Revocation of forestry exploitation certification based on illegal felling exceeding statutory damage threshold without pending criminal conviction

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 01.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- anularea actului administrativ Hotărârea nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispoziţiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 cu referire la reclamantă, prin care s-a dispus retragerea atestatului B259/18.02.2020;

- suspendarea executării actului administrativ Hotărârea Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispoziţiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 din aceasta prin care, cu privire la reclamantă, s-a dispus retragerea atestatului B259/18.02.2020, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea actului administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 615 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara:

- a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a puterii de lucru judecat, ca neîntemeiate;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea (vizând anularea şi suspendarea).

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, atât în ceea ce priveşte soluţia vizând cererea de suspendare, cât şi cea vizând cererea de anulare, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă, făcând o scurtă prezentare a celor solicitate prin cererea de chemare în judecată şi a celor dispuse prin sentinţa recurată, a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie ce încalcă normele de drept material reprezentate de art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum şi citeriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 1106/2018.

În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc noţiunea de caz bine justificat, arată că, în speţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ sunt împrejurările evidenţiate şi cercetate în dosarul penal nr. x/2021, dar şi că s-a făcut o greşită aplicare a art. 21 din regulament.

Cât priveşte înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţine că acestea probează şi, în acelaşi timp, confirmă producerea unei pagube iminente.

Prin urmare, în mod nelegal a respins instanţa de fond cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, formulată în cadrul acţiunii de anulare a hotărârii Comisiei de atestare.

Soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală, de asemenea.

Printr-o primă critică, se susţine că în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea în probaţiune în cadrul căreia a solicitat administrarea probei cu martori şi a probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură, reţinând că acestea nu sunt utile şi concludente în soluţionarea cauzei.

Din cuprinsul sentinţei nu rezultă care sunt considerentele care au determinat instanţa de fond să aprecieze că probele solicitate nu sunt utile şi concludente, or, probele menţionate fuseseră solicitate pentru a dovedi împrejurările care relevă că tăierile ilegale de arbori nu sunt imputabile reclamantei.

Prin următoarea critică se susţine că prima instanţă a aplicat greşit legea, mai exact art. 21 din Regulament, întrucât, din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii, în speţă, este aplicabil art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament, şi nu art. 21 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, reţinut de instanţa de fond a fi incident în cauză şi care prevede că, dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul uni metru cub de masă lemnoasă pe picior, sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator.

Certificatul de atestare se retrage în condiţiile prevăzute de lit. b), în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune silvică, urmată de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Or, în speţă, se fac doar cercetări în dosarul nr. x/2021. Dacă în urma cercetărilor din acest dosar se stabileşte că nu suntem în prezenţa unei infracţiuni de tăiere ilegală de arbori săvârşită de operatorul economic, atunci se aplică sancţiunea de retragere a certificatului de atestare potrivit lit. i) din Regulament.

Aşadar, interpretând sistematic dispoziţiile art. 21 din Regulament, nu se poate dispune retragerea atestatului ca măsură administrativă atunci când se constată săvârşirea unei infracţiuni silvice - tăierea ilegală de arbori până nu se stabileşte vinovăţia şi nu se dispune atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform dispoziţiilor C. proc. pen.

În speţa de faţă, răspunderea administrativă şi implicit aplicarea unei sancţiuni administrative ca cea a retragerii atestatului, sunt suspendate până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.

Totodată, nu s-a stabilit cu certitudine cine se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, nu au fost identificate persoanele vinovate şi nu s-a stabilit dacă acestea sunt angajaţii reclamantei, nu există o hotărâre penală prin care să se fi dispus condamnarea reclamantei pentru tăieri ilegale, astfel că nu s-a făcut dovada existenţei vinovăţiei reclamantei.

În sensul celor mai sus arătate sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, astfel cum au fost acestea modificate, la 11.06.2021, prin pct. 3, art. I din Ordinul nr. 838 din 3 iunie 2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 589 din 11 iunie 2021 şi care, în prezent, au următoarea formulare:

i) la solicitarea gărzilor forestiere/structurilor care asigură administrarea sau serviciile silvice, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a operatorului economic, a personalului angajat în cadrul acestuia sau a administratorului pentru vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau pentru tăieri ilegale în parchetele autorizate spre exploatare şi sesizează instanţa de judecată, Comisia are obligaţia luării măsurii de retragere a certificatului de atestare până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată.

Aşadar, existenţa dosarului penal nr. x/2021 exclude aplicarea art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, în vechea formulare valabilă până la 11.06.2021, reţinută de Comisie ca temei de drept pentru retragerea atestatului, deoarece, raportat la starea de fapt reţinută de Garda Forestieră prin actele încheiate, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament.

În susţinerea acestui raţionament sunt, în opinia recurentei-reclamante, şi dispoziţiile art. 64 C. proc. pen., care prevăd că organele de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate.

Precizează, de asemenea, că procesul-verbal de constatare nr. x/18.05.2021 încheiat de Garda Forestieră constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Doar procesul-verbal de control poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ, aspect de altfel relevat şi de dosarul nr. x/2021 având ca obiect anularea Procesului-verbal de control nr. x/18.05.2021 şi a actelor subsecvente acestuia.

În concluzie, apreciază că se impune reformarea sentinţei pronunţate în fond în sensul celor solicitate prin cererea de recurs.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului părţii adverse, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Pentru o mai bună logică a redactării, Înalta Curte va proceda, cu întâietate, la analiza criticilor de nelegalitate formulate asupra soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, având în vedere că suspendarea executării actului administrativ, solicitată în cauză, putea fi dispusă până la soluţionarea definitivă a cauzei, cererea de recurs vizând şi soluţia dată cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea recursului promovat, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a încălcat normele de drept material incidente speţei.

Astfel, o primă critică adusă de recurenta-reclamantă pe fondul cauzei se referă la faptul că în mod greşit prima instanţă a respins administrarea probei cu martori şi probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură, deşi, arătase ceea ce doreşte să dovedească cu respectivele probe, dar şi că soluţia de respingere a acestor probe nu este motivată.

Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă însă critici de nelegalitate a sentinţei recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare şi de interpretare a probatoriului de către instanţa de fond.

Ceea ce recurenta-reclamantă solicită instanţei de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispoziţiilor art. 483 şi art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanţa analizează probatoriul face parte din stabilirea situaţiei de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunţarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de faţă, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenţiei instanţei de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentaţia recurentei-reclamante nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanţial, astfel că aceste critici vor fi înlăturate.

Înalta Curte reţine că în recurs pot fi formulate doar critici de nelegalitate cu privire la administrarea probelor de către prima instanţă, cum ar fi ipoteza în care proba respectivă nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, însă pe calea recursului nu poate fi cenzurată oportunitatea administrării unei probe, astfel cum solicită recurenta-reclamantă, care, în realitate, este nemulţumită de soluţia de respingere a probei solicitate.

Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a motivat soluţia de respingere a celor două probe (cu martori şi expertiză tehnică), aceasta fiind justificată de lipsa lor de utilitate, raportat la înscrisurile deja depuse în probaţiune, aspect ce rezultă din practicaua sentinţei recurate.

În continuare, fără a relua situaţia de fapt care a determinat adoptarea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în cauză, corect reţinută de instanţa de fond, Înalta Curte observă că principala critică de nelegalitate, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material ce reprezintă temeiul de drept al măsurii de retragere a atestatului deţinut de societatea recurentă-reclamantă, în sensul în care aceasta pretinde că, din interpretarea sistematică a art. 21 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum şi criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 1106/2018, măsura administrativă trebuia dispusă în temeiul art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament, iar nu art. 21 alin. (1) lit. i) din acelaşi Regulament.

Chestiunea inaplicabilităţii prevederilor art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament a reprezentat al doilea element de nelegalitate invocat de reclamantă în acţiunea introductivă (primul fiind nemotivarea hotărârii prin care s-a dispus retragerea atestatului), în temeiul căruia a solicitat anularea amintitei hotărâri, fiind cenzurat şi respins de instanţa de fond, prin cererea de recurs fiind reluate argumentele supuse controlului primei instanţe.

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că existenţa dosarului penal nr. x/2021 exclude aplicarea art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, în forma în vigoare până la 11.06.2021, reţinută de Comisie ca temei de drept pentru retragerea certificatului. Astfel, nu se poate dispune măsura retragerii certificatului decât după pronunţarea unei hotărâri definitive pe latură penală care să ateste vinovăţia sa, aspect susţinut chiar de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, astfel cum acestea au fost modificate începând cu data de 11.06.2021.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă (Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră) a retras certificatul de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră acordat reclamantei, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, având în vedere că, prin raportul de control al Gărzii Forestiere judeţene Caraş Severin nr. 955/18.05.2021, aprobat de conducătorul Gărzii Forestiere Timişoara nr. 6210/I.C.A.O./24.05.2021, au fost constatate tăieri ilegale de arbori în parchete autorizate spre exploatare, valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea cioatelor de pe terenul respectiv fiind de 5 ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, şi, totodată, a decis sesizarea Parchetului pentru efectuarea de verificări, fapta constituind infracţiune silvică.

Potrivit art. 21 din OMMAP nr. 1106/2018, forma în vigoare la momentul emiterii raportului de control al Gărzii Financiare (18.05.2021), prevede:

"(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situaţii:

b) în baza unui înscris cu privire la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în materie de infracţiuni la regimul silvic, prin care instanţa a dispus atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform dispoziţiilor C. proc. pen. [...]

i) dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul uni metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."

Aplicând aceste dispoziţii legale la starea de fapt anterior expusă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită ipoteza normei de la lit. b), după cum pretinde reclamanta şi corect a reţinut instanţa de fond, ci, este îndeplinită ipoteza de la lit. i), când, fără a se pune problema unei infracţiuni, valoarea tăierilor ilegale din parchetul autorizat pentru exploatare este de 5 ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, organele de constatare reţinând o faptă contravenţională, nu penală, şi doar solicitând organelor penale să verifice dacă este şi infracţiune.

Prin urmare, Comisia a retras în mod corect atestatul în baza art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, forma în vigoare mai sus redată.

Pe de altă parte, reţine Înalta Curte că reclamanta nu a contestat raportul Gărzii Forestiere nr. 955/18.05.2021, ci doar hotărârea nr. 8 emisă de Comisie la data de 19.08.2021, dată la care Regulamentul aprobat prin OMMAP nr. 1106/2018 a fost modificat, într-adevăr.

Or, chiar dacă hotărârea contestată a fost dată ulterior modificării Regulamentului, ea a fost dată pe baza raportului întocmit de Garda Forestieră, care este un act premergător.

Deci, Raportul fiind anterior, emis pe vechiul regulament, se putea retrage certificatul pentru că Garda Forestieră a constatat tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, nefiind necesară trimiterea în judecată a operatorului, cum greşit apreciază recurenta-reclamanta.

În concluzie, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii în anularea Hotărârii Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispoziţiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 din aceasta, este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.

Având în vedere soluţia prefigurată de respingerea a recursului în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, Înlata Curte constată că nu se mai impune a fi analizate criticile de nelegalitate formulate cu privire la soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc în sensul că suspendarea executării se poate dispune până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, situaţie intervenită prin pronunţarea prezentei decizii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 615 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 iunie 2023.