Inflation indexation of insurance damages as core claim of insurer guarantee fund under mandatory liability contracts

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. Deciziei nr. 42966/07.09.2021, prin care i s-a respins cererea de plată a sumei reprezentând actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 26 din 17 ianuarie 2022, a admis acţiunea şi, pe cale de consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 42966/07.09.2021 şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a despăgubirilor în cuantum de 2609,36 RON, de la data producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a despăgubirilor.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

A criticat recurentul - pârât sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Consideră pârâtul că cererea reclamantului privind plata unor sume aferente acestui dosar procesual nu are niciun fundament juridic, recurentul neavând calitatea de succesoare în drepturi şi obligaţii a vreunui asigurător motiv pentru care această solicitare se respinge.

Arată pârâtul că F.G.A. efectuează plaţi din disponibilităţile sale către creditorii de asigurări - deţinători ai unei/unor creanţe de asigurare, conform art. 4 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 213/2015.

Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 prevede ca lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide si exigibile urmează a fi plătite din disponibilităţile F.G.A. conţine creanţele de asigurare solicitate.

Definiţiile de "creditor de asigurare", respectiv "creanţa de asigurare" se raportează însă la o situaţie premisa, si anume-falimentul asigurătorului si intervenţia F.G.A. pentru protecţia acestei categorii speciale reglementa de lege, a creditorilor de asigurări.

În vederea protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei asigurătorilor şi pentru plata despăgubirilor/indemnizaţiilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii încheiate în condiţiile legii, în cazul insolvenţei unui asigurător, a fost înfiinţat Fondul de garantare a asigurărilor.

Legea nr. 213/2015 prevede ca Fondul de garantare a asiguraţilor asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări deţinători ai unei/unor creanţe de asigurare, potrivit condiţiilor si plafonului de garantare prevăzut de aceasta lege.

Astfel, recurentul-pârât apreciază că nu se justifică acordarea sumei reprezentând actualizare debit cu indicele de inflaţie, întrucât acestea nu reprezintă creanţe de asigurare, urmând a fi respinse, raportat la următoarele considerente:

Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) plăteşte din disponibilităţile sale in cazul falimentului unui asigurător doar creanţe de asigurări - Art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 213/2015 - a) creanţa de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. 1 Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare,

De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 stabilesc rolul Fondului, respectiv: Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. în cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de lege.

Recurentul-pârât arată că din interpretarea per a contrario a normelor speciale cuprinse în Legea nr. 213/2015 rezultă că FGA este ţinut să efectueze plăţi în limita plafonului de garantare, plăţi ale indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, iar nu plăţi ale penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina asigurătorului falit, acestea fiind determinate de atitudinea culpabilă a asigurătorului, care nu a înţeles să-şi execute obligaţiile contractuale. Sumele pretinse cu titlu de dobânzi legale, penalităţi şi cheltuieli de judecată stabilite în cadrul unui proces purtat cu societatea de asigurare, ce ulterior a intrat în faliment, nu au legătură cu raportul de asigurare, ci reprezintă despăgubiri pentru comportamentul culpabil al asigurătorului, cauza juridică a acordării acestor sume prin hotărâre judecătorească fiind aşadar diferită, întemeiată pe dispoziţiilor art. 1349 şi art. 1350 C. civ..

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 2214 C. civ., despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare este reprezentată de contravaloarea pierderii suferite de persoana asigurată prin producerea riscului asigurat.

Având în vedere cele mai sus menţionate, apreciază recurentul-pârât că decizia nr. 42966/07.09.2021 este legala si temeinică, şi, pe cale de consecinţă, solicită respingerea contestaţiei formulată de reclamant împotriva acesteia şi menţinerea deciziei contestate.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 7 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte apreciază, că soluţia instanţei de fond dată în judecarea fondului şi care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de admitere a acţiunii reclamantului este în deplin acord cu dispoziţiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate şi reţinute în considerentele prezentului control judiciar.

Sub aspectul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte reţine că, intimatul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a solicitat anularea Deciziei nr. 42966/07.09.2021, prin care i s-a respins cererea de plată a sumei reprezentând actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie.

În cuprinsul considerentelor, instanţa de fond a apreciat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezintă creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel că această creanţă trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea şi cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă, înlăturând astfel apărările pârâtului FAG potrivit cărora actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie ar avea aceeaşi natură cu cea a acordării dobânzilor penalizatoare, fiind rezultatul acţiunii culpabile a asiguratorului RCA pentru care FGA nu este chemat să răspundă.

A arătat judecătorul fondului că actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie nu reprezintă altceva decât aplicabilitatea principiului reparării integrale şi efective a prejudiciului, fiind aşadar în legătură cu valoarea efectivă a prejudiciului suferit (pierderea efectivă).

În cuprinsul cererii de recurs întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept material cuprinse în art. 4 din Legea nr. 213/2015.

Sub acest aspect, recurentul-pârât susţine că prima instanţă a considerat în mod eronat faptul că suma solicitată cu titlu de despăgubiri de către intimata-reclamantă actualizată cu indicele de inflaţie reprezintă creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie raportat la situaţia de fapt reţinută, soluţie pe care, la rândul său, o adoptă ca atare, apreciind, implicit, că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât formulate din această perspectivă.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015:

"creditorii de asigurări sunt, după caz:

(i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;

(ii) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

(iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă."

Înalta Curte observă că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezintă creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel că această creanţă trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea şi cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă.

În acest sens se constată că, prin sentinţa penală nr. 1739/17.07.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 92/28.01.2021 a Curţii de Apel Craiova, partea responsabilă civilmente A. S.A. a fost obligată la plata către Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova a sumei de 2609,36 RON cu titlul de daune materiale, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului până la data plăţii.

Prin cererea de plată formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova la data de 18.02.2021, acesta a solicitat în temeiul Legii nr. 213/2015, ca urmare a intrării în faliment a societăţii de asigurare A. S.A., ca pârâtul FGA să procedeze la plata despăgubirilor în sumă de 2609,36 RON, actualizate cu indicele de inflaţie, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală menţionată anterior.

Intimatul-pârât FGA a soluţionat cererea de plată prin decizia nr. 42966/07.09.2021, prin admiterea în parte a acesteia şi plata sumei de 2609,36 RON, fiind respinsă cererea de actualizare a despăgubirilor cu indicele de inflaţie .

Este de menţionat că actualizarea cu indicele de inflaţie nu reprezintă altceva decât acoperirea efectivă a prejudiciului suferit, la data plăţii, iar în speţă prejudiciul efectiv suferit de reclamantul Spitalul a fost deja cuantificat prin decizie penală definitivă.

Or, potrivit art. 1 pct. 3 şi 4 din legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data accidentului, reprezintă:

"3.persoană păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

4.prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;(...)" (subl. ns)

Totodată, potrivit art. 50 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1)Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (...)" (subl ns.) b)creditorii de asigurări, deţinători ai uneia sau mai multor creanţe de asigurare sunt, după caz: (...)(iii)terţa persoană păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, inclusiv asigurătorul îndreptăţit în baza legii să recupereze de la asigurătorul în insolvenţă sume plătite acestei persoane prin subrogare, regres sau acţiune directă;(..)" (subl. ns).

Aşadar, intimatul-reclamant Spitalul are calitatea de terţă persoană păgubită, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii din Lege.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 4 lit. a) din Lege, recurentul-pârât a apreciat că actualizarea despăgubirii cu indicele de inflaţie nu reprezintă creanţă de asigurare, deoarece nu rezultă din contractul de asigurare.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că accidentul în urma căruia a rezultat prejudiciul a avut loc la data de 15.07.2016.

Din perspectiva celor expuse, potrivit art. 2214 C. civ.,:

"în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite".

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004:

"creanţele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. (...)".

Aşa fiind, în temeiul obligaţiei de garanţie legală pentru plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia plăţii despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă şi cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securităţii juridice opunându-se a mai pune în discuţie în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligaţii legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanţă de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanţă judecătorească cu exigenţele procesuale specifice.

Într-adevăr, aşa cum susţine recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat şi asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit terţa persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova este terţa persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută.

Mai mult decât atât, în lipsa unei asigurări sociale de sănătate, victima accidentului rutier, ar fi suportat cheltuielile de spitalizare şi ar fi avut dreptul la despăgubire din partea asigurătorului, respectiv a Fondului de Garantare a Asiguraţilor. Or, atunci persoana vătămată beneficiază de asistenţă medicală gratuită, spitalul se subrogă, în temeiul legii, în drepturile acesteia, dobândind şi legitimare pentru a solicita FGA plata despăgubirii.

Faţă de cele stabilite prin sentinţa penală menţionată în expunerea stării de fapt, Curtea constată că efectuarea de către reclamant a cheltuielilor de spitalizare a fost cauzată de vătămarea corporală produsă victimei accidentului rutier din culpa unei persoane care conducea un autoturism asigurat RCA la A. S.A..

Prin urmare, producerea riscului asigurat, respectiv producerea unui accident rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către reclamant a cheltuielilor de spitalizare cu victimele accidentului, motiv pentru care Curtea constată că această sumă de bani îndeplineşte condiţia de a reprezenta o creanţă de asigurare.

Aşa cum bine a punctat judecătorul fondului, de vreme ce prejudiciul suferit de către reclamant a fost determinat de producerea riscului asigurat, rezultă că acesta are calitatea de creditor de asigurare, în cazul asigurării de răspundere civilă neavând calitatea de creditor de asigurare doar persoana asigurată sau beneficiarul asigurării.

În ceea ce priveşte cuantumul creanţei de asigurare, se constată că acesta a fost deja stabilit prin sentinţă penală definitivă, care se opune cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu.

Nu in ultimul rând este de precizat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezintă creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel că această creanţă trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea şi cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă.

Ca atare, nu pot fi reţinute criticile recurentului-pârât FAG potrivit cărora actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie ar avea aceeaşi natură cu cea a acordării dobânzilor penalizatoare, fiind rezultatul acţiunii culpabile a asiguratorului RCA pentru care FGA nu este chemat să răspundă.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 26 din 17 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.