Inadmissibility of recourse against order completing final stamp tax decision

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, petentul A. a solicitat lămurirea şi completarea dispozitivului Deciziei nr. 2324 din 3 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 8 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2022.

La data de 22 noiembrie 2022, petentul A. a formulat cerere de completare a încheierii din 8 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

2. Hotărârea instanţei

Prin încheierea din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti -, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile, excepţiile invocate şi a respins cererea de completare a încheierii din 8 septembrie 2022 formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs petentul A..

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:" Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În cauză, recurentul A. a promovat recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea de completare a încheierii din 8 septembrie 2022.

Prin încheierea din 8 septembrie 2022 a fost soluţionată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încheiere care, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, are caracter definitiv, astfel că, raportat la dispoziţiile art. 446 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile de completare sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat completarea, şi încheierea din 13 decembrie 2022 atacată în prezenta cauză este definitivă.

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.

Legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din 13 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Cum această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pentru considerentele anterior prezentate, recursul declarat împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.