CNSAS appeal admitted; former Securitate lieutenant declared operative under GEO 24/2008.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.12.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, potrivit O.U.G. nr. 24/2008.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 598 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa atacată este nelegală, în esenţă, pentru următoarele motive:

Astfel, prima instanţă a apreciat că, în speţă, nu ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii, cu privire la intimatul-pârât, întrucât înscrisurile pe baza cărora s-a motivat cererea de chemare în judecată nu ar dovedi legătura dintre numele intimatului-pârât, pe de o parte, şi indicativul 112/A.. (iniţialele intimatului), corespunzător Serviciului 110, din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), respectiv 131/A.. (iniţialele intimatului), corespunzător Serviciului 130, din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), pe de altă parte.

Însă, din coroborarea prevederilor art. 2 lit. a) şi a) prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că întocmirea înscrisurilor care dovedesc, pe de o parte, calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii şi, pe de altă parte, îngrădirea unui drept ori a unei libertăţi fundamentale (condiţiile necesare pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008) se dovedeşte cu "copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii" [cum arată art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008].

Prin urmare, legiuitorul a impus verificarea şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii pe baza înscrisurilor existente în dosarele întocmite de fosta Securitate. Or, aceste înscrisuri au fost redactate într-o modalitate specifică fostei Securităţi şi au caracteristici care le diferenţiază de înscrisurile întocmite de alte instituţii. Printre aceste caracteristici, se numără şi utilizarea indicativelor ofiţerilor de Securitate, în locul numelor complete ale ofiţerilor sau subofiţerilor de Securitate. Astfel, legiuitorul a considerat că documentele în care sunt folosite indicativele ofiţerilor de Securitate sunt luate în considerare la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Astfel, atât timp cât, prin abordarea sa, prima instanţă a exclus documentele întocmite de intimatul-pârât şi care poartă indicativele acestuia, sentinţa atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant, se impunea admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa intimatului-pârât, având în vedere că acesta a întocmit actele la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată, precum şi în prima parte a cererii de recurs.

Odată cu cererea de recurs, recurentul-reclamant a depus în temeiul art. 492 C. proc. civ., înscrisuri suplimentare din care rezultă că intimatul-pârât a utilizat indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), respectiv indicativul 131/A.. din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), corespunzător Serviciului 130. Aceste înscrisuri sunt următoarele: înscrisul aflat la fila x faţă şi verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x - conţine indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), precum şi gradul, numele şi semnătura intimatului-pârât, respectiv înscrisul aflat la fila x faţă şi verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x - conţine indicativul 131/A.., corespunzător Serviciului 130 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), precum şi gradul şi semnătura intimatului-pârât.

Cât priveşte înscrisurile prin care se demonstrează activităţile intimatului-pârât de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, recurentul-pârât precizează că aceste înscrisuri sunt cele la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată, anume cele cuprinse în dosarul nr. x (cotă arhivistică a C.N.S.A.S.), studiat în temeiul legii de către persoana care a solicitat verificarea intimatului-pârât.

4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A., angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 130 (1986-1987), respectiv Serviciul 110 (1987), a participat activ la instrumentarea activităţii de urmărire informativă a numitului A.N., titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S), cu consecinţa încălcării grave a dreptului fundamental la viaţă privată.

Soluţionând acţiunea formulată de reclamant, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, însă, legalitatea hotărârii pronunţate în fond a fost criticată de reclamant, prin recursul formulat în cauză, acesta solicitând, în virtutea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., casarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel.

II.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a dezvoltat critica privitoare la neclaritatea cadrului procesual în aprecierea primei instanţe, în sensul că, în speţă, nu ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securităţii cu privire la intimatul-pârât A., întrucât, înscrisurile pe baza cărora s-a motivat cererea de chemare în judecată nu ar dovedi legătura dintre numele intimatului-pârât, pe de o parte, şi indicativul 112/A.. (iniţialele intimatului), corespunzător Serviciului 110, din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), respectiv 131/A.. (iniţialele intimatului), corespunzător Serviciului 130, din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), pe de altă parte.

Astfel, prima instanţă a reţinut că în Nota de constatare care a fost prezentată Colegiului de conducere al CNSAS se fac menţiuni cu privire la aceea că "coroborarea numelui în clar cu semnătura, gradul, indicativul/serviciul (indicativul S.M.B./112/A.. corespunzător serviciului 110; respectiv indicativul S.M.B./131/A.. corespunzător serviciului 130) se face în dosarul nr. x", însă, în faţa instanţei, cu ocazia soluţionării cauzei, reclamantul nu a produs nicio probă în dovedirea acestor aspecte.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., (î)n instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.

Aşadar, administrarea unor probe noi în recurs este admisibilă potrivit dispoziţiilor art. 492 alin. (1) din C. proc. civ.

Este adevărat că recurentul-reclamant nu a depus în faţa instanţei de fond nicio probă în dovedirea menţionatelor aspecte, deşi, prin raportare la art. 249 C. proc. civ., sarcina probei revine reclamantului CNSAS.

Cu toate acestea, în recurs, recurentul-reclamant a depus două înscrisuri noi, un prim înscris aflat la fila x faţă şi verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică CNSAS nr. x ce conţine indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), precum şi gradul (locotenent), numele (A.) şi semnătura intimatului-pârât, respectiv un al doilea înscris aflat la fila x faţă şi verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x ce conţine indicativul 131/A.., corespunzător Serviciului 130 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), precum şi gradul (locotenent A.) şi semnătura intimatului-pârât.

Aşa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul de judecată din 23 februarie 2023, din actele de procedură îndeplinite în cauză, nu a reieşit că înscrisurile noi ar fi fost comunicate în procedura prealabilă, motiv pentru care, s-a dispus comunicarea acestora către intimatul-pârât A. prin intermediul citaţiei emise pentru termenul din 15 iunie 2023, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de recurs, fără ca acesta să formuleze vreo apărare faţă de aceste înscrisuri.

În raport de o astfel de constatare, situaţia expusă nu poate avea decât semnificaţia respectării dreptului la apărare al intimatului-pârât, din moment ce, instanţa de recurs i-a comunicat înscrisurile noi, însă, acesta nu le-a combătut în vreun fel.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând presupusa neclaritate a cadrului procesual, în condiţiile în care, în dosarul de fond, reclamantul CNSAS a menţionat existenţa unor probe suplimentare care să dovedească faptul că indicativul A.. ar aparţine pârâtului A., iar, în recurs, recurentul-reclamant a depus astfel de înscrisuri cu care a dovedit că intimatul-pârât a utilizat indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), respectiv indicativul 131/A.. din cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti (S.M.B.), corespunzător Serviciului 130.

II.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din actele dosarului rezultă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că, în cauză, a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege.

Prima instanţă, reţinând că reclamantul CNSAS nu a fost în măsură să probeze în dosarul de faţă că indicativul A.. ar aparţine pârâtului A., a concluzionat că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi deţinut calitatea cerută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, de "ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989 (...)".

Or, după cum s-a arătat mai sus, la pct. II.1 din prezenta decizie, recurentul-reclamant CNSAS a dovedit faptul că indicativul A.. aparţine pârâtului A..

Astfel, este necontestat că în perioada de referinţă analizată (1986-1987), pârâtul avea gradul de locotenent în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 130 (1986-1987), respectiv Serviciul 110 (1987).

Prin urmare, în speţa dată, este îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989.

În îndeplinirea acestor atribuţii specifice, instanţa de fond a reţinut că reclamantul CNSAS nu a fost în măsură să probeze, prin înscrisurile administrate, nici faptul că pârâtul A. ar fi desfăşurat "activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Înalta Curte nu împărtăşeşte această opinie având în vedere că şi această condiţie este asigurată prin acţiunile expuse pe larg în notele şi rapoartele întocmite de reclamant şi dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând Nota de constatare nr. x/24.07.2020, în baza căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea, Înalta Curte reţine că aceasta expune implicarea intimatului-pârât în dosarul x (cotă CNSAS) - titular B., iar probele administrate în dosarul primei instanţe demonstrează că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul prevederilor coroborate ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Motivaţia politică a urmăririi informative a titularului dosarului reiese din documentul aflat la dosarul informativ nr. x. Astfel, titularul, "fost membru T.U.N.Ţ. (Tineretul Universitar Naţional Ţărănesc, n. D.I.) şi condamnat C.R. (contrarevoluţionar, n. D.I.) 15 ani, a fost lucrat în cadrul supravegherii informative din cadrul problemei C."

Concret, activitatea pârâtului în legătură cu titularul dosarului de urmărire informativă a constat în: măsuri de verificare informative după analiza de către pârât a materialelor furnizate acestuia de către Unitatea Specială "S" (serviciul specializat de interceptare a corespondenţei, n. D.I.); propunerea de închidere a dosarului de supraveghere informativă privind pe numitul A.N.

Prin Nota de constatare s-a reţinut că, relevante în acest sens, sunt documentele menţionate în cuprinsul acesteia, respectiv, Raport cu propuneri de închidere a dosarului de supraveghere informativă privind pe numitul B., din 28.10.1987, întocmit şi semnat olograf de către pârât, precum şi notele Unităţii Speciale "S" (cu profit de interceptare a corespondenţei, n. D.I.) adresate lt. A. (menţionat cu ind. S.M.B./131/A.. şi S.M.B./112/A..), conform cărora, acesta a primit xerocopii de pe scrisorile personale ale titularului dosarului, măsura interceptării corespondenţei titularului fiind dispusă de S.M.B., prelucrând aşadar aceste materiale.

În cauza dedusă judecăţii, nu prezintă relevanţă dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de către intimatul-pârât au determinat sau nu îngreunarea situaţiei persoanei urmărite, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimatul-pârât, în viaţa privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Astfel, se poate afirma, pe baza probatoriului administrat, că, prin toate activităţile desfăşurate de către intimatul-pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, enumerate în cererea de chemare în judecată, acesta a îngrădit drepturile şi libertăţile recunoscute de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi secretul corespondenţei, garantat de art. 33 din Constituţia României din 1965.

Prin urmare, toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, respectiv faptul că intimatul-pârât a cules informaţii/a dispus măsuri privind titularul dosarului nr. x (cotă CNSAS), precum şi în momentul în care a studiat şi a prelucrat informaţii rezultate din interceptarea corespondenţei titularului dosarului, demonstrează caracterul profund abuziv al acţiunilor desfăşurate de organele de securitate, cu participarea directă a intimatului-pârât, apte prin efectul lor de a limita şi afecta nejustificat dreptul la viaţă privată şi dreptul la secretul corespondenţei şi conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

În raport de toate aceste considerente, în dezacord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea intimatului-pârât de ofiţer al Securităţii şi desfăşurarea de către acesta a unor activităţi prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prin urmare, hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S., va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată şi va constata calitatea pârâtului A. de lucrător al fostei Securităţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 598 din 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023.