, în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. II.1.1.1 din decizie. Plăţile în cadrul Proiectului CESAR în sumă de 1.437.153,27 RON au fost efectuate din disponibilităţile aferente Proiectului MAKIS doar din considerente de ordin organizatoric, însă cu înregistrarea corectă a operaţiunilor în contabilitate

Potrivit Curţii de Conturi "Plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153,27 RON, diferenţa cea mai mare, în sumă de 1.428.597,89 RON, înregistrându-se în anul 2012".

Prima instanţă a menţinut concluzia Curţii de Conturi, apreciind că aceasta este corectă. Raţionamentul instanţei este eronat.

În esenţă, concluzia primei instanţe a fost că "reclamanta nu a dovedit că în mod eronat echipa de audit ar fi constatat că -pentru finanţarea celor două proiecte derulate în cadrul UMP a fost deschis un singur cont la Trezoreria Municipiului Bucureşti.", motiv pentru care a respins cererea de anulare a acestui punct din Raport.

Totuşi, acest motiv este străin de pct. n.1.1.1. din decizie şi de argumentele părţilor cu privire la acest aspect. Ceea ce a susţinut Curte de Conturi la pct. 8.1 al Secţiunii ELI, subpunctul 8.1.1 din Raportul de control care stă la baza celor constatate prin Decizie este că "plăţile în cadrul Proiectului CESAR în sumă de 1.437.153,27 RON au fost efectuate din disponibilităţile aferente Proiectului MAKIS".

Or, ceea ce a demonstrat în faţa primei instanţe este că nu a existat un astfel de prejudiciu şi nici vreo diferenţă în acest cuantum între plăţile efectuate şi bugetul alocat.

Din considerente de ordin organizatoric, recepţia lucrărilor la lucrările de construcţii complexe, utilaje, aparatură de laborator pentru cele 3 institute de cercetare incluse la finanţare în cadrul proiectului MAKIS a fost întârziată, astfel încât nu a fost cheltuită toată suma alocată prin deschiderea bugetară. Suma rămasă în valoare de 3.065.619,79 RON a fost utilizată pentru decontarea cheltuielilor pentru CESAR, proiect care a început mai târziu.

Necesarul pentru CESAR în luna noiembrie/ decembrie era de 1.428.597,89 RON, în timp ce disponibilităţile erau 3.065.619,79 RON pentru proiectul MAKIS şi astfel nu se justifică şi aprobă o nouă deschidere de credite pentru acelaşi cont, disponibilul fiind mai mare decât necesarul, totul făcând parte, aşa cum s-a arătat, din aceeaşi structură de buget şi capitol bugetar.

Motivul pentru care s-a procedat astfel a fost acela că operaţiunile bancare - plăţile/încasările - s-au realizat atât la MAKIS, cât şi la CESAR prin intermediul unui singur cont bancar.

Deoarece MFP monitorizează la finele fiecărei luni sumele disponibile rămase în contul de Trezorerie al fiecărei instituţii publice, acestea fiind considerate imobilizări de fonduri cu efecte negative asupra bugetului consolidat al statului, în condiţiile în care deficitul bugetar se acoperă prin împrumuturi de pe piaţa bancară, pentru a evita catalogarea ca şi deficit, s-a considerat oportună decontarea cheltuielilor, neavând sens să se restituie suma aferentă proiectului MAKIS şi să se ceară alocare pentru altă sumă pentru proiectul CESAR, pentru că aceasta exista şi se încadra în prevederea de buget.

Concluzia Curţii de Conturi este eronată pentru că reţine că această situaţie a generat un prejudiciu de 1.437.153,27 RON. Cu toate acestea prejudiciul nu există şi nici nu poate fi stabilit la valoarea aceasta, cât timp plata nu a fost dublată, astfel că suma de 1.437.153,27 RON a fost utilizată în mod legal, ea încadrându-se oricum în bugetul Proiectului CESAR.

Singurul motiv pentru care UMP a procedat astfel a fost acela de a înlătura birocraţia nenecesară şi de a proceda eficient şi operativ, fără a restitui suma de 3.065.619,79 RON rămasă din proiectul MAKIS ca apoi să solicite plata sumei de 1.437.153,27 RON pentru Proiectul CESAR.

S-ar fi putut vorbi despre un prejudiciu de 1.437.153,27 RON dacă ar fi rezultat un deficit de această valoare sau dacă s-ar fi depăşit plafonul alocat Proiectului CESAR cu această sumă, însă nu ne încadrăm în niciuna dintre cele două variante.

De altfel, soluţia cu privire la acest aspect intra în contradicţie cu soluţia privind pct. I.1 din Raport, unde instanţa a reţinut că MADR s-a încadrat în limitele de finanţare aprobate prin Legea nr. 14/2009 pentru Proiectul MAKIS şi că acest plafon maximal al Proiectului nu a fost depăşit. Or, dacă acest plafon nu a fost depăşit, nici nu se poate reţine că plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153,27 RON.

Pentru toate aceste considerente, în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. n.1.1.1. din Decizie.

Instanţa a aplicat greşit prevederile art. 6 şi 12, alin. (2) din Legea 82/1991 şi OMFP nr. 3512/2008 şi OMFP nr. 1917/2005

Consumabilele necesare proiectului au fost achiziţionate în mod legal

Presupusele nereguli constate de auditori şi menţinute de prima instanţă, sunt contradictorii: ori nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, ori au fost înregistrate fără documente justificative. In ambele situaţii afirmaţia este incorectă.

În mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. 1.2, lit. (c) din Decizie

Bunurile de natura materialelor consumabile în sumă de 1.319.334,05 RON au fost înregistrate în mod legal în contabilitate

Potrivit Curţii de Conturi "Bunurile de natura materialelor consumabile în sumă de 1.319.334,05 RON nu au fost înregistrate la momentul achiziţiei în evidenţa contabilă a UMP, contravaloarea acestora fiind înregistrată în conturile de cheltuieli, fără documente justificative".

A arătat primei instanţe că auditorii Curţii de Conturi susţin că achiziţia acestor materiale consumabile nu s-a făcut cu întocmirea tuturor documentelor justificative necesare. Cu toate acestea, singurul document pe care nu l-am întocmit este nota de recepţie (NIR). De asemenea, am arătat primei instanţe că înregistrarea direct pe cheltuieli a materialelor consumabile, utilizând factura ca document justificativ s-a făcut cu respectarea prevederilor de la art. 6 din Legea 82/1991 (coroborat cu prevederile din Ordinul nr. 3512/2008, capitolul Grupa a IH-a Bunuri de natura stocurilor, punctul 1 lit. c) şi în conformitate cu prevederile de la art. 2.1.6.2 din OMFP nr. 1917/2005.

Prima instanţă a respins cererea de anulare a acestui punct din Raport, motivând că "va înlătura construcţia speculativă a reclamantului care opiniează că a respectat prevederile legale atât timp cât a ţinut contabilitatea bunurilor consumabile în mod valoric, prin folosirea inventarului intermitent, utilizând metoda global valorică în conformitate cu art. 2.1.6.2 din OMFP 1917/2005. (...) Inclusiv potrivit inventarului intermitent pe care reclamantul susţine că l-a folosit este necesar să fie operate înregistrări corecte pe baza unor documente justificative complete astfel încât să poate fi stabilite ieşirile şi să fie inventariate stocurile."

Astfel, pentru bunurile de natură materială achiziţionate de către UMP, pentru proiectele MAKIS/CESAR, au existat următoarele:

alocare bugetară pentru achiziţia respectivă, atât la nivel de ordonator de credite, cât şi la nivel de finanţator (bancă) şi unitate;

factura de achiziţie;

ridicarea bunurilor de la societăţile respective prin delegat propriu - potrivit proceselor-verbale încheiate în acest sens;

documente accesorii facturii (uneori) sau menţiuni pe documentele financiar-contabile cu privire la bunuri şi la livrare/recepţie;

încadrare în buget pentru cheltuielile realizate;

aprobări de către parteneri şi bancă pentru sumele cheltuite şi bunurile achiziţionate;

raport favorabil încheiat de către auditor pentru sumele cheltuite cu bunurile.

Toate achiziţiile se regăsesc estimate în planurile de achiziţii, planuri aprobate de finanţator, ca atare nu există posibilitatea să fie achiziţii altele decât cele aprobate.

Afirmaţiile de mai sus se regăsesc în planurile de achiziţii (revizuite) pentru anii 2010-2014 - fila x conform numerotării Curţii de Conturi, vol. al VII-lea din dosar.

Mai mult decât atât, UMP nu a cumpărat bunuri stocabile, bunuri care ar trebui să intre într-o gestiune comună din care, după un anumit interval de timp, să fie distribuite către diverşi utilizatori. UMP a achiziţionat doar bunuri alocabile imediat, în cantităţi mici sau medii, care nu au fost depozitate şi nici nu au intrat într-o gestiune, fapt pentru care au fost înregistrate "pe cheltuială".

întocmirea unui alt document, precum nota de recepţie, se impune atunci când recepţia se face într-o gestiune, urmând să fie stocate şi redistribuite ulterior către terţi, situaţie care nu se aplică în speţa de faţă. OMFP nr. 3512/2008 stabileşte definiţia şi utilizarea notei de recepţie, în sensul că "se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepţiei", rezultând că nu este necesară în speţa de faţă întocmirea unui astfel de document.

Acest aspect este confirmat de nota de relaţii dată de administratorul UMP de cel/cei care aproviziona/aprovizionau bunurile şi din care rezultă faptul că acestea se distribuiau imediat, fără a intra într-o gestiune.

Înregistrarea de către UMP prin conturi de stocuri ar fi presupus ca bunurile să intre într-o gestiune fizică (magazine, depozit etc.) de unde apoi să fie distribuite către terţi, la cerere, însă alocarea în depozit nu se putea face prin prisma personalului, întrucât schema de personal la nivel de UMP nu prevede gestionar/magazioner sau altă persoană responsabilă cu gestiunea/evidenţa şi păstrarea stocurilor.

Contabil, aceste achiziţii de bunuri pot fi înregistrate direct "pe cheltuială", existând contul 604, cheltuieli cu materiale nestocate, cont care permite înregistrarea acestui tip de cheltuieli materiale.

In dovedirea susţinerilor noastre am prezentat auditorilor Curţii de Conturi Anexa 4. C - Procese-verbale de recunoaştere încheiate cu furnizorii de bunuri de natura materialelor consumabile pentru 2010/2014 şi Anexa 4. D - facturi/detalii bunuri/semnături alocate/distribuire - fila x conform numerotării Curţii de Conturi, voi. al IV-lea din dosar.

Pentru toate aceste considerente, în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. 1.2, lit. c) din Decizie.

În mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. II.1.1.2 şi II.2.1. din Decizie

Bunurile de natura materialelor consumabile în sumă de 1.304.401,85 RON au avut la bază documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale

Potrivit Curţii de Conturi, "UMP a angajat şi a efectuat cheltuieli pentru achiziţia fictivă de bunuri de natura materialelor consumabile, plăţi care nu au avut la bază documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale, plăţile nelegale fiind estimate la 1304.401,85 RON".

Instanţa a menţinut această concluzie ca fiind legală motivând doar că "premisa care nu a fost respectată în cauza de faţă este aceea a inexistenţei unor facturi de achiziţie complet şi corect completate sub aspectul detaliilor necesare pentru identificarea produselor achiziţionate, cantitate, denumire, preţ."

Deşi s-a concluzionat că ar fi vorba de achiziţii fictive, în realitate, toate aceste chestiuni se referă la aceeaşi problemă, respectiv pretinsele plăţi neeligibile efectuate din sumele alocate pentru Proiectul CESAR pentru anumite cheltuieli operaţionale, fără documente justificative. De aceea, în continuare, Ie vom analiza unitar.

Plăţile reprezintă cheltuieli eligibile care au fost efectuate cu respectarea Acordului de împrumut, a Planului de achiziţii agreat cu BIRD şi a reglementărilor Băncii Mondiale/BIRD

Din rapoartele de audit întocmite şi prezentate auditorilor Curţii de Conturi rezultă că pe perioada derulării Proiectului, nu s-au consemnat operaţiuni "care să necesite aplicarea procedurii aferente refuzului de viză". Astfel, rezultă că aceste plăţi au avut viza controlului financiar preventiv şi că au respectat prevederile din Ordinul nr. 522/2003 emis de Ministerul Finanţelor Publice - Norme controlul financiar preventiv de la art. 3.3.

Constatările şi concluziile Curţii de Conturi contrazic rezultatele tuturor controalelor efectuate atât de BIRD, cât şi de Ministerul Finanţelor, care au concluzionat că achiziţiile sunt corecte şi cheltuielile eligibile.

În plus, proiectul nu s-ar fi finalizat fără obiecţiuni din partea finanţatorului şi a auditorilor săi dacă ar fi existat cheltuieli avansate fără documente justificative, neeligibile.

Eşecul identificării documentelor justificative nu conduce la concluzia automată că plăţile au fost efectuate în lipsa acestora

Toate plăţile au fost însoţite de documente justificative, iar arhiva contabilă trebuie să existe la sediul MADR, fiind predată de foştii membri UMP la încetarea contractelor. Faptul că acestea nu au putut fi identificate de MADR şi predate auditorilor spre studiu nu pot conduce la concluzia automată că acestea nu ar exista, că achiziţiile ar fi fost fictive sau că nu s-ar fi ţinut în mod legal contabilitatea.

Astfel cum am arătat anterior, auditorii aveau la dispoziţie mijloacele legale [în acest sens, de ex., art. 5, art. 62, art. 63) din Legea nr. 94/1992, art. 43, art. 51 alin. (2) lit. c) din Regulament] pentru a determina MADR să îşi îndeplinească obligaţia de a furniza toate documentele necesare, însă astfel de dispoziţii nu au fost adoptate, iar constatările si concluziile au fost emise în lipsa unor probe relevante.

Plăţile au fost însoţite de documente justificative, care atestă realitatea achiziţionării produselor

Contrar constatărilor Curţii de Conturi, plăţile au avut la bază referate din care să rezulte necesitatea şi oportunitatea achiziţionării lor.

Plăţile efectuate au fost însoţite de referate de necesitate, astfel cum rezultă inclusiv din constatările Curţii de Conturi. Nu era necesară detalierea suplimentară a anumitor cheltuieli, care erau cuprinse în categoria cheltuielilor operaţionale, erau eligibile potrivit Manualului Operaţional şi ar h" trebuit avansate cu caracter recurent (costuri de deplasare, consumabile, materiale de birou, telefon etc), necesitatea şi oportunitatea acestora fiind intrinsecă.

Este legal ca anumite plăţi decontate să fie înregistrate direct pe cheltuieli, cât timp există documente justificative.

Astfel cum rezultă chiar din constatările Curţii de Conturi, faptul că anumite plăţi sunt înregistrate direct pe cheltuieli nu reprezintă un viciu de nelegalitate în sine. Important este ca aceste plăţi să fie însoţite de un document justificativ, care să ateste atât realitatea achiziţionării, cât şi realitatea consumului acestor materiale.

Un astfel de document justificativ trebuie sa conţină cantitatea, tipul materialului consumabil şi persoana care le-a primit

În cazul de fată au fost întocmite facturi care au caracterul de document justificativ. înregistrarea direct pe cheltuieli a materialelor consumabile, utilizând factura ca document justificativ s-a făcut cu respectarea prevederilor de la art. 6 din Legea nr. 82/1991, coroborat cu prevederile din Ordinul emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008, Anexa II, Partea HI: GRUPA a Hl-a Bunuri de Natura Stocurilor, I. Notă de Recepţie şi Constatare de Diferenţe (Cod 14-3-1A), punctul 1 lit. c) şi în conformitate cu prevederile de la art. 2.1.6.2 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1917/2005.

Prevederile de la art. 6 din Legea nr. 82/1991 stabilesc că orice operaţiune economico - financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative sunt reglementate de Ordinul nr. 3.512/2008 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor privind documentele financiar-contabile.

Facturile cuprind toate menţiunile necesare pentru a fi considerate documente justificative. Facturile confirmă exactitatea şi realitatea datelor şi furnizează informaţii cu privire la cantitatea şi produsul ce urma să fie achiziţionat.

Produsele de papetărie, obiecte de inventar, consumabile imprimantă etc. se încadrează în categoria costurilor operaţionale, astfel cum au fost definite prin în Cap. IV, art. 4.5.5. pct. n, art. 4.5.6 pct. ii) din Manualul Operaţional pentru Schema Competitivă de Granturi derulată cu sprijinul proiectului Modernizarea Sistemului de Informare şi Cunoaştere în Agricultură (MAKIS) - finanţat conform prevederilor Acordului de împrumut nr. 4758-Ro ratificat prin Legea nr. 170/2005 - ROMÂNIA 2008, aprobat prin Ordinul nr. 238/2008 emis de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Pentru înregistrarea în evidenţele contabile a materialelor consumabile (achiziţionate pe măsura consumului fără a fi stocate) factura este documentul justificativ în baza căruia se poate face recepţia, încărcarea si descărcarea din gestiune [conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, din Ordinul nr. 3512/2008 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor, Anexa 2, Partea IU: Grupa a m-a Bunuri de Natura Stocurilor, I. Notă de Recepţie şi Constatare de Diferenţe (Cod 14-3-1 A), pct. 1, lit. c) şi cu prevederile de la art. 2.1.6.2 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1917/2005].

Facturile conţin pe verso conţinutul detaliat al produsului achiziţionat şi permit, în acest mod, identificarea cantităţii şi a tipului de material consumabil. Facturile cuprind semnătura persoanelor care le-au achiziţionat/recepţionat/utilizat. Astfel, acestea întruneau toate cerinţele pentru a fi considerate documente justificative.

Facturile emise de furnizori conţin menţiunea "Bun de plată" şi "Certific în privinţa realităţii exactităţii şi realităţii" în vederea efectuării plăţii acestor servicii.

Plata facturilor este dovedită prin ordine de plată/bonuri fiscale. Plăţile au fost confirmate prin Procese-verbale încheiate cu furnizorii. Aceste informaţii au fost aduse la cunoştinţa Curţii de Conturi.

Toate plăţile aferente Proiectului CESAR au fost efectuate din Bugetul alocat acestuia.

Modul de înregistrare în evidenţa contabilă a cheltuielilor a fost realizată în mod corect, ţinând cont de realitatea fenomenului economic produs, majoritatea facturilor de stocuri având detalierea produselor cumpărate şi semnătura persoanelor care le-au achiziţionat/recepţionat/utilizat. Facturile sunt însoţite de documente de plată.

Pentru toate aceste considerente, în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. H.l.1.2. şi II.2.1. din Decizie.

Instanţa nu a motivat în fapt şi în drept respingerea cererii de anulare a pct. 1.6 si II.2.2 din Decizie.

Instanţa a aplicat greşit prevederile din Secţiunea III din Anexa I a Acordului de împrumut ratificat prin art. 1 al legii nr. 14/2009

Instanţa a reţinut greşit că "au fost nesocotite principiile legalităţii, transparenţei procedurii de achiziţie, principiul economicităţii şi eficienţei, nu se poate ajunge la concluzia că plăţile efectuate ulterior în temeiul acestei proceduri ar fi avut caracter legal", fără însă a indica temeiurile de drept pe care se bazează această soluţie, cu atât mai mult cu cât UMP a încheiat contractul pe baza celei mai avantajoase oferte.

închirierea spaţiilor necesare desfăşurării proiectului şi plata cheltuielilor aferente au fost făcute cu respectarea prevederilor legale incidente

In mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. II.2.2 din Decizie

Contractele pentru serviciile de închiriere au fost atribuite legal

În primul rând, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa este obligată ca în considerentele hotărârii să motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. In plus, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti este o condiţie a procesului echitabil şi o exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Din hotărârea comunicată nu rezultă care este raţiunea pentru care instanţa a statuat că au fost nesocotite principiile legalităţii, transparenţei procedurii de achiziţie, principiul economicităţii şi eficienţei şi care sunt temeiurile de drept ce se află la baza acestei soluţii.

In acest sens, precizăm că atribuirea contractului către L. S.R.L. a fost varianta cea mai eficientă şi mai rentabilă pentru UMP.

Nu se poate reţine nici existenţa vreunui prejudiciu de natură financiară, cât timp oferta selectată era cea mai avantajoasă din punct de vedere economic şi chiar cea mai avantajoasă financiar, având o chirie de 16,92 Euro/mp.

Situaţia nu a avut consecinţe juridice, cât timp L. S.R.L. si-a respectat obligaţia asumată prin oferta depusă şi până Ia încheierea contractului de închiriere a dobândit dreptul de a ceda folosinţa respectivului imobil.

Totodată, chiar şi dacă procedură de închiriere a acestui spaţiu ar fi prezentat o serie de neregularităţi, nu se poate ajunge la concluzia că toate plăţile efectuate ulterior în temeiul acestei proceduri ar fi reprezentat un prejudiciu.

în al doilea rând, instanţa a reţinut că este legală concluzia Curţii de Conturi privind prejudiciul semnalat, chiar dacă existenţa şi întinderea acestuia nu a fost analizată deloc de prima instanţă, neexistând o motivare în fapt şi în drept cu privire la soluţia de menţinere a constatărilor Curţii de Conturi referitoare la prejudiciul rezultat din închirierea bunului de la L. S.R.L.

Astfel, în mod greşit a reţinut instanţa "contrar celor argumentate prin acţiune de reclamant cu privire erorile din actele de control cu privire la modalitatea de calcul şi de stabilire a valorii estimative a abaterii constatate, Curtea reţine că in raportul de control, auditorii au cuantificat, detaliat valorile estimative ale abaterii:

suma de 109.956 euro, echivalentul a 472.810,80 RON reprezentând valoarea Contractului nr. x/2010 atribuit fără respectarea prevederilor legale;

suma de 18.900 euro reprezentând valoarea contractului nr. x/06.12.2013 atribuit fără respectarea prevederilor legale.

plăti nelegale în sumă de 30.766 euro reprezentând diferenţa între contravaloarea chiriei plătită de UMP;

plăţi nelegale în sumă de 4.410 euro (13.764,99 iei) reprezentând sume decontate peste valoarea contractului nr. x"

Precizează că prin Decizia nr. 19/2019 din 03.06.2019 pronunţată de I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii, se statuează că prin raportul Curţii de conturi nu se pot stabili faptele ilicite, întinderea prejudiciului sau persoanele responsabile, acestea fiind în sarcina MADR, prin mecanisme interne în ceea ce priveşte controlul de gestiune financiară, precum controlul de legalitate, controlul financiar preventiv, controlul financiar intern sau auditul.

Or, faţă de cele reţinute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, respectiv faptul că măsura nr. n.2.2 a rămas fără obiect în urma demersurilor MADR, apreciem că inclusiv Curtea de Conturi confirmă faptul ca atribuţiile reveneau MADR şi nu Curţii de Conturi.

Totodată, arată că prima instanţa nu a mai analizat şi argumentele privind prejudiciul reclamat, doar a preluat concluzia Curţii de Conturi, fără a mai verifica dacă raţionamentul prin care a ajuns Curtea de Conturi la această concluzie este corect şi întemeiat în fapt şi în drept a arătat că modalitatea de calcul nu poate fi primită, cât timp echivalează cu alternativa neplăţii unei chirii cu totul, deci cu folosirea unui imobil gratuit. Ar fi putut fi vorba de un prejudiciu real şi cert dacă UMP ar fi plătit chiriile aferente acestor contracte, dar nu ar fi beneficiat de folosinţa spaţiului sau dacă contravaloarea dreptului de folosinţă a spaţiului ar fi fost vădit mai mică decât chiria achitată. Cu toate acestea, nici Curtea de Conturi şi nici prima instanţă nu au analizat vreuuna dintre aceste ipoteze, ci s-au limitat la a statua:

"valori estimative ale abaterii" în sumă totală de 128.856 euro, din care: 109.956 euro chirie pentru perioada mai 2010 - decembrie 2013 + 18.900 euro chirie pt. perioada ianuarie 2014 - septembrie 2014;

Cât şi nişte pretinse "plăţi nelegale" în sumă totală de 35.176 euro, din care: 30.766 euro diferenţă calculată pentru chiria aferentă perioadei mai 2010 - decembrie 2013 + 4.410 euro diferenţă calculată între valoarea de TVA 19% -cotă valabilă pentru perioada mai- iunie 2010 şi valoarea de TVA - 24 % cotă valabilă pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2013.

Cu privire la aceste valori, precizăm că nu au fost analizate şi nu au un fundament legal.

Valoarea estimativă a abaterii în sumă totală de 128.856 euro, din care: 109.956 euro chirie pentru perioada mai 2010 - decembrie 2013 + 18.900 euro chirie pentru perioada ianuarie 2014- septembrie 2014, nu are un fundament legal, întrucât:

Plata chiriei pentru 44 luni, priveşte contravaloarea chiriei datorate pentru sediul ocupat de UMP MAKIS/CESAR în perioada mai 2010 - decembrie 2013, iar chiria spaţiilor de birou este o cheltuială legală şi eligibilă conform Acordului de împrumut aprobat prin Legea nr. 14/2009.

Plata chiriei pentru cele 9 luni din anul 2014, priveşte contravaloare chiriei datorate pentru sediul ocupat de UMP MAKIS/CESAR în perioada ianuarie 2014 - septembrie 2013, iar chiria spaţiilor de birou este o cheltuială legală şi eligibilă conform Acordului de împrumut aprobat prin Legea nr. 14/2009, astfel că afirmaţiile din Raportul de control nu privesc abateri/prejudicii certe, reale şi actuale.

Pretinsele "plăţi nelegale" pentru care controlul a stabilit o valoare totală de 35.176 euro au fost analizate şi stabilite în mod greşit întrucât:

Suma de 30.766 euro reprezintă o parte din totalul sumelor reprezentând contravaloarea chiriei datorate de UMP MAKIS/CESAR pentru sediul ocupat de UMP MAKIS/CESAR în perioada mai 2010 - decembrie 2013, în spaţiul de birouri situat în Bucureşti, str. x, sector.

Suma de 30.766 euro a fost cuantificată de control prin analizarea unor date înscrise în nişte contracte comerciale în care UMP MAKIS/CESAR nu a fost parte contractantă, contracte care nici măcar nu privesc activitatea UMP MAKIS/CESAR.

Reiterează că pretinsele "plăţi nelegale" reprezintă o parte din sumele datorate pentru spaţiul ocupat de UMP conform Contractului de închiriere nr. x/24.03.2010, încheiat cu reprezentanţii oficiali ai societăţii care formulase oferta pentru care, Comisia de evaluare, selecţie şi adjudecare, aprobată de Secretarul de Stat coordonator al Proiectului CESAR, prin Decizia nr. 420/22.021.2010, a decis că oferta privind spaţiul de birouri situat în Bucureşti se situează pe locul 1 în lista expresiilor de interes evaluate.

Învederează că în perioada mai 2010 - decembrie 2013, ambele părţi semnatare ale Contractului de închiriere nr. x/24.03.2010, şi-au onorat integral obligaţiile contractuale.

UMP MAKIS/CESAR a achitat toate sumele datorate cu titlu de chirie conform prevederilor Contractului de închiriere nr. x/24.03.2010, pentru spaţiul pe care 1-a folosit în respectiva perioadă, astfel încât afirmaţiile din Raportul de controlul privind pretinse "plăţi nelegale" în sumă de 30.766 euro nu privesc abateri/prejudicii certe, reale şi actuale.

Prin urmare, în mod greşit a respins instanţa cererea de anulare a pct. n.2.2 din decizie.

În mod greşit a admis doar în parte instanţa cererea de anulare a pct. 1.1.1.3 din decizie

Motivele invocate în susţinerea acestei sunt contradictorii şi insuficiente, fapt ce echivalează cu o neîndeplinirea a obligaţiei de motivare a hotărârii

Potrivit Curţii de Conturi "în perioada 2010 - 2014, UMP a efectuat plăţi nelegale către S.C. L. S.R.L. în sumă totală estimată de 406.075,43 RON reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închiriat, fără documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate"

Prima instanţă a reţinut că "având în vedere că pentru sumele anterior indicate, experţii au identificat documente justificative, astfel cum se indica punctual în raportul de expertiza, faptul că aceste sume au fost emise în conformitate cu obligaţiile contractuale asumate în baza documentelor justificative care au constituit anexa la facturile emise de furnizorul L. S.R.L., corelat cu identificarea propunerilor de angajament şi angajamente bugetare individuale, Curtea, acordând prevalentă realităţii juridice şi economice a utilizării spaţiului pentru care aceste sume au fost achitate, urmează sa anuleze în parte această măsură."

Totuşi, deşi constată că există documente justificative, contrar celor reţinute de Curtea de Conturi, prima instanţă dispune doar admiterea în parte a cererii de anulare a 1.1.1.3 din Decizie, deşi în urma concluziei trase se impune admiterea în totalitate a criticii reclamantului.

Ca atare, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nerezultând motivele de fapt şi de drept pentru care prima instanţa a luat decizia admiterii în parte.

Reiterează argumentele precizate anterior, prezentate inclusiv auditorilor Curţii de Conturi în sensul că angajamentul legal respectiv Contractul de închiriere nr. x/2010 a fost vizat, în prealabil, de către Controlorul Financiar Preventiv Delegat din MADR, conform prevederilor de la pct. 1 Angajarea cheltuielilor - lit. a) Angajamentul legal (paragraf 28) din Norme/MFP nr. 1792/2002, care stipulează că:

"La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar preventiv delegat angajarea (...) cheltuielilor se efectuează şi cu viza prealabilă a controlorului delegat conform legislaţiei în vigoare".

Mai mult, Angajamentul legal, respectiv Contractul de închiriere nr. x/2010 a fost aprobat de către BIRD, prin urmare a fost corect încheiat, iar documentaţia este completă.

In Raportul de control nu s-a ţinut cont de Acordul de împrumut aprobat prin Legea nr. 14/2009 (Secţiunea a IV-a - Tragerile din sumele împrumutului - lit. A). Generalităţi - pct. 3 lit. c), potrivit cărora sunt cheltuieli legale si eligibile: chiria spaţiilor de birou şi întreţinerea acestora (inclusiv utilităţile), consumabile şi reabilitarea si remobilarea birourilor, inclusiv echipamente.

Faptul că toate controalele, atât BIRD, cât şi ale Ministerului Finanţelor, care au avut loc pe durata de viaţă a Proiectului au considerat achiziţia corectă şi cheltuielile eligibile, susţine faptul că încheierea contractului a fost corectă şi legală.

Costurile pentru cheltuieli operaţionale - chirie au fost estimate în fiecare an şi aprobate prin Nota de fundamentare a bugetului Proiectului CESAR.

Aprobarea închirierii unui spaţiu destinat activităţii UMP a fost solicitată de către MADR şi MFP la negocierea împrumutului si inclusă în Acordul de împrumut la categoria costuri operaţionale si a fost aprobată prin referat de necesitate de către Secretarul de Stat coordonator al Proiectului şi de către Banca Mondială prin planul de achiziţii. Procedura de achiziţie a fost cea agreată de BIRD şi MADR.

Ca atare, în mod greşit a admis doar în parte instanţa cererea de anulare a pct. 1.1.1.3 din decizie.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii atacate iar, pe fondul cauzei, să dispuneţi admiterea în tot a cererii de chemare în judecată a MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE şi a cererii de intervenţie accesorii formulate, astfel cum au fost formulate, cu consecinţa anulării în tot a Deciziei nr. 9/11.06.2015 (în continuare numită "Decizia") şi a Raportului de Control înregistrat la MADR sub nr. x/13.05.2015 (în calitate de act care stă la baza emiterii Deciziei sus indicate - în continuare numit "Raportul de control").

Pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de anulare în parte a Raportului de control nr. x/13.05.2015, a Deciziei nr. 9/11.06.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul II, respectiv a încheierii nr. 24/22.07.2015 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, sub aspectul măsurilor de la pct. I.1, pct. I.3, pct. II.1.1..3 (parţial), II.2.3 şi II.2.4 din decizia Curţii de Conturi; respingerea cererii de intervenţie accesorie în favoarea MADR, în limitele admiterii cererii de anulare a actelor administrative atacate; respingerea cererii de obligarea a Curţii de Conturi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant (3400 RON) şi către intervenieţi (2600 RON).

In privinţa deficienţelor consemnate în Raportul de control, care au stat la baza măsurilor, prevăzute în Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II, anulată în parte de către Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat să se constatate că motivarea reţinută de instanţa de fond este nelegală, iar argumentele prezentate în cele ce urmează, se subsumează cazului de casare prevăzut Ia pct. 6, dar şi celui de la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

In ceea ce priveşte măsura de la pct. 1.1. din Decizia nr. 9/11.06.2015:

Prin măsura de la pct. 1.1 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II s-a prevăzut ca, pe perioada derulării proiectelor finanţate din fonduri rambursabile, bugetele acestora să fie aprobate în limitele de finanţare prevăzute de acordurile de finanţare.

Pentru a se dispune această măsură, recurenta a avut în vedere abaterea consemnată la pct. 3 din Secţiunea III1 a Raportului de control care vizează deficienţele referitoare la bugetul Proiectului CESAR.

Astfel, din verificările efectuate de către echipa de auditori publici externi a reieşit că valoarea estimată în Euro a creditelor bugetare aprobate a fost de 10.711.624 euro, în contextul în care MADR trebuia să asigure prin bugetul de venituri şi cheltuieli sumele necesare derulării părţilor a II - a şi a III - a ale Proiectului CESAR în echivalentul în RON al sumei de 9.456.000 Euro.

S-a constatat că fondurile alocate de la bugetul MADR pentru finanţarea proiectului au fost mai mari decât cele aprobate prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 decembrie 2001 diferenţa fiind în sumă de 1.255.624 Euro.

Instanţa de fond a dat eficienţă juridică unor aspecte care nu au legătură cu deficienţele evidenţiate în Raportul de control, care a stat Ia baza măsurii de la pct. I.1 din Decizia nr. II/9/2015 a Curţii de Conturi.

Astfel, prima instanţă a reţinut că nu ar exista o clarificare a bazei de calcul folosită de organul de control pentru a se verifica ulterior şi corectitudinea aplicării cursului valutar.

Or, judecătorului fondului i-a scăpat din atenţie faptul că în actul de control s-a precizat, în mod expres, că "Pe baza cursurilor de schimb RON/euro prevăzute în Scrisorile - cadru privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget în perioada 2010 - 2014, emise de către MFP, echipa de control a estimat valoarea în euro a creditelor bugetare aprobate anual de către MADR pentru finanţarea Proiectului CESAR."

De asemenea, judecătorul fondului nu a ţinut seama de faptul că Situaţia creditelor bugetare definitive aprobate anual de către MADR pentru finanţarea Proiectului CESAR (în RON şi euro) a rezultat din date prezentate de către entitatea verificată.

Totodată, considerăm că instanţa de fond, în mod greşit, a făcut o comparaţie între cursurile de schimb valutar din scrisorile-cadru privind contextul macroeconomic, şi a apreciat, tot greşit, că organul de control a fi trebuit să indice cu exactitate baza de calcul folosită.

Or, în speţă, judecătorul fondului nu a ţinut seama tocmai de faptul că echipa de auditori publici externi a solicitat note de relaţii, însă răspunsurile reprezentanţilor entităţii fie au lipsit, fie nu au fost de natură să clarifice orice neconcordanţă care ar rezulta din diferenţele de curs valutar,

În acest context, instanţa de recurs să constate că în raportul de control s-a menţionat, în mod expres, următoarele:

«în răspunsul formulat, A. (Anexa nr. 2) a negat aspectele constatate şi a afirmat că " creditele bugetare solicitate în anul 2014 au fost aprobate de MFP şi MADR şi se încadrau în fondurile totale alocate Proiectului CESAR în valoare de 9.456.00 euro".

Faptul că MFP şi MADR au aprobat fondurile solicitate nu exonerează de răspundere, întrucât directorul UMP avea atribuţii de coordonare a pregătirii bugetelor anuale.

Până la data încheierii prezentului raport de control, M. -specialist management financiar UMP (Anexa nr. 3) nu a răspuns la nota de relaţii (Anexa nr. 4).

În răspunsul formulat, N. (Anexa nr. 5), director general Direcţia generală buget finanţe şi fonduri europene, a afirmat că deschiderile de credite nu au depăşit echivalentul în RON al sumei de 9.456.000 euro».

în atare situaţie, rugăm instanţa de control judiciar să constate că, în mod greşit, prima instanţă a reproşat organului de control faptul că nu ar fi clarificat corectitudinea aplicării cursului valutar atâta timp cât, în realitate, constatarea a avut la bază datele, informaţiile şi situaţiile prezentate de către entitatea verificată. De altfel, scrisorile-cadru priveau elaborarea proiectului de buget pe un anumit an şi a estimărilor pentru anii următori* iar iniţial, cursurile valutare indicate în scrisorile-cadru avea un trend descrescător, pentru ca ulterior, pentru anii anteriori sau anul în curs, să se menţioneze valori mai mari.

Spre exemplu, făcând referire la scrisoarea-cadru din 07.09.2009, instanţa a constatat că valorile cursului valutar erau de 4,20 pentru anul 2010, anul 2011 - 4,17, anul 2012 - 4,12, anul 2013 - 4,07.

De asemenea, chiar dacă a făcut referire la scrisorile-cadru următoare, judecătorului fondului i-a scăpat din atenţie faptul că pentru anii anteriori se indicau valori mai mari, dar care, în mod evident, erau apropiate de contextul economic respectiv.

Altfel spus, orice clarificare care ar fi privit cursul valutar trebuia să provină de la reprezentanţii entităţii verificate, însă instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că se impunea ca organul de control să clarifice baza de calcul folosită.

In orice caz, diferenţele de curs valutar de la un an la altul au pondere mult mai mică şi nici nu pot egala suma de 1.255.624 Euro, sumă reprezentând creditele bugetare aprobate de MADR pentru finanţarea Proiectului CESAR peste limita de finanţare prevăzută în acordul de împrumut (Legea nr. 14/2007).

Nemotivarea hotărârii provine şi din faptul că instanţa de fond nu a arătat argumentele pentru care a considerat că ar fi nelegală încheierea nr. 24/2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor.

Se poate observa că instanţa de fond s-a îndepărtat de la faptul că în contestaţia prealabilă şi în acţiunea introductivă reclamantul a invocat, în esenţă, faptul că suma de 1.255.624 euro nu poate constitui prejudiciu, câtă vreme aceasta nu a fost alocată prin deschideri/cheltuită.

Aşadar, ceea ce a reprezentat esenţa măsurii dispuse a fost faptul că abaterea a fost considerată de natură financiar - contabilă, în contextul în care MADR avea obligaţia de a verifica şi urmări încadrarea în limita de finanţare prevăzută în acordul de împrumut, mai ales că situaţia creditelor bugetare definitive aprobate anual de către MADR pentru finanţarea Proiectului CESAR (în RON şi euro) a fost întocmită tot de către MADR.

In acest sens sunt considerentele încheierii nr. 24/2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, însă instanţa de fond nu a prezentat nicio motivare în legătură cu argumentele pentru care a fost respinsă contestaţia prealabilă împotriva măsurii de la pct. LI. din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi.

Instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat probatoriul administrat în cauză şi, în contra înscrisurilor care au stat la baza constatării, a luat în considerare concluzia nerelevantă a expertului desemnat, reţinând greşit că plafonul de 9.456.000 Euro nu a fost depăşit şi că reclamantul s-ar fi încadrat în limitele de finanţare aprobate prin Legea nr. 14/2009.

În plus, referirile primei instanţe la raportul de follow-up din 02.11.2016 nu sunt de natură să conducă la concluzia că nu a existat abaterea sau că măsura ar fi nelegală întrucât, instanţa trebuia să aibă în vedere aspectele anterioare măsurii stabilită prin Decizia nr. 9/2015, care au reprezentat deficienţe în derularea proiectului CESAR, nicidecum aspecte ulterioare, observate cu ocazia verificării modului de îndeplinire a măsurii (follow-up).

In ceea ce priveşte măsura de Ia pct. 1.3 din Decizia nr. 9/11.06.2015:

Prin măsura de Ia pct. 1.3 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II s-a prevăzut în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a dispune măsurile legale care se impun în vederea identificării tuturor achiziţiilor efectuate în cadrul Proiectului CESAR, precum şi a existenţei aprobărilor BIRD şi ale MADR pentru aceste achiziţii

Pentru a se dispune această măsură, instituţia noastră a avut în vedere abaterea consemnată la pct. 5 din Secţiunea IIL1 a Raportului de control care vizează deficienţe constând în neîntocmirea, nerevizuirea şi neavizarea corespunzătoare a Planului de achiziţii aferent Proiectului CESAR, fiind create incertitudini cu privire la faptul că toate achiziţiile efectuate în cadrul Proiectului CESAR ar fi avut aprobările BIRD şi ale MADR.

Instanţa de fond a reproşat Curţii de Conturi că nu a depus la dosar înscrisuri care să emane de BIRD, din care să rezulte, în mod cert, absenţa aprobărilor din partea BIRD.

Or, din analiza documentelor prezentate echipei de auditori de către reprezentanţii entităţii verificate a rezultat că planul de achiziţii aferent proiectului CESAR nu a fost întocmit, revizuit şi avizat corespunzător, ceea ce a creat incertitudini cu privire la faptul că toate achiziţiile efectuate ar fi avut aprobările BIRD şi ale MADR.

în cazul de faţă, instanţa de fond a omis să facă vreo referire la faptul că în raportul de control s-a menţionat că ultima revizuire a Planului de achiziţii pentru Proiectul CESAR a avut loc în martie 2014, deşi ulterior au mai existat operaţiuni care necesitau revizuirea planului şi acordul băncii.

în sprijinul concluziei auditorilor publici externi este Anexa nr. 10 la raportul de control, anexă de care instanţa de fond nu a ţinut seama.

Contrar susţinerilor reclamantului şi contrar celor reţinute de prima instanţă, echipa de control a observat că din planurile anuale de achiziţii, revizuite (pentru perioada 2010 - 2014) şi din corespondenţa cu BIRD, nu rezultă acordul BIRD decât pentru planul de achiziţii din 4 martie 2010, iar planul de achiziţii din aprilie 2012 era incomplet.

Pornind de la prevederile pct. 1.16. din Legea nr. 14/2009, din care rezultă că termenul de ghid privind achiziţiile înseamnă "Ghidul privind achiziţiile pe baza împrumuturilor BIRD şi creditelor IDA " publicat de Bancă în luna mai 2004, precum şi de la prevederile pct. 17 din care rezultă că "Planul de achiziţii înseamnă planul de achiziţii pentru Proiect al împrumutatului, datat 14 septembrie 2007, menţionat în paragraful 1.16 al Ghidului privind achiziţiile şi paragraful 1.24 al Ghidului privind consultanţii, plan care va fi actualizat periodic conform prevederilor paragrafelor amintite, echipa de auditori publici externi a concluzionat că planul de achiziţii trebuia revizuit periodic şi trebuia supus aprobării băncii.

Or, în cazul de faţă, în mod corect, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a constatat că argumentele invocate de către MADR nu sunt de natură să modifice măsura prevăzută la pct. 1.3 din Decizia nr. 9/11.06.2015.

Deopotrivă, rugăm instanţa de control judiciar să constate că prima instanţă în mod greşit şi insuficient a luat în considerare faptul ca. pentru planul din 4 martie 2010 exista acordul BIRD, în contextul în care pe parcursul derulării proiectului a apărut necesitatea revizuirii planului şi, deopotrivă, obţinerea aprobărilor necesare, pentru a fi respectate prevederile sus menţionate.

De altfel, chiar instanţa de fond a reţinut ca. pentru planul din 2014 au fost unele aspecte în privinţa cărora au existat obiecţiuni.

Faţă de cele de mai sus, rugăm instanţa de control judiciar să constate că, în mod greşit, judecătorul fondului a concluzionat că instituţia noastră nu a depus înscrisuri din care să rezulte absenţa aprobărilor, în condiţiile în care, prin raportare la prevederile aplicabile, entitatea verificată trebuia să dovedească faptul că aprobările există în toate situaţiile în care au existat revizuiri de planuri.

Practic, instanţa de fond ne-a reproşat că nu a făcut dovada unui fapt negativ, deşi reclamantul trebuia să facă proba faptului pozitiv contrar, anume existenţa unor planuri complete şi cu aprobările corespunzătoare, inclusiv în privinţa revizuirilor.

Or, la măsura de la pct. 1.3 din decizie se precizează că la momentul efectuării acţiunii de control nu au fost identificate documente din care să rezulte că există acordul BIRD, cu excepţia planului de achiziţii din 4 martie 2010, iar măsura dispusă a fost în sensul identificării tuturor achiziţiilor şi aprobărilor BIRD a planurilor de achiziţii

3). în ceea ce priveşte măsura de la pct. 1.5 din Decizia nr. 9/11.06.2015:

Prin măsura de la pct. 1.5 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II s-a prevăzut în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a dispune măsurile legale care se impun în vederea auditării proiectelor finanţate din fondurile rambursabile în perioada în care acestea se află în derulare de către Compartimentul de audit intern din cadrul MADR, prin introducerea în planurile de audit a unor astfel de misiuni.

Pentru a se dispune această măsură, instituţia noastră a avut în vedere abaterea consemnată la pct. 11 din Secţiunea IIL2 a Raportului de control care vizează deficienţe constând în nefuncţionarea sistemului de control intern organizat în cadrul UMP pe perioada de implementare a Proiectului CESAR (2010 -2014).

Prin acţiunea introductivă, în esenţă, reclamantul a susţinut că "activitatea de audit intern a fost constantă pe perioada de derulare a proiectului", respectiv că "Rapoartele de audit intern au făcut obiectul analizei detaliate a Băncii Mondiale şi, fără excepţie, au primit acceptul acesteia (...)." în legătură cu măsura de la pct. 1.5 din decizia Curţii de Conturi, prima instanţă a reţinut, neargumentat, că au fost realizate misiunile de audit cu privire la utilizarea fondurilor rambursabile.

Or, din raportul de control rezultă că echipa de auditori a avut în vedere deficienţe constând în nefuncţionarea sistemului de control intern organizat în cadrul UMP pe perioada de implementare a Proiectului CESAR, în sensul că "în perioada 2010 -2014 auditul intern nu a asigurat un grad de control asupra operaţiunilor economico - financiare, nu a efectuat o îndrumare pentru a îmbunătăţi aceste operaţiuni şi nu a adus o contribuţie la adăugarea unui plus de valoare în desfăşurarea activităţilor în ceea ce priveşte implementarea Proiectului CESAR."

Or, din prevederile O.G. nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, pe care prima instanţă nu le-a avut în vedere, deşi aveau legătură cu deficienţele constatate, rezultă ce se înţelege prin control intern, acesta reprezentând ansamblul politicilor, procedurilor şi structurilor organizatorice concepute şi implementate de către managementul şi personalul entităţii publice, în vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru:

respectarea actelor normative în vigoare, a politicilor şi deciziilor managementului;

atingerea scopului şi a obiectivelor stabilite prin actele de înfiinţare ale entităţii publice într-un mod economic, eficient şi eficace;

utilizarea resurselor materiale, financiare şi umane potrivit scopului declarat şi obiectivelor entităţii publice;

protejarea bunurilor patrimoniale şi a informaţiilor;

prevenirea, depistarea şi corectarea risipei, fraudei, erorilor şi gestionării deficitare;

dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi comunicare a datelor şi informaţiilor financiare şi nefinanciare;

asigurarea calităţii documentelor financiar-contabile şi producerea în timp util de situaţii financiare care conţin date exacte şi reale, referitoare la segmentul financiar şi de management

Altfel spus, echipa de audit a constatat că, deşi a fost organizat controlul financiar preventiv propriu şi a fost organizat un sistem de control intern în cadrul UMP, instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că acestea nu au funcţionat corespunzător pe întreaga perioadă de implementare a "Proiectului privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii (CESAR) " (2010 - 2014).

In concret, prima instanţă nu motivat de ce nu a ţinut seama de faptul că Registrul proiectelor de operaţiuni prezentate la viza de control de tip preventiv nu a fost completat în exerciţiul financiar 2013, iar în exerciţiile financiare 2010, 2011, 2012 şi 2014, înregistrările efectuate în acest registru nu au evidenţiat sistematic activitatea de control financiar preventiv.

In acest context, reiterăm doar unul dintre aspectele prezentate în actul de control, respectiv cel rezultat din verificarea documentelor aferente plăţii chiriei către L. S.R.L. în perioada mai 2010 - ianuarie 2014, în baza contractului nr. x/29.04.2010 pentru servicii de închiriere spaţiu, constatându-se faptul că:

nu au fost întocmite angajamente bugetare globale sau individuale şi nici propunerile de angajare a unei cheltuieli, pentru suma de 354.288,16 RON;

nu au fost "Certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii" facturi în sumă totală de 127.222,58 RON în anul 2012;

nu au fost vizate pentru "Bun de plată" facturi în sumă de 126.910,10 RON în anul 2012.

Consecinţa directă a nefuncţionării controlului intern este utilizarea fondurilor publice cu eludarea/încălcarea legii. Acest fapt este demonstrat de frecvenţa şi volumul abaterilor de la normele legale referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor.

In speţă, prima instanţă a luat în considerare susţinerile reclamantului şi pe cele ale intervenienţilor, dând eficienţă unor aspecte care nu au legătură cu deficienţele evidenţiate în raportul de control, mai sus amintite.

In plus, referirile primei instanţe la raportul de follow-up din 02.11.2016 nu sunt de natură să conducă la concluzia că nu a existat abaterea sau că măsura ar fi nelegală întrucât, instanţa trebuia să aibă în vedere aspectele anterioare măsurii stabilită prin Decizia nr. 9/2015, care au reprezentat deficienţe în derularea proiectului CESAR, nicidecum aspecte ulterioare, observate cu ocazia verificării modului de îndeplinire a măsurii (follow-up).

Pe de altă parte, dacă s-a constatat că o măsură stabilită de organul de control a fost dusă la îndeplinire, această împrejurare ar fi trebuit să aibă valoarea unei recunoaşteri din parte entităţii verificate, nicidecum valoarea unui argument pentru anularea măsurii.

4) în ceea ce priveşte măsura de la pct. II. 1.1.3 din Decizia nr. 9/2015:

Prin măsura de la pct. II.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi - Departamentul II s-a prevăzut în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a dispune măsurile legale care se impun în vederea stabilirii cu exactitate şi recuperarea sumelor achitate (reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închiriat) fără documente justificative întocmite aşa cum stabilesc prevederile legale, precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate.

Pentru a se dispune această măsură, instituţia noastră a avut în vedere abaterea consemnată la pct. 8.1,3, din Secţiunea III.1 a Raportului de control care vizează efectuarea de plăţi către L. S.R.L..

Astfel, în esenţă, potrivit raportului de control, în perioada 2010 - 2014, au fost efectuate plăţi către L. S.R.L., în sumă totală estimată de 406.075,43 RON, reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închiriat, fără documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale, precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate.

Prima instanţă nu a motivat hotărârea prin raportare la susţinerile părţilor (reclamant, pârât), ci a acordat prevalentă realităţii juridice şi economice a utilizării spaţiului pentru care sumele au fost achitate, anulând în parte măsura stabilită prin Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi.

In realitate, prima instanţă, fără vreo motivare care să releve raţionamentul său, a reţinut că se impune anularea parţială a măsurii pentru suma de 354.288,16 Iei chirie, 43.500,77 RON utilităţi, respectiv 8286,50 RON pentru amenajare spaţiu, sume care, în fapt, reprezintă valoarea estimativă a abaterii de la legalitate şi regularitate.

Este de remarcat faptul că nu au fost contestate constatările din raportul de control referitoare la:

lipsa menţiunii "Certificat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii" a unor facturi în sumă totală de 127.222,58 RON, în anul 2012;

lipsa vizei "Bun de plată" pentru facturi în sumă totală de 126.910,10 RON, în anul 2012;

lipsa vizei de "Control financiar preventiv", pentru ordonanţări la plată în sumă totală de 65,917,05 RON, în anul 2010.

Având în vedere că obiectul contractului x/29.04.2010 încheiat cu L. S.R.L. consta în servicii de închiriere spaţiu, precum şi plata utilităţilor, în raport de înscrisurile verificate, echipa de audit a constatat lipsa temeiului legal în baza căruia UMP a achiziţionat aparate de aer condiţionat, uşă antiefracţie sediu, ferestre rabatabile şi geam antiefracţie de la L. S.R.L.,

Din analiza documentelor în baza cărora a fost efectuată plata contravalorii bunurilor reprezentând: aparate de aer condiţionat, uşă antiefracţie sediu, ferestre rabatabile şi geam antiefracţie către S.C. L. S.R.L., în anul 2010, echipa de audit a constatat că au fost plătite facturi fără ca acestea să fie însoţite de documente justificative (facturi furnizori, certificate de garanţie) în sumă totală de 8.286,50 RON.

Atât echipa de audit, cât şi Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor au concluzionat că au fost încălcate prevederile art. 52 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale pct. 4 (plata cheltuielilor) din Anexa nr. 1 - Norme metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul MFP nr. 1792/2002, respectiv că argumentele invocate de către MADR nu sunt de natură să modifice măsura prevăzută la pct. II.1.1.3 din Decizia nr. 9/11.06.2015, însă tară o motivare care să releve o altă stare de fapt, prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantului/intervenienţilor în favoarea reclamantului.

In ceea ce priveşte măsura de Ia pct. II.2.3. din Decizia nr. 9/2015:

Prin măsura de la pct. n.2.3. din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II s-a prevăzut în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a dispune măsurile legale care se impun în vederea:

identificării tuturor contractelor de consultanţă individuală şi a actelor adiţionale încheiate în cadrul Proiectului CESAR, efectuării unei analize din care să rezulte necesitatea, oportunitatea, precum şi legalitatea şi regularitatea încheierii contractelor de consultanţă individuală.

Pe baza rezultatelor analizei efectuate vor fi dispuse măsuri în vederea recuperării sumelor decontate în mod nejustificat pentru serviciile de consultanţă individuală din fondurile Proiectului CESAR atât în cazul contractelor din perioada 2010 - 2013 (identificate în timpul controlului), cât şi în cazul celor rezultate din analiza care va fi efectuată.

Pentru a se dispune această măsură, instituţia noastră a avut în vedere abaterea consemnată \apct. 8.2.3 din Secţiunea III. 1 a Raportului de control care vizează deficienţe în legătură cu achiziţia serviciilor de consultanţă individuală care s-a realizat în mod nejustificat şi prin nerespectarea politicilor BIRD, sarcinile consultantului fiind în unele cazuri aceleaşi cu cele ale personalului angajat al UMP.

In cauza de faţă, în urma verificărilor efectuate, echipa de auditori publici externi a constatat următoarele:

selecţia consultanţilor a fost efectuată necorespunzător;

remuneraţiile consultanţilor prevăzute în contractele pentru serviciile de consultanţă individuală au fost mai mari decât cele recomandate de BIRD pentru aceste tipuri de consultanţă;

rapoartele de activitate ale consultantului au fost întocmite în mod formal, superficial, unele dintre ele nefiind semnate de către furnizor şi nici de directorul UMP. De asemenea, nu există certitudinea privind realitatea acestor servicii de consultanţă, întrucât rapoartele de activitate au fost antedatate şi înregistrate în timpul lunii de raportare, aceste documente prezentând o stare de fapt inexistentă la datele respective;

au fost efectuate plăţi în baza contractelor fără să existe rapoarte de activitate şi fără documente legal întocmite care să ateste realitatea şi efectivitatea prestării serviciilor de consultanţă (fără propuneri de angajare a unei cheltuieli şi angajamente bugetare, au fost acceptate la plată facturi fără ca acestea să fie certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, facturi care nu au purtat viza de "bun de plată" şi nu au fost semnate şi ştampilate de către furnizor).

Instanţa de fond nu a motivat soluţia de anulare a măsurii de la per. II.2.3 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi prin raportare la stare a de fapt constatată de auditorii publici externi, ci a îmbrăţişat punctul de vedere al reclamantului şi al intervenienţilor, concluzionând că în totalul cheltuitelor cu personalul angajat a UMP s-au înregistrat economii, sumele aferente posturilor neocupate, iar plăţile pentru contractele de consultanţă au fost făcute pentru lucrări care reveneau posturilor vacante/neocupate.

Instanţa de fond a omis să facă vreo referire şi vreo apreciere în legătură cu un aspect important consemnat în raportul de control, anume că posturile de specialist management financiar, specialist management informaţii şi specialist monitorizare - evaluare nu erau vacante.

Din verificările efectuate de auditorii publici externi, bazate pe informaţiile şi datele prezentate de către entitatea verificată, a reieşit că nu a putut fi identificată, în notele de fundamentare a bugetului necesar pentru implementarea proiectului, justificarea detaliată a necesităţii cuprinderii în buget a sumelor aferente serviciilor, precum şi documente justificative care să susţină necesitatea efectuării achiziţiilor.

Or, din prevederile art. 21 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, rezultă că ordonatorii de credite au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri."

Mai mult, din verificarea derulării contractelor de consultanţă individuală a rezultat conţinutul superficial al rapoartelor de activitate şi chiar lipsa acestora, aspecte din care nu rezultă necesitatea achiziţionării serviciilor.

Atât reclamantul, cât şi prima instanţă au invocat în mod greşit prevederile parag. 5.1 din Ghidul BIRD privind consultanţii.

Din analiza lit. b) de la parag. 5.1 din Ghidul BIRD privind consultanţii, Cap. V - Selecţia consultanţilor individuali, rezultă că " b) permitea angajarea de un suport profesional extern, suplimentar".

De asemenea, instanţa de fond nu ia în considerare condiţiile care trebuiau îndeplinite pentru angajarea consultanţilor individuali;

"Consultanţii individuali sunt angajaţi pentru îndeplinirea unor sarcini ce nu sunt solicitate personalului angajat, ce nu impun un suport profesional extern, suplimentar (administraţia centrală) şi (c) ce reclamă experienţă şi calificări profesionale individuale superioare...".

Or, din analiza înscrisurilor prezentate de entitatea verificată, probatoriul administrat în cauză, a rezultat că angajarea unor consultanţi individuali a fost nejustificată, în contextul în care nu erau întrunite condiţiile în care era permisă angajarea.

Cu privire la modul de selecţie a consultanţilor, prin prisma analizei plăţilor efectuate pentru serviciile contractate, verificările asupra respectării modului în care au fost efectuate achiziţiile în cadrul Proiectului, a modului de încheiere a contractelor pentru acestea (conform procedurilor BIRD), precum şi a respectării modului derulării contractelor încheiate în cadrul Proiectului, se încadrau în obiectivele controlului Curţii de Conturi.

Totodată, s-a constatat că modul de selecţie al consultanţilor era necorespunzător, fiind subiectiv realizat prin analiza CV-urilor, ceea ce a condus echipa de audit la concluzia ca aceste proceduri de achiziţii au fost formale, iar atribuirea contractelor a fost efectuată într-un mod preferenţial.

Caracterul formal al rapoartelor de activitate ale consultanţilor a rezultat din faptul că nu s-a precizat în mod concret care au fost serviciile efectiv prestate, existând incertitudine cu privire la realitatea prestării serviciilor de consultanţă.

Rapoartele de activitate ale consultantului au fost formal întocmite, superficial, unele dintre ele nefiind semnate de către furnizor şi nici de către directorul UMP.

De asemenea, nu există certitudinea privind realitatea serviciilor de consultanţă, întrucât toate rapoartele de activitate au fost antedatate şi înregistrate în timpul lunii de raportare, aceste documente prezentând o stare de fapt inexistentă la datele respective.

Prima instanţă şi-a însuşit, în mod greşit, punctul de vedere al reclamantului reţinând că va acorda prevalentă substanţei activităţii de consultanţă care rezultă din documentele ataşate de către reclamant.

Or, judecătorului fondului i-a scăpat din atenţie faptul că, potrivit procedurilor BIRD, valoarea contractului de consultanţă (plafonul) trebuia să includă toate costurile şi profitul consultantului, precum şi orice obligaţie, taxă care poate fi impusă consultantului, iar UMP nu a inclus în valoarea contractului încheiat şi contribuţiile angajatului şi angajatorului, precum şi TVA aferent. Astfel, valoarea contractului a fost majorată în mod nejustificat cu suma reprezentând contravaloarea contribuţiilor angajatului şi angajatorului, respectiv TVA.

In acest context, recomandarea echipei de audit constă în analizarea din punct de vedere al necesităţii, precum şi al legalităţii şi regularităţii încheierii şi derulării contractului şi dispunerea măsurilor legale de stabilire şi recuperare a sumelor decontate în mod nejustificat pentru serviciile de consultanţă individuală.

Un argument vădit neîntemeiat reţinut de prima instanţă, provenit de la reclamant şi intervenient, îl reprezintă faptul că nu ar exista un standard legal sau convenţional de întocmire a unui raport de activitate din partea consultanţilor în baza Ghidului BIRD şi nu se poate îndepărta, cu totul documentul, întocmit de către consultant numai pentru motive formale sau aprecieri subiective din partea auditorilor publici externi care au considerat că unele rapoarte au fost întocmite superficial.

Or, în cazul de faţă, nu se poate pune în discuţie subiectivismul auditorilor publici externi întrucât constatarea are la bază verificările documentelor, datelor, informaţiilor şi situaţiilor prezentate de către entitatea verificată, iar în timpul controlului, în realitate, aşa cum rezultă din Notele de relaţii solicitate, persoanele cu atribuţii din cadrul UMP nu au dat răspunsuri cu privire la aspectele puse în discuţie şi care trebuiau lămurite.

Dincolo de această împrejurare, este de observat că din deficienţele consemnate în raportul de control rezultă, fără niciun dubiu, exemple care relevă nerespectarea unei discipline financiare aplicabilă unei entităţii publice.

În acest context, echipa de auditori, în mod corect, a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 24, art. 52 alin. (6) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale pct. 4 (plata cheltuielilor) din Anexa nr. 1 - Norme metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul MFP nr. 1792/2002, ale par. 5.1 din Ghidul BIRD privind consultanţii, (Cap. V - Selecţia consultanţilor individuali), ale modelului de contract prevăzut de BIRD pentru contractele de valori mici pentru consultanţă, ale par. 1.4 (Consideraţii generale) din Ghidul de achiziţii a serviciilor de consultanţă BIRD mai 2004, revizuit octombrie 2006 şi mai 2010.

Însă, instanţa de judecată nu face vreo referire la prevederile aplicabile stării de fapt care a intrat în sfera măsurii de la pct. II.2.3 din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi.

Un exemplu menţionat în actul de control, pe care instanţa de judecată, l-a ignorat îl reprezintă modalitatea în care a fost majorată valoarea Contractului nr. x/19.12.2012, cu suma de 8.114,56Euro, precum şi lipsa celor 4 rapoarte de activitate ale consultantului pentru perioada de prelungire a contractului, respectiv perioada iulie - octombrie 2013.

Or, instanţa de fond a fost indusă în eroare de documentele prezentate de către reclamant întrucât acestea nu erau înregistrate la UMP în perioada de derulare a contractului, nu erau aprobate de directorul UMP şi nici nu erau datate la momentul întocmirii acestora.

De asemenea, în privinţa "duplicatelor" de pe rapoartele de activitate ale consultanţilor, care lipsesc în justificarea plăţilor şi a prestării serviciilor, relevanţă ar fi trebuit să aibă constatările echipei de auditori publici externi, prin prisma faptului că reprezentanţii entităţii verificate trebuiau să prezinte documentele originale, documente care trebuiau să fie înregistrate la UMP, în perioada de derulare a contractului, însă acestea nici nu erau înregistrate, nici nu erau aprobate de directorul UMP şi nici nu erau datate la momentul întocmirii acestora.

Altfel spus, această împrejurare, ignorată de prima instanţă, relevă că în derularea proiectului Cesar nu s-a demonstrat că documente erau legal întocmite şi că atestau realitatea şi efectivitatea prestării serviciilor de consultanţă, în raport de constatările de la pct. 8.2.3 din Secţiunea IIL1 a actului de control, aferente măsurii de la pct. II.2.3. din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II.

In ceea ce priveşte măsura de la pct. II.2.4. din Decizia nr. 9/2015: Prin măsura de la pct. U.2.4. din Decizia nr. 9/2015 a Curţii de Conturi -Departamentul II s-a prevăzut în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a dispune măsurile legale care se impun în vederea stabilirii situaţiei reale a bunurilor achiziţionate şi transferate de către UMP, precum şi luarea măsurilor de recuperare a eventualelor sume rezultate aferente operaţiunilor nereale şi nejustificate. (Măsura se aplică pentru constatările prezentate la pct. 2.4.1., 2.4.2., 2.43., 2.4.4., 2.4.5.)

Pentru a se dispune această măsură, instituţia noastră a avut în vedere deficienţele consemnate Ia pct. 9 din Secţiunea III.2 a Raportului de control, care în esenţă, vizează următoarele aspecte:

UMP a înregistrat în evidenţa contabilă, iară documente justificative şi fără respectarea prevederilor legale referitoare la calculul amortizării, valoarea amortizată în sumă totală de 17.574.495,53 RON, aferentă valorii mijloacelor fixe transferate în valoare de 24.982.118,14 RON;

valoarea mijloacelor fixe transferate de către UMP în luna septembrie 2014 a fost în sumă de 24.982.118,14 RON, însă documentele justificative care au stat Ia baza acestor operaţiuni nu au fost puse la dispoziţia echipei de control;

în cursul anului 2011 UMP a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiunea de transfer către MADR a unor mijloace fixe în sumă de 2.010.498 Iei, reprezentând instalaţii tehnologice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, fără documente justificative care să ateste realitatea acestor operaţiuni;

- din evidenţa contabilă a rezultat că în anul 2011 au fost casate/dezmembrate mijloace fixe în valoare de 865.189 RON reprezentând mobilier, aparatura birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale, fără ca acestea să fie valorificate potrivit prevederilor legale.

Mai mult, în perioada controlului nu au fost prezentate echipei de control documentele justificative, respectiv liste de inventar, procese-verbale de inventariere, procese-verbale de casare/dezmembrare, raport de casare, ordin/hotărâre de casare/dezmembrare emis de ordonatorul de credite şi documentele de valorificare a mijloacelor fixe care să ateste realitatea acestor operaţiuni;

- în perioada 2010 - 2014, au fost înregistrate în contabilitate operaţiuni nereale privind mijloace fixe ce reprezintă mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane si materiale si alte active corporale, operaţiuni din care a rezultat că valoarea amortizării a fost mai mare decât valoarea mijloace fixe existente în gestiunea UMP

- la data de 30.09.2014, data încheierii activităţii UMP, MADR a preluat bunuri de natura mijloacelor fixe la valoarea netă contabilă în sumă de 484.238,47 RON şi obiecte de inventar în sumă de 18.335,80 RON, fără documentele justificative care stau la baza acestor operaţiuni.

Instanţa de fond, în mod greşit, a agreat susţinerile reclamantului potrivit cărora " eventuala lipsă în prezent a unor documente nu este o dovadă că acestea nu au fost întocmite, ci poate cel mult să se constituie într-o neregulă cu privire la arhivare ", reţinând că eventuala absenţă a unui document nu dovedeşte în mod necesar neîntocmirea acestuia, urmând ca punctual să se complinească cu alte referinţe documentare eventuala omisiune de arhivare sau identificare a unui document.

Cu toate acestea, din documentele invocate în considerentele sentinţei civile, respectiv procese-verbale de predare - primire a documentelor create în cadrul Proiectului CESAR, predate la arhivă în data de 23.10.2014, nu rezultă existenţa/predarea documentelor referitoare Ia evidenţa bunurilor UMP din perioada 2010-2014.

Mai mult, dacă se are în vedere faptul că a existat o acţiune de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurii (follow-up), astfel cum a reţinut prima instanţă în privinţa măsurilor de la pct. 1.1 şi 1.5), se poate observa că MADR nu a prezentat niciun alt document faţă de cele de la momentul acţiunii iniţiale din care să rezulte implementarea acestei măsuri.

In acest context, rugăm instanţa de control judiciar să aibă în vedere faptul că din dispoziţiile art. 22 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, rezultă că ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului, iar evidenţa contabilă trebuia să se realizeze pe bază de documente justificative, cu respectarea tuturor prevederilor legale, inclusiv cele referitoare la calculul amortizării mijloacelor fixe.

Or, constatările echipei de auditori publici externi au relevat, în mod clar, încălcarea prevederilor art. 9 şi art. 11 din Legea nr. 15/1994, ale art. 14, art. 15, art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) - (2) din O.G. nr. 81/2003, art. 14 din Ordinul MEF nr. 3.471/2008, pct. 2, 6, 7 din Anexa 1 şi pct. 1.1 - 1.5., pct. 6.2. şi 6.3 din Anexa 2 la H.G. nr. 841/1995, art. 6, art. 7, art. 9 şi art. 20 din Legea nr. 82/1991, pct. F, Cap. VIII (Monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni) din Ordinul MFP nr. 1917/2005, pct. 2 din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul MFP nr. 2861/2009.

În cazul de faţă, instanţa de fond nu a motivat hotărârea în legătură cu prevederile legale sus menţionate, ci a reţinut, în mod greşit, aşa cum a arătat mai sus, că eventuala absenţă a unui document nu dovedeşte în mod necesar neîntocmirea acestuia, urmând ca punctual să se complinească cu alte referinţe documentare eventuala omisiune de arhivare sau identificare a unui document.

In legătură cu casarea unor mijloace fixe, în valoare de 865.189 RON, instanţa de judecată, în mod greşit, a reţinut că echipa de auditori publici externi a făcut o constatare fără să se bazeze pe vreun document sau alt mijloc de probă din care să rezulte că mijloacele fixe ar fi fost funcţionale sau că ar fi putut fi valorificate.

In legătură cu casarea/dezmembrarea, în anul 2011, a unor mijloace fixe (mobilier, aparatura birotica, echipamente de protecţie), în valoare de 865.189 RON, fără documente justificative şi fără documentele de valorificare a mijloacelor fixe care să ateste realitatea acestor operaţiuni, reiterăm următoarele:

Din Nota privind casare mijloace fixe şi obiecte de inventar din cadrul gestiunii UMP nr. 1972/2011 rezultă că valoarea mijloacelor fixe propuse spre casare a fost în sumă de 378.352,41 RON, deci mai mică decât valoarea mijloacelor fixe în sumă de 865.189 RON scoasă din evidenţa contabilă.

In actul intitulat "Proces-verbal de distrugere în urma casării" se precizează că s-a hotărât distrugerea şi scoaterea din gestiunea UMP a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar, însă nu au fost anexate documente din care să rezulte că aceste mijloace fixe şi obiecte de inventar au fost distruse.

Din Nota privind casare mijloace fixe şi obiecte de inventar a rezultat că "mijloacele fixe în discuţie " nu erau inutilizabile, şi în orice caz erau valorificabile (calculator portabil - 2 buc x 20.607 RON, calculator - 2 buc x 13.893 RON, calculator - 4 buc x 13.102 RON, Notebook PIV- 3 buc x 9.929 RON, Notebook -10.165 RON, cameră video - 7.274 RON, foto 400 - 6.207 RON, jaluzele verticale - 2.999 RON, birou specialist financiar - 2.446 RON, birou şef secretar tehnic - 2.843 RON, birou specialist achiziţii - 2.588 RON, etc).

Astfel, lipsa documentelor de valorificare a mijloacelor fixe denotă faptul că aceste operaţiuni fiu au reale.

Or, ceea ce s-a reproşat instituţiei noastre este faptul că nu am făcut dovada unui fapt negativ, deşi reclamantul trebuia să facă proba faptului pozitiv contrar, anume existenţa unor documente justificative în legătură cu casarea/valorificarea mijloacelor fixe/materialelor rezultate.

Instanţa de fond, în mod greşit, şi-a însuşit punctul de vedere al reclamantului, potrivit căruia prin creditarea contului 2131 "prin debitul contului 2813 cu suma de 17.574.495,53 RON aferentă valorii amortizării mijloacelor fixe scăzute/scoase din evidenţă, nu a fost încălcat nici un act normativ".

Or, acest punct de vedere nu poate fi reţinut întrucât aspectele constatate priveau lipsa documentelor pentru justificarea calculului amortizării în sumă de 17.574.495,53 RON, reprezentând valoarea amortizării aferente valorii mijloacelor fixe transferate în valoare de 24.982.118,14 RON.

În combaterea aspectelor reţinute în actul de control privind faptul că situaţiile financiare ale MADR Ia data de 31.12.2014, nu reflectă o imagine fidelă a patrimoniului preluat de la UMP, reclamantul a anexat procesele-verbale de predare - primire a documentelor create în cadrul Proiectului CESAR predate la arhivă în data de 23.10.2014 şi 7 cereri de transfer bunuri.

Totuşi, prima instanţă mu a ţinut seama de faptul că aceste înscrisuri sunt irelevante, întrucât nu erau de natură să modifice starea de fapt constatată de echipa de control, mai ales că, în timpul controlului, entitatea verificată trebuia să prezinte documente clare în legătură cu operaţiunile care au fost realizate, în mod real şi justificat, de către salariaţii acesteia.

Instanţa de fond a reproşat instituţiei noastre că nu a făcut dovada unui (unor) fapt(e) negativ(e), deşi reclamantul trebuia să facă proba faptului pozitiv contrar (de exemplu, în cazul măsurilor de la pct. 1.3, II.4 din Decizia nr. 9/2015) ori a reţinut că reclamantul a prezentat o stare de fapt contrară celei consemnate în raportul de control.

Totuşi, este de observat că, în mare parte, concluziile obiectivelor expertizei sunt de natură să confirme constatările sau măsurile Curţii de Conturi, consemnate în Raportul de control din anul 2015, respectiv în Decizia nr. 9/2015.

Potrivit Legii nr. 14/2009, în Ghidul privind achiziţiile pe baza împrumuturilor BIRD si creditelor IDA planul de achiziţii va fi actualizat periodic, iar potrivit paragrafului 116 al Ghidului privind achiziţiile planul de achiziţii trebuie revizuit anual şi trebuie supus aprobării băncii

Faţă de cele prezentate mai sus, expertul constată ca Planul de Achiziţii nu a fost revizuit şi aprobat anual de către BIRD, iar procedura de revizuire şi aprobare nu s-a făcut cu respectarea Acordului de împrumut al Proiectului CESAR şi a Ghidului privind achiziţiile pe baza împrumuturilor BIRD şi creditelor IDA.

La obiectivul nr. 9 - concluzia a fost: UMP a angajat şi efectuat plăţi pentru plata chiriei, fără respectarea Legii nr. 500/2002 şi OMFP nr. 1792/2002 în suma de 309.003,51 RON. (...) In ceea ce priveşte suma de 8.286,50 RON ce reprezintă bunuri pentru amenajarea spaţiului nu am regăsit Procesul-verbal de recepţie al produselor întocmit de către UMP.

La obiectivul nr. 10 - concluzia a fost: Valoarea amortizată a mijloacelor fixe in suma de 17.5 74.495,53 RON a fost calculata şi înregistrată după cum urmează:

P- Pana in anul 2011 valoarea amortizată a mijloacelor fixe a fost înregistrată suma de 3,382,909,24 RON, pentru o valoare a mijloacelor fixe de 16,223,270 RON existente la începutul anului 2011.

- în anul 2012 valoarea amortizată a mijloacelor fixe a fost înregistrată suma de 124,409,64 RON, pentru o valoare a mijloacelor fixe de 16,586,984 RON existente la începutul anului 2012.

- în anul 2013 valoarea amortizată a mijloacelor fixe a fost înregistrată suma de 10.907.733,04 RON pentru o valoare a mijloacelor fixe de 16,586,984 RON existente la începutul anului 2013.

- în anul 2014 valoarea amortizată a mijloacelor fixe a fost înregistrată suma totală de 3.159.443,61 RON din care în luna iulie suma de 2.542.332,12 RON şi în luna august suma de 617.111,49 RON, pentru o valoare a mijloacelor fixe de 26,360,671 RON existente la începutul anului 2014 calculata pentru 8 luni deoarece in septembrie ies din evidenta contabila mijloace fixe in valoare de 24,982,118 RON.

Potrivit ort. 11, Cap. II Calcularea amortizării din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale şi necorporale, care prevede faptul că Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare.

Potrivit O.G. nr. 81/2003, art. 15 alin. (1), (2), (3), (4) Cap. II Regimul de amortizare şi calcularea amortizării privind reevaluarea si amortizarea activelor. fixe aflate in patrimoniul instituţiilor publice in care este prevăzut faptul că:

Instituţiile publice amortizează activele fixe corporale şi necorporale utilizând metoda amortizării liniare.

Amortizarea liniară consta in includerea uniformă în cheltuielile instituţiilor publice a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani i duratei normale de utilizare a activului fix.

Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe.

Cota de amortizare se determină ca raport procentual intre 100 şi durata normală de utilizare din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

Faţă de cele prezentate, a constatat că modul de calcul al amortizării în sumă totală de 17.574,495,53 RON aferentă valorii mijloacelor fixe transferate, în valoare de 24.982.118,14 RON, nu a fost calculat cu respectarea prevederilor legale. Amortizarea activelor fixe in valoare de 24.982.118,14 RON nu a fost calculată începând cu luna următoare punerii în funcţiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare utlizănd metoda liniară de amortizare.

La obiectivul nr. 11 - concluzia a fost: Deoarece nu au fost toate operaţiunile efectuate 'înregistrate in conturi analitice distincte in vederea indentificarii si a activelor finanţate din sumele alocate pentru acest proiect/program expertul constată că evidenţa financiar-contabila a gestionarii fondurilor pentru Proiectul CESAR, nu a fost organizata separat pentru cele doua proiecte aflate in derulare la nivelul UMP, Proiectul CESAR siMAKIS.

Astfel au fost încălcate prevederile art. 6 "Clauze financiare si alte clauze" punctul 6.1, lit. b) din Acordul Subsidiar nr. 348/16.06.2009 încheiat intre Ministerul Finanţelor Publice si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale).

La obiectivul nr. 12 - concluzia a fost: Potrivit prevederilor punctului 2.7.1 "Principii si politici contabile - Principiul contabilităţii pe baza de angajamente" din OMFP NR. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice si instrucţiunile de aplicare a acestuia, "Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit şi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor de raportare. Situaţiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informaţii nu numai despre tranzacţiile şi evenimentele trecute care au determinat încasări şi plăţi dar şi despre resursele viitoare, respectiv obligaţiile de plată viitoare. Acest principiu se bazează pe independenţa exerciţiului potrivit căruia toate veniturile şi toate cheltuielile se raportează la exerciţiul la care se referă, fără a se ţine seama de data încasării veniturilor, respectiv data plăţii cheltuielilor."

Astfel, evidenţa financiară şi contabilă, respectiv balanţele de verificare întocmite de către UMP nu oferă informaţii complete cu privire la creditele bugetare utilizate prin angajare, a creditelor bugetare disponibile precum şi cu privire la angajamentele legale aferente Proiectului CESAR şi nu au respectat prevederile legale din OMFP 1792/2002 şi OMFP 1917/2005 privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia.

La obiectivul nr. 13 - concluzia a fost: In opinia expertului nicio metodă din cele două privind înregistrarea stocurilor de materiale consumabile, potrivit Ordinului 1917/2005, cea a inventarului permanent sau a inventarului intermitent nu putea fi folosită de către UMP deoarece facturile de achiziţie nu prezentau detaliat denumire produs, cantitate şi preţ unitar, iar în cazul inventarului permanent nu avea posibilitatea să întocmească NIR cantitativ valoric, iar în cazul inventarului intermitent nu avea posibilitatea să facă inventar cantitativ valoric.

Potrivit prevederilor articolului 11 în Legea nr. 82/1991:

"Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico- financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise."

Potrivit prevederilor articolului 2 în Legea nr. 82/1991:

"(1) Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă. (2) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, condiţiile stabilite de reglementările legale."

Astfel, bunurile de natura materialelor consumabile (identificate în raport ca valorând 1.319.334,05 RON) au fost înregistrate în evidenţele contabile fără documentele justificative iar înregistrarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 6,11 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, precum şi prevederile art. 2.1.6.2 "Metode de evidenţă a stocurilor" din OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice si instrucţiunile de aplicare a acestuia).

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant (3400 RON) şi către intervenienţi (2600 RON), de asemenea, o consideră nelegală, având în vedere următoarele argumente:

Curtea de Conturi este o autoritate publică de rang constituţional, care este finanţată în integralitate de la bugetul de stat, în scopul exercitării misiunii constituţionale, respectiv, de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

Este firesc ca resursele financiare alocate funcţionării acestei autorităţi publice să fie utilizate în concordanţă cu misiunea constituţională şi legală pe care aceasta o are.

Curtea de Conturi nu poate fi considerată "o parte care pierde procesul conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. pentru că litigiul de faţă s-a născut din exercitarea atribuţiilor specifice şi misiunii pe care o îndeplineşte care constă în garantarea legalităţii cheltuirii/întrebuinţării fondurilor publice.

De aceea, a obliga Curtea de Conturi să plătească cheltuieli de judecată pentru activitatea pe care o desfăşoară echivalează cu un soi de sancţiune implicită pentru faptul că îşi îndeplineşte atribuţiile.

In orice activitate pot exista şi aspecte pe care o instanţă judecătorească să le cenzureze în virtutea independenţei ce guvernează puterea judecătorească, însă niciunul din aceste argumente nu justifică, în opinia noastră, obligarea instituţiei să plătească cheltuieli de judecată

Aceasta este şi raţiunea pentru care O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, scuteşte Curtea de Conturi de la plata taxei judiciare de timbru.

Mutatis mudandis, aceleaşi raţionamente obligă ca instituţiile publice să fie scutite şi de la plata cheltuielilor de judecată. Are aplicaţie principiul idemjus edem ratio, aceeaşi soluţie juridică pentru aceeaşi situaţie de fapt.

In cazul de faţă, din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că actul de control a fost întocmit în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor Curţii de Conturi, iar măsurile corespunzătoare au fost stabilite prin Decizia nr. 9/2015, în considerarea dispoziţiilor ar. 43 şi art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicată.

Calculul de ordin procentual avut în vedere de prima instanţă a scăpat din vedere faptul că, aşa cum am arătat mai sus, concluziile raportului de expertiză contabilă nu au infirmat constatările şi măsurile dispuse de Curtea de Conturi, iar instituţia noastră nu putea să fie ţinută să facă dovada unor fapte negative.

Nu în ultimul rând, în primă instanţă, intervenienţii au depus concluzii scrise prin raportare la expertul-parte, nicidecum prin raportare la expertul desemnat de către instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei civile nr. 307/10.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a şi rejudecând cauza, să dispuneţi respingerea, în totalitate, a cererii de anulare a Raportului de control nr. x/13.05.2015, a Deciziei nr. 9/11.06.2015, emisă de Curtea de Conturi - Departamentul II, respectiv a încheierii nr. 24/22.07.2015, emisă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, şi sub aspectul măsurilor de la pct. 1,1, 1,3, 1,5, 11, 1, 1, 3 (parţial), 11, 2, 3 şi 11.2,4 din decizia Curţii de Conturi

De asemenea, să se dispună respingerea atât a cererii de intervenţie voluntară accesorie în favoarea MADR, cât şi a cererii de obligare a Curţii de Conturi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant (3400 RON) şi către intervenienţi (2600 RON), care au fost admise, în parte, de către instanţa de fond.

În drept îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., ale Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 155/2014, ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale actelor normative invocate în susţinerea apărărilor noastre.

În probaţiune înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, în condiţiile art. 492 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul MADR a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta, Curtea de Conturi, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Recurenta Curtea de Conturi a depus întâmpinare la recursul promovat de MADR, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului.

De asemenea, recurenta Curtea de Conturi a depus întâmpinare la recursul promovat către intervenienţii C., D., B., A., solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului.

Intervenienţii C., D., B., A., au depus întâmpinare la recursul promovat de MADR, solicitând admiterea acestuia şi casarea în parte a hotărârii atacate.

Intervenienţii C., D., B., A., au depus întâmpinare la recursul promovat de Curtea de Conturi a României, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, invocată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

Susţine recurentul-intimat faptul că recurenta Curtea de Conturi nu a indicat clar motivele de casare, iar dezvoltarea lor este generică şi nu se încadrează în cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că formal, recurenta Curtea de Conturi a indicat în cadrul memoriului de recurs temeiul juridic şi a expus argumente care se circumscriu ipotezei dispoziţiilor art. 488 alin. (1), punctele 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că excepţia nu este întemeiată.

Cu privire la recursul promovat de MADR, analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării depuse, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Înalta Curte reaminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Aşadar, recurentul MADR a susţinut în cadrul recursului promovat, neaplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente de către judecătorul fondului, motiv de recurs circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1), punctul 8 C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte din actele dosarului Prin Legea nr. 14/2007 a fost ratificat Acordul de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 125 din 02 martie 2009.

Suma alocată conform Secţiunii IV din Acordul de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare din 28.12.2007, pentru bunuri, lucrări, servicii de consultanţă (inclusiv audit), costuri de operare şi instruire în cadrul părţilor a II-a şi a III-a ale Proiectului este de 9.456.000 euro.

Obiectivul proiectului a fost de a sprijini împrumutatul în procesul de facilitare a restructurării fermelor pe principii de piaţă, prin îmbunătăţirea capacităţii fermierilor, a membrilor de familie ai acestora şi a lucrătorilor agricoli de a-şi gestiona activele şi venitul. Proiectul a fost structurat în 3 părţi - partea I: Administrarea terenurilor; Partea a II-a: Servicii de orientare socioeconomică pentru populaţia din agricultură; Partea a III-a: Politică, strategie şi management.

În ceea ce priveşte execuţia proiectului, secţiunea I din Acord a indicat următoarel instituţii respconsabile - Împrumutatul va executa partea I a Proiectului prin Agenţia Naţională de Cadastru si Publicitate Imobiliară (ANCPI) şi partea a II-a prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Împrumutatul va executa partea a III-a a Proiectului prin ANCPI şi MADR, în conformitate cu aranjamente satisfăcătoare pentru Bancă. Împrumutatul va asigura pentru ANCPI, prin Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA), şi pentru MADR alocaţiile bugetare corespunzătoare, prin cele două autorităţi de implementare. UMP (unitatea management de proiect) ANCPI şi UMP MADR vor avea responsabilitatea generală a implementării şi a managementului de zi cu zi a părţii I şi, respectiv, părţii a II-a a Proiectului şi, împreună, a părţii a III-a a Proiectului. În acest scop, Împrumutatul, prin ANCPI şi MADR, va menţine UMP ANCPI şi UMP MADR pe toată durata implementării Proiectului într-o manieră satisfăcătoare pentru Bancă şi cu resurse umane, financiare şi tehnice suficiente şi corespunzătoare.

Potrivit art. 2 alin. (1) din legea nr. 14/2007, s-a prevăzut că proiectul se realizează de către Unitatea de management al proiectului (UMP), înfiinţată în cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi de către actuala Unitate de management al proiectului privind modernizarea sistemului de informare şi cunoaştere în agricultură (UMP MAKIS) din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

În perioada 19.01.2015 - 08.05.2015, Curtea de Conturi a desfăşurat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale activitatea de "Control al legalităţii utilizării şi rambursării sumelor contractate direct, subîmprumutate sau ale creditelor garantate de stat la entităţile beneficiare", verificările efectuate fiind constatate în Raportul de control nr. x/13.05.2015.

La data de 11.06.2015, în baza actului de control a fost emisă Decizia nr. 9/11.06.2015 de către directorul Direcţiei II din cadrul Departamentului II al Curţii de Conturi a României, fiind dispuse 13 măsuri în sarcina conducerii entităţii verificate, pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile şi a abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate.

Împotriva măsurilor de la pct. 1.1 - 1.6, II.l.l.l - II.2.4 din Decizia nr. 9/2015, în temeiul pct. 204 din RODAS, conducerea M.A.D.R. a formulat contestaţia nr. 133543/30.06.2015 care a fost respinsă prin încheierea nr. 24/22.07.2015 de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.

În mod corect instanţa de fond a admis în parte acţiunea promovată,

Înalta Curte reaminteşte că în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu pot fi suspuse cenzurii mijloacele de probă administrate sau modalitatea în care instanţa de fond le-a apreciat.

De asemenea, Înalta Curte constată din lecturarea memoriului de recurs faptul că singura măsură care mai poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar este cea de la punctul II.1.1.1.1 din Decizia 9/2015 a Curţii de Conturi, în toate celelalte cazuri rămânând fără obiect măsurile dispuse şi contestate.

Cu privire la pct. II.1.1.1 din Decizie "Referitor la modul de angajare şi efectuare a plăţilor din sumele alocate pentru finanţarea Proiectului CESAR" "Plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153,27 RON, diferenţa cea mai mare, în sumă de 1.428.597,89 RON, înregistrându-se în anul 2012" (bazat pe pct. 8.1 al Secţiunii III. l, sub-punctul 8.1.1 din Raportul de control), în mod corect prima instanţă a reţinut că potrivit art. 22 alin. (2) Legea 500/2002, ordonatorii de credite răspund potrivit legii de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit art. 21, iar conform art. 52 alin 4 din lege, plata cheltuielilor se efectuează în limita creditelor bugetare aprobate şi a fondurilor disponibile cu această destinaţie, fiind aplicabile şi prevederile din OMP 1792/2002 Norme metodologice.

Aşadar, argumentele recurentului nu sunt în sensul că au fost respectate prevederile legale identificate de către auditorii publici ca fiind nesocotite, ci se indică ca posibilă explicaţie decalajul existent din motive de ordin organizatorice între proiectul MAKIS şi utilizarea pentru decontarea cheltuielilor pentru CESAR care a început mai târziu, faptul că necesarul pentru CESAR în luna noiembrie/ decembrie era de 1428597,89 RON fără a se justifica şi aproba o nouă deschidere de credite pentru acelaşi cont, cu reglarea la un moment ulterior a către MFP a acestor operaţiuni prin deschideri diminuate cu suma utilizatp pentru CESAR şi deschideri în plus pentru MAKIS.

În mod Curtea reţine că acest modus operandi descris de către reclamant ca o explicaţie a faptului că plăţile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise nu este de natură a combate constatările auditorilor publici cu privire la nesocotirea prevederilor legale identificate în Raportul de control şi în actele contestate. Totodată, în Manualul pentru managementul financiar al Proiectului CESAR, Capitolul II "Conturile Proiectului şi Fluxul Fondurilor", pct. 2.1. lit. b) prevede:

"Conturile de trezorerie pentru avansuri bugetare care urmează a fi recuperate din fondurile împrumutului" respectiv faptul că UMP trebuia să deschidă un cont la Trezoreria Bucureşti, pe baza unui cod de proiect alocat de MFP.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, din probele administrate, recurentul nu a dovedit că în mod eronat echipa de audit ar fi constatat că pentru finanţarea celor două proiecte derulate în cadrul UMP (Proiectul CESAR şi Proiectul MAKIS) a fost deschis un singur cont la Trezoreria Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte apreciază, aşadar, că în cauză nu este îndeplinită condiţia aplicării sau interpretări greşite a legii de către instanţa de fond, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

Având în vedere soluţia dată recursului recurentului-reclamant, Înalta Curte va respinge, de asemenea, recursul promovat de intervenienţii A., B., C., D..

Astfel, măsurile rămase fără obiect nu mai sunt supuse analizei instanţei de control.

În ceea ce priveşte pretinsa nemotivare a hotărârii pronunţate, Înalta Curte nu poate să dea eficienţă criticilor recurentilor privind neanalizarea de către primul judecător a unor aspecte, câtă vreme motivul de recurs invocat nu are în vedere analizarea expresă de către judecător a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii şi să le răspundă prin considerente comune. Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul afirmaţiilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Analizând maniera în care instanţa de fond şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva hotărârea pronunţată, Înalta Curte reţine că, în raport de circumstanţele cauzei pendinte, hotărârea primei instanţe

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici recursul promovat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României nu este întemeiat.

Cu privire la pct. 1.1 din Decizie (pct. 3 al Secţiunii III. l din Raportul de control) potrivit cu care "Având în vedere faptul că MADR trebuia să asigure prin bugetul de venituri şi cheltuieli sumele necesare derulării părţilor a II - a şi a III - a ale Proiectului CESAR în echivalentul în RON al sumei de 9.456.000 euro şi că valoarea estimată în euro a creditelor bugetare aprobate în sumă de 10.711.624 euro, s-a constatat că fondurile alocate de la bugetul MADR pentru finanţarea proiectului au fost mai mari decât cele aprobate prin Legea nr. 14/2007, diferenţa fiind în sumă de 1.255.624 euro", Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 3 lit. b) din legea nr. 14/2007, proiectul menţionat la art. 1 se va finanţa din următoarele surse:

b) de la bugetul de stat, în limita echivalentului în RON al sumei de 9,456 milioane euro echivalent, prin prevederea sumelor necesare cu prioritate în bugetul anual al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe toată durata implementării Proiectului;

Art. 4 dispune că echivalentul în euro al surselor din care se asigură finanţarea Proiectului este cel valabil la data semnării Acordului şi poate fi ajustat cu diferenţele rezultate din actualizarea valorii totale a Proiectului, în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum total, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi - dacă este cazul - cu diferenţele rezultate din fluctuaţia de curs valutar. Diferenţele rezultate vor fi acoperite prin prevederea sumelor corespunzătoare în bugetele ordonatorilor de credite, pe propria răspundere a acestora.

Înalat Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, în sensul că, deşi recurentul-reclamantul a indicat din propriile calcule suma de 9.182.638 euro din alocări (deschideri de credite bugetare) ca fiind suma aprobată ca buget, astfel cum rezultă din Anexa 2 la raportul de expertiză, valoarea creditelor bugetare alocate au fost în sumă de 9.388.166 euro, echivalent în RON. Curtea constată că expertul desemnat în cauză a concluzionat că pentru proiectul CESAR plafonul de 9.456.000 euro nu a fost depăşit, iar reclamantul s-a încadrat în limitele de finanţare aprobate prin Legea nr. 14/2007, fără a depăşi plafonul maximal cu 67.834 euro.

Sub aspectul stabilirii corectitudinii utilizării de către organul de control a cursului de schimb RON/euro ca fiind cel prevăzut în Scrisorile cadru privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget în perioada 2010- 2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum s-a indicat în Raportul de control sau, astfel cum a argumentat reclamantul că ar fi trebuit de fapt să se raporteze la cursurile medii valutare de raportare astfel cum sunt acestea stabilite în listele către bancă, cursuri utilizate şi la raportările interne, în mod corect prima instanţă a constatat că în cuprinsul Legii nr. 14/2007 nu apare nicio precizare concretă cu privire la modalitatea de calcul a echivalentului în RON a sumei de 9,456 milioane euro.

În absenţa indicării de către lege a unui anume mecanism de calcul al echivalentului în RON a sumei în valută care a făcut obiectul proiectului CESAR, instanţa apreciază că aplicarea de către auditori a cursului de schimb RON/euro ca fiind cel prevăzut în Scrisorile cadru privind contextul macroeconomic este o măsură rezonabilă de natură a asigura o modalitate de calcul obiectivă în evaluarea ansamblului proiectului, mult mai adecvată specificului şi ansamblului proiectului decât mecanismul fluctuant propus de către reclamant care indică că ar fi trebuit utilizate cursurile medii de raportare în listele către bancă, cursuri care au fost utilizate şi în raportările interne.

Cu toate acestea, verificând în concret valorile pe care auditorii au indicat că le-au utilizat în tabelul de la pagina 20 a Raportului, ca având drept bază Scrisorile cadru privind contextul macroeconomic (2010 - 4,20, 2011 - 4,21, 2012 - 4,18, 2013 - 4,37, 2014 - 4,45), instanţa de fond a constatat neconcordanţe punctuale faţă de valorile care reies din:

1. SCRISOAREA-CADRU privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul 2010 şi a estimărilor pentru anii 2011-2013, precum şi limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite elaborată de către MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, Direcţia generală de sinteză a politicilor bugetare nr. 282.229/7.09.2009, care la Secţiunea I indică următorul curs pentru anul 2010 - 4,20, anul 2011 - 4,17, anul 2012 - 4,12, anul 2013 - 4,07);

2. SCRISOAREA-CADRU privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul 2011 şi a estimărilor pentru anii 2012-2014, precum şi limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite elaborată de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, Direcţia generală de sinteză a politicilor bugetare cu nr. 372792/15.09. 2010, care la Secţiunea I indică următorul curs valutar anul 2010 - 4,24, Anul 2011- 4,21, Anul 2012- 4,18, Anul 2013 - 4,16 Anul 2014 - 4,13);

3. SCRISOAREA-CADRU privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul 2014 şi a estimărilor pentru anii 2015-2017, precum şi limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite elaborată de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, cu nr. 350961/2.10.2013, care la Secţiunea I indică următorul curs valutar anul 2012 - 4,456, Anul 2013- 4,45, Anul 2014 - 4,45);

Astfel, deşi s-a apreciat de către prima instanţă că organul de control a ales în mod corect ca bază de raportare în stabilirea cursului valutar Scrisorile cadru privind contextul macroeconomic, totuşi, date fiind valorile diferite între cursul indicat la pagina 20 din raportul de control şi cel care rezultă din conţinutul concret al Scrisorilor cadru privind contextul macroeconomic, respectiv:

a. 2010 - fie 4,20 (menţionată în Scrisoarea cadru pe anul 2010 - pct. 1) sau 4.24 în (scrisoarea cadru pe anul 2011 pct. 2 de mai sus)

b. 2011 - fie 4,17 (menţionată în Scrisoarea cadru pe anul 2010 - pct. 1) fie 4,21 în (scrisoarea cadru pe anul 2011 pct. 2 de mai sus)

c. 2013 - fie 4,16 (scrisoarea cadru pe anul 2011 pct. 2 de mai sus), fie 4.45 (scrisoarea cadru pe anul 2014 pct. 3 de mai sus), în continuare, în mod corect a concluzionat aceasta că se impunea ca organul de control să clarifice şi să indice cu exactitate baza de calcul folosită (dacă au fost fost folosite cursurile reevaluate, de exemplu din Scrisoarea cadru pentru anul 2014 sau de fapt, medii ale cursurilor indicate în mod diferit în Scrisorile cadru menţionate de către instanţă la pct. 1- 3, sau o altă metodă) pentru a se verifica ulterior şi corectitudinea aplicării acestui curs valutar la sumele în discuţie.

Din analiza actelor de control, a deciziei 9/11.06.2015, Încheierii 24/22.07.2015, s-a constatat că acest aspect nu este sub nicio modalitate clarificat.

Instanţa de fond a constatat că expertul desemnat în cauză a concluzionat că pentru proiectul CESAR plafonul de 9.456.000 euro nu a fost depăşit, iar reclamantul s-a încadrat în limitele de finanţare aprobate prin Legea nr. 14/2007.

Pentru acest motiv pentru care, în mod corect a fost admisă sub acest aspect contestaţia formulată de către recurentul-reclamant şi anulat pct. 1.1 din Decizia nr. 9/11.06.2015 prin care s-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 14/2007, deoarece fondurile alocate de la bugetul MADR pentru finanţarea proiectului au fost mai mari decât cele aprobate prin Legea nr. 14/2007, diferenţa fiind în sumă de 1.255.624 euro. Adiţional, are în vedere şi faptul că pârâtul prin Raportul de follow up nr. x din 2.11.2016 al Curţii de Conturi s-a constatat că această măsură a fost adusă la îndeplinire de către M.A.D.R., apreciere care a fost justificată de pârât prin aceea că reclamantul nu mai are în derulare proiecte cu finanţare rambursabilă.

Nu pot fi primite argumentele recurentei-pârâte legate de modalitatea în care instanţa de fond a apreciat probatoriul administrat în cauză, acest fapt fiind atributul exclusiv al judecătorului fondului.

Cu privire la pct. I.3 din Decizie:

"Planul de achiziţii aferent Proiectului CESAR nu a fost întocmit, revizuit şi avizat corespunzător, aspecte care creează incertitudine cu privire la faptul că toate achiziţiile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au avut aprobările BIRD si ale MADR."

Prin încheierea nr. 24 a fost respinsă contestaţia MADR privitoare la netemeinicia pct. 1.3 din Decizie pe considerentul că planurile de achiziţii nu sunt menţionate în procesul-verbal nr. x din data de 23.10.2014 (Anexa 2. A), iar planurile de achiziţii din 2010 - 2014 anexate ca Anexa 4 A sunt neaprobate de către BIRD (cu excepţia celui din 2010), iar cel din 2012 este incomplet.

Potrivit par 1.6 din Ghidul privind achiziţiile pe baza împrumuturilor BIRD şi creditelor IDA şi par. 1.24 al Ghidului privind consultaţiile, planul de achiziţii trebuie revizuit anual şi supus aprobării băncii.

Din înscrisurile de la dosar, în mod corect s-a constatat că planul din 2010 a fost aprobat, aşa cum reiese de la p. 725, p. 745 şi p. 749 ale Anexei nr. 4. A, aspect de altfel admis chiar de către pârâta Curtea de Conturi care a arătat că există acordul BIRD pentru planul din 4 martie 2010.

Planul din 2011 a fost aprobat fără obiecţiuni (cu excepţia unor comentarii), aşa cum reiese de la p. 696 şi respectiv p. 718 ale Anexei 4. A. Planul din 2013 a fost aprobat, aşa cum reiese de la p. 689 a Anexei 4. A, unde se afirmă expres că "Banca nu are obiecţiuni cu privire la Planul de achiziţii revizuit, ataşat mai jos". Planul din 2014 a fost aprobat, aşa cum reiese de la p. 671 a Anexei 4. A, unde se afirmă că nu există obiecţiuni cu privire la planul de achiziţii (cu excepţia unui singur aspect). Aceste aspecte se corelează şi cu raportul preliminar al auditorului O. privind contul de împrumut BIRD din care rezultă că toate achiziţiile au fost efectuate pe baza planului de achiziţii agreat cu BIRD şi în baza reglementărilor Băncii Mondiale. .

În mod corect a concluzionat prima instanţă, din analiza actelor aflate la dosr, că, a afirma existenţa unei incertitudini cu privire la faptul că toate achiziţiile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au avut aprobările BIRD, nu poate fi reţinută ca fiind suficientă, prin raportare la starea contrară de fapt care rezultă din anexele indicate anterior şi din raportul auditorului O..

Cu privire la pct. 1.5 din Decizie "Referitor la evaluarea activităţilor de control şi audit intern legate de modul de utilizare a fondurilor provenite din împrumutul extern" (bazat pe pct. 11 al Secţiunii III.2 din Raportul de control), auditorii publici au constatat că "Sistemul de control intern organizat în cadrul UMP nu a funcţionat corespunzător pe întreaga perioadă (2010 - 2014) de implementare a Proiectului CESAR."

Înalta Curte reţine că au fost realizate misiunile de audit cu privire la utilizarea fondurilor rambursabile.

Potrivit Legii nr. 14/2009- A. Rapoarte privind Proiectul, împrumutatul, prin ANCPI şi MADR, va monitoriza şi va evalua progresul Proiectului şi va întocmi rapoarte privind Proiectul, conform prevederilor secţiunii 5.08 din Condiţiile generale şi pe baza indicatorilor conveniţi cu Banca. Fiecare raport privind Proiectul va acoperi perioada unui semestru calendaristic şi va fi furnizat Băncii în cel mult patruzeci şi cinci (45) de zile de la încheierea perioadei acoperite de acest raport.

B. Management financiar, raportări şi audituri financiare

1. Împrumutatul, prin ANCPI şi MADR, va menţine sau va determina menţinerea unui sistem de management financiar conform prevederilor secţiunii 5.09 din Condiţiile generale.

2. Împrumutatul, prin ANCPI şi MADR, va întocmi şi va furniza Băncii, în maximum patruzeci şi cinci (45) de zile de la încheierea fiecărui semestru calendaristic, raportări financiare neauditate privind Proiectul pentru semestrul respectiv, acceptabile Băncii ca fond şi formă.

3. Împrumutatul, prin ANCPI şi MADR, va asigura auditarea raportărilor sale financiare în conformitate cu prevederile secţiunii 5.09 (b) din Condiţiile generale. Fiecare audit al raportărilor financiare va acoperi perioada unui an fiscal al Împrumutatului. Raportările financiare auditate pentru fiecare asemenea perioadă vor fi furnizate Băncii în maximum şase (6) luni de la încheierea acestei perioade.

Efectuarea acestor misiuni de audit a fost confirmată şi de către expertul desemnat în cauză care a indicat că acestea au fost efectuate anual pentru perioada 2010- 2014 de către auditorul O., auditor ce a întocmit şi rapoartele de audit financiar pentru situaţiile financiaere cu scop special pentru toată perioada proiectului Cesar 2010-2014.

Prin Raportul de follow up nr. x din 2.11.2016 al Curţii de Conturi s-a constatat că această măsură a fost adusă la îndeplinire de către M.A.D.R., apreciere care a fost justificată de recurenta-pârâtă prin aceea că recurentul-reclamant nu mai are în derulare proiecte cu finanţare rambursabilă.

În mod corect prima instanţă a admis contestaţia sub acest punct având în vedere inclusiv faptul că prin Raportul de follow up nr. x/2.11.2016 a reieşit că măsura nr. I.5 a fost adusă la îndeplinire.

Alegaţiile recurentei-pârâte în sensul că, deşi a fost organizat sistemul financiar preventiv propriu, acesta nu a funcţionat corespunzător pe întreaga perioadă de reglementare, nu pot fi însuşite de către Înalta Curte, obligaţia fiind adusă la îndeplinire de către entitate.

Cu privire la pct. II.1.1.3. Decizie"Referitor la modul de angajare şi efectuare a plăţilor din sumele alocate pentru finanţarea Proiectului CESAR", "în perioada 2010 - 2014, UMP a efectuat plăţi nelegale către S.C. L. S.R.L. în sumă totală estimată de 406.075,43 RON reprezentând contravaloare chirie lunară, utilităţi şi bunuri pentru amenajarea spaţiului închiriat, fără documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale precum şi fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziţionate"(bazat pe pct. 8.1 al Secţiunii III.l, sub-punctul 8.1.3 din Raportul de control), Înalta Curte constată următoarele:

Prin Încheierea 24, s-a constatat că suma de 36.590,11 RON nu mai constituie plată nelegală .

UMP a beneficiat de spaţiul închiriat în temeiul contractului încheiat cu S.C. L. S.R.L., acest aspect nefiind t contestat nici de auditorii publici. De asemenea, în concret, achitarea contravalorii folosinţei spaţiului în discuţie s-a făcut în mod real prin emiteterea şi plata facturilor către locator în conformitate cu contractele încheiate, astfel cum au fost acestea identificate şi analizate în cuprinsul raportului de expertiză în cuantum de 354288,16 RON contravaloare chirie, 43.500,77 RON pentru facturile de utilităţi (întreţinere, furnizare energie, internet, telefon). Pentru suma în cuantum de 8286,50 RON reprezentând contravaloarea bunurilor pentru amenajarea spaţiului se constată că nu a fost regăsit Procesului-verbal de recepţie.

Potrivit art. 2 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 500/2002, " 2. Angajament bugetar - actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii obligaţiei de plată ce rezultă din executarea angajamentului legal; 3. Angajament legal - actul juridic prin care se creează, în cazul actelor administrative sau contractelor ori se constată, în cazul legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor judecătoreşti, obligaţia de plată pe seama fondurilor publice.

Având în vedere că pentru sumele anterior indicate, experţii au identificat documente justificative, astfel cum se indică punctual în raportul de expertiză, faptul că aceste sume au fost emise în conformitate cu obligaţiile contractuale asumate în baza documentelor justificative care au constituit anexa la facturile emise de furnizorul S.C. L. S.R.L., corelat cu identificarea propunerilor de angajament şi angajamente bugetare individuale, în mod corect, prima instanţă, acordând prevalenţă realităţii juridice şi economice a utilizării spaţiului pentru care aceste sume au fost achitate, a anulat în parte această măsură.

În mod corect prima instanţă a concluzionat că se impune admiterea în parte a contestaţiei formulate doar sub aspectele constate ca fiind dovedite în conformitate cu constatările din raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilităţi, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăţi şi ordonanţări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spaţiului, urmând să menţină în rest măsura contestată de la acest punct.

Cu privire la pct. II.2.3 din Decizie "Referitor la achiziţiile efectuate în cadrul Proiectului CESAR şi la modul de derulare a contractelor atribuite", "Referitor la atribuirea contractelor de consultanţă individuală şi modul de derulare al acestora" (bazat pe pct. 8.2 al Secţiunii III.l, sub-punctul 8.2.3 din Raportul de control).

Înalta Curte constată că auditorii publici au apreciat că achiziţia serviciilor de consultanţă individuală s-ar fi realizat în mod nejustificat şi cu nerespectarea politicilor BIRD, sarcinile consultantului fiind în unele cazuri aceleaşi cu cele ale personalului angajat al UMP. S-a apreciat că selecţia consultanţilor a fost efectuată necorespunzător, evaluarea acestora fiind subiectivă; remuneraţiile consultanţilor prevăzute în contractele pentru serviciile de consultanţă individuală au fost mai mari decât cele recomandate de BIRD pentru aceste tipuri de consultanţă; modalitatea de întocmire a rapoartelor de activitate ale consultantului a fost formală, unele nesemnate de către furnizor şi nici de către directorul UMP sau antedatate şi înregistrate în timpul lunii de raportare, aceste documente prezentând o stare de fapt inexistentă fa datele respective, aşa cum rezultă din documente; plăţile s-au făcut în baza contractelor fără să existe rapoarte de activitate şi fără documente legal întocmite care să ateste realitatea şi efectivitatea prestării serviciilor de consultanţă (fără propuneri de angajare a unei cheltuieli şi angajamente bugetare, au fost acceptate la plată facturi fără ca acestea să fie certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, facturi care nu au purtat viza de "bun de plată" şi, mai mult decât atât, nu au fost semnate şi ştampilate nici de către furnizor), aşa cum stabileau prevederile legale.

În mod corect prima instanţă a constatat în baza înscrisurilor ataşate cererii de chemare în judecată că între 2010-2014, în cadrul celor 2 proiecte, atât pentru Proiectul MAKIS cât şi pentru proiectul CESAR, au fost contractate servicii de consultanţă - câte un consultant în cadrul fiecărui contract - pentru ambele proiecte, având următoarele 5 specialităţi - management financiar - contractele nr x/2010, nr. 2581/19.12.2012 şi nr. 2202/08.11.2013; - monitorizare-evaluare contractele nr. x/2010, nr. 2582/19.12.2012 şi nr. 2204/08.11.2013; - managementul informaţiilor contractele nr. x/2010, nr. 2583/19.12.2012 şi nr 2205/08.11.2013; - juridic contractele nr. x/19.12.2012 şi nr y/08.11.2013- domeniul IT nr. 958/10.04.2013 şi nr. 2203/08.11.2013.

Deşi pentru ambele proiecte au fost aprobat state de funcţii cu posturi de specialişti în domeniile: management financiar, achiziţii, monitorizare-evaluare, managementul informaţiilor, pe posturile respective, pentru ambele proiecte, totuşi în concret pe aceste posturi UMP nu a angajat specialiştii necesari, posturile respective rămânând vacante, fiind incidentă şi interdicţia instituită de art. 22 al O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, valabilă, conform actelor normative ulterioare (O.U.G. nr 80/2010, O.U.G. nr. 84/2012) pe toată perioada verificată.

Aşadar, dat fiind faptul că aceste poziţii nu au fost ocupate in perioada respectiva în cadrul schemei de personal a UMP, s-a impus angajarea de consultanţi externi pentru cele 5 specialităţi susmenţionate, cu aprobarea BIRD în vederea îndeplinirii obiectivelor aferente Proiectului MAKIS şi Proiectului CESAR.

Potrivit paragraful 5.1 lit. b) din Ghidul BIRD privind consultanţii, Capitolul V - Selecţia consultanţilor individuali, se permite angajarea de suport profesional extern, suplimentar. Prin urmare, faptul că sarcinile consultantului ar fi "similare cu cele ale persoanei care a ocupat funcţia de asistent management financiar în cadrul UMP", sau "similare cu cele ale persoanei care a ocupat funcţia de specialist monitorizare - evaluare în cadrul UMP", angajarea de consultanţi suplimentari este legală dacă din punct de vedere cantitativ aceste sarcini nu puteau fi îndeplinite doar de asistentul management financiar din cadrul UMP.

Astfel cum a indicat recurentul- reclamant, din conţinutul Aide Memoire emis de Banca Mondială cu privire la Proiectul CESAR, rezultă că măsura angajării de consultanţi externi a fost una necesară.

Cu privire la afirmaţia potrivit cu care remuneraţiile consultanţilor pentru serviciile de consultanţă individuală au fost mai mari decât cele recomandate de BIRD pentru aceste tipuri de consultanţă, în mod corect Curtea de apel a avut în vedere că recurentul-reclamant a dovedit prin înscrisurile depuse o stare de fapt contrară constatărilor auditorilor.

Potrivit Ordinul ministrului agriculturii nr. 161/06.03.2009 pentru modificarea si completarea OM 127/11.06.2008 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea UMP, în totalul cheltuielilor aferente PROIECTULUI MAKIS şi PROIECTULUI CESAR s-au înregistrat economii la cheltuielile cu personalul angajat al UMP, sume aferente posturilor neocupate, înregistrându-se, în schimb, cheltuieli cu contractele de consultanţă plătite unor persoane care au efectuat lucrările ce reveneau posturilor vacante/neocupate.

De asemenea, sumele achitate pentru aceste servicii de consultanţă au obţinut atât aprobarea externă a BIRD pentru termenii de referinţă şi pentru plafoanele nete maxime, cât şi aprobarea internă/naţională prin intermediul controlorului financiar preventiv delegat din MADR. În plus, pe parcursul derulării proiectului, misiunile de audit au verificat procedura de atribuire a contractelor indicate anterior, sumele achitate au fost declarate eligibile, apreciidu-se la acel moment că respectă prevederile Acordului de împrumut.

Din anexele aflate la dosar se constată că termenii de referinţă ai BIRD sub aspectul sarcinilor consultantului, cerinţelor calificare, plafoane de plată au fost respectaţi în cauză.

În mod corect prima instanţă a înlăturat aprecierile recurentului-pârât cu privire la modalitatea în care în mod subiectiv a procedat la o reevaluare a a CV-urilor pentru contractele de consultanţă, aprecieri care nu au o bază obiectivă şi fiind în afara competenţelor de fond ale auditorilor fiscali în cenzurarea competenţelor profesionale ale consultanţilor.

Având în vedere că proiectele MAKIS şi CESAR s-au realizat integral, iar realitatea prestării activităţii timp de 5 ani de către consultanţi nu poate fi ignorată, plăţile pentru aceste lucrări fiind recunoscute şi efectuate de BIRD,în mod corect instanţa de fond a acordat prevalenţă substanţei activităţii de consultanţă analizată ce rezultă din conţinutul documentelor ataşate de reclamant cererii de chemare în judecată. În condiţiile în care nu există un standard legal sau convenţional de întocmire a unui raport de activitate din partea consultanţilor în baza Ghidului BIRD privind selecţia consultanţilor, nu se poate îndepărta cu totul documentul întocmit de consultant numai pentru motive formale sau aprecieri subiective din partea auditorilor publici care au considerat ca unele rapoarte au fost întocmite superficial.

Cu privire la pct. II.2.4 din Decizie "Referitor la efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv existente la nivelul UMP, predarea bunurilor achiziţionate în cadrul Proiectului CESAR" (bazat pe Secţiunea III.2, pct. 9 din Raportul de control)

Constatările Deciziei:

"2.4.1 UMP a Înregistrat în evidenţa contabilă, fără documente justificative şi fără respectarea prevederilor legale referitoare la calculul amortizării, valoarea amortizată în sumă totală de 17.574,495,53 RON aferentă valorii mijloacelor fixe transferate în valoare de 24.982.118,14 RON.

Auditorii nu au afirmat absenţa documentelor care să fi justificat măsura amortizării în discuţie, cât faptul că nu a avut la dispoziţie, nua a identificat aceste documente care să fi fost puse dispoziţia echipei de control. Astfel cum rezultă şi din Nota de relaţii x din 31.03.2105, corelat cu procesele-verbale de predare primire 1584, 1585 din 23.10.2014 privind arhiva, instanţa reţine că eventuala absenţă a unui document nu dovedeşte în mod necesar neîntocmirea acestuia, urmând ca punctual să se complinească cu alte referinţe documentare eventuala omisiune de arhivare sau identificare a unui document.

În mod corect a reţinut instanţa de fond prin raportare la anexele depuse de reclamant nr. 15 B - I că bunurile achiziţionate in cadrul Proiectelor au fost transferate către MADR si/sau unităţile subordonate pe baza proceselor-verbale de predare-preluare pe parcursul derulării proiectului precum si la închiderea proiectului.

Cu privire la suma aferentă valorii amortizării mijloacelor fixe scăzute/scoase din evidenta, cu ocazia transferării către MADR, la închiderea UMP, în sept 2014, (pct. 9.1 ale raportul de control) instanţa are în vedere prevederile Normelor Metodologice privind organizarea si conducerea contabilităţii Instituţiilor publice, planul de conturi pentru instituţii publice si instrucţiunile de aplicare a acesta aprobate prin OMFP nr. 1917/2005: "Contul 213 "Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii", pe care le constată ca fiind respectate de către reclamant prin creditarea contului sintetic de gradul II- 2131, prin debitul contului 281 "Amortizări privind activele fixe corporale" cu suma de 17.574.495,53 RON aferentă valorii amortizării mijloacelor fixe scăzute/scoase din evidenta, cu ocazia transferării către MADR, la închiderea UMP, în septembrie 2014.

Referitor la aspectele reţinute la pct. 9.2 al Raportului de control, respectiv: transferul de mijloace fixe, către MADR, în sept 2014 în valoare de 24.982.118,14 RON, transferul de mijloace fixe, către MADR, în cursul anului 2011 în valoare de 2.010.498 RON si corespondenta dintre contul 213 "Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii" şi contul 481 "Decontări intre instituţia superioara si instituţiile subordonate", instanţa constată că reclamantul a făcut dovada prin depunerea Listei privind inventarierea elementelor de activ si pasiv existente la nivelul UMP nr. 112630/28.05.2015 (Anexa 15. J la cererea de chemare în judecată) că transferurile către MADR s-au efectuat pe bază de procese-verbale.

Referitor la pct. 9.3 al Raportului de control privind faptul că, în anul 2011, au fost casate mijloace fixe în valoare de 865.189 RON, şi constatarea subliniată în Raport, conform căreia "mijloacele fixe casate nu au fost valorificate", instanţa reţine că în mod corect reclamantul a considerat că constatările auditorilor nu se bazează pe vreun document sau alt mijloc de probă din care să rezulte că mijloacele fixe ar fi fost funcţionale sau ar fi putut fi valorificate, fiind vorba tocmai de mijloace fixe inutilizabile şi pentru care se impunea scoaterea din uz.

În mod corect Curtea de apel a reţinut şi faptul că concluziile auditorilor de la pct. 9.5 al Raportului de control privind bunurile de natura mijloacelor fixe şi obiectele de inventar predate de UMP către MADR la 30.09.2014 şi concluziile controlului privind faptul că situaţiile financiare ale MADR la data de 31.12.2014 nu ar reflecta o imagine fidelă a patrimoniului preluat de la UMP nu se pot reţine ca deplin dovedite prin raportare la datele care rezultă din procesul-verbal nr. x din 23.10.2014 - Proces-verbal nr. x din 23.10.2014, Nota privind casare mijloace fixe si obiecte inventar din cadrul gestiunii UMP nr. 1972/2011+ Documente casare 2011 (865.189)/Documente valorificare: predare/primire, vânzare, distrugere, etc. Anexa 15. J - Nota transfer in proprietate/Dovada înregistrare UMP/MADR/Proces-verbal predare-primire in folosinţa a unor bunuri/2014, Anexa 15. K - Raport însoţitor al situaţiilor financiare trimestrul IV 2013/Lista inventariere la 31 decembrie 2013. Anexa 15. L - Lista Inventariere/transfer MADR pt perioada 2011-2014 si 2006-2014 Anexa 15. M - Balanţa sintetica MADR/UMP-CESAR la 31.05.2015 si Nota contabilitate MADR/UMP-CESAR nr. 21/29.05.2015.

În ceea ce priveşte plata obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., astfel că nici sub acest aspect nu se impune reformarea hotărârii atacate.

În concluzie, constatând că instanţa de fond a motivat în mod corespunzător soluţia la care s-a oprit şi a dat o interpretare legală şi temeinică normelor materiale aplicabile în speţă, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României invocată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Respinge recursurile declarate de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenienţii A., D., C., B. împotriva sentinţei civile nr. 307/2020 din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ce nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.