Appeal against annulment of public financing contract and order to pay technical service costs dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în contradictoriu cu pârâta UAT Oraşul Ocna Sibiului a solicitat anularea contractului de finanţare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi pârâta UAT Oraş Ocna Sibiului.

Intimatul U.A.T. Oraşul Ocna Sibiului prin Primar a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, fila x, prin care a solicitat, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, obligarea reclamantei, în cazul în care cererea ei de chemare în judecată va fi admisă, la plata sumei totale de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare tehnică şi asistenţă tehnică din partea proiectantului (47.750,48 RON) şi a serviciilor verificare tehnică documentaţii (2.380 RON), pe care le-a suportat în baza Contractul de finanţare nr. x/18.10.2019.

1.2. Hotărârea curţii de apel

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 10 pronunţată în 18 ianuarie 2022, a admis acţiunea principală formulată de reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi, în consecinţă, a anulat contractul de finanţare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ocna Sibiului.

Totodată, a admis acţiunea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Ocna Sibiului, în contradictoriu cu reclamantul - pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, şi drept urmare, a obligat pe acesta din urmă să plătească pârâtei- reclamante suma de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii.

1.3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 10 pronunţată în 18 ianuarie 2022, a promovat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

Recurentul reclamant a invocat printre motivele de recurs faptul că hotărârea atacată este în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de fond a nesocotit prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020, care a dispus în sensul preluării Programului de către MDLPA.

Se arată că în mod eronat a fost pronunţată soluţia de obligare a instituţiei la plata către pârâta UAT Ocna Sibiului a contravalorii serviciilor ce i-au fost prestate acesteia din urma în temeiul unor contracte de achiziţie publică încheiate pentru realizarea obiectivului de investiţii "Modernizare străzi în oraşul Ocna Sibiului, str. x, str. x, str. x, str. x, str. x şi str. x", finanţat în baza contractului de finanţare nr. x/18.10.2019, încheiat între CNSP şi UAT Ocna Sibiului, în cadrul Programului de finanţare a investiţiilor pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare.

În opinia recurentului, trebuie avut în vedere faptul că programul a fost preluat de MDLPA de la Comisia Naţională de Strategie si Prognoză, în baza art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sub denumirea "Programul pentru modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii balneare", MDLPA purtând răspundere doar după data preluării,

Din această perspectivă, nu se poate reţine că MDLPA poartă culpa nelegalei întocmiri a contractului de finanţare, deoarece, din toate probele administrate în cauză, s-a reţinut că acţiunea ilicită de a încheia contractul de finanţare, fără avizele necesare potrivit legii pentru încheierea sa valabilă, aparţine reprezentanţilor Comisiei Naţionale de Strategie si Prognoză, şi nu instituţiei noastre.

În concluzie, cererea reconvenţională nu poate fi primită în temeiul răspunderii contractuale, deoarece prejudiciul nu a fost produs de nerespectarea de către MDLPA a unor obligaţii contractuale, ci pe răspunderea civilă delictuală a CNSP, deoarece prejudiciul a fost cauzat de o faptă ilicită a reprezentanţilor acesteia, fapta constând în omisiunea, cu vinovăţie, de a supune proiectul de act adiţional controlului de legalitate şi controlului financiar preventiv, anterior semnării acestuia de către ordonatorul de credite, respectiv preşedintele CNSP.

Drept urmare, nu poate fi reţinută culpa instituţiei recurente ca generator al prejudiciului pretins de către UAT Ocnele Sibiului. Prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020, care dispun în sensul preluării Programului de către MDLPA, au legitimat formularea acţiunii în anulare a contractului de finanţare.

1.4. Apărările formulate in cauză

Intimata-pârâtă UAT Oraşul Ocna Sibiului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În acest sens, a arătat că Contractul de finanţare nr. x/18.10.2019 a făcut obiectul verificărilor de specialitate, fiind încheiat în baza Hotărârii nr. 1/05.09.2019 a Comisiei de lucru "Modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare", comisie de lucru numită în baza Ordinului nr. 245/02.08.2019 a preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoza.

Comisia de lucru, formată din specialişti, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul celor 4 reuniuni de lucru, în urma cărora a încheiat cele 4 procese-verbale, depuse de reclamanta la dosar, mai puţin Procesul-verbal nr. x, prin care au concluzionat că se poate adopta Hotărârea nr. 1/05.09.2019 .

În consecinţă, contrar celor susţinute de recurenta-reclamanta, Contractul de finanţare nr. x/18.10.2019 nu s-a încheiat doar pe răspunderea (semnătura) ordonatorului de credite, ci urmare a concluziilor specialiştilor, inclusiv jurişti.

Mai mult decât atât, reclamanta avea obligaţia să depună toate diligenţele pentru a verifica legalitatea Contractului de finanţare nr. x/18.10.2019, pe care l-a preluat prin respectivul protocol şi să refuze preluarea lui în situaţia în care ar fi reţinut motivele de nulitate absolută pe care le invocă prin prezenta acţiune, cu atât mai mult cu cât, prin Adresa nr. x NCS/09.03.2020, depusă de reclamantă la dosarul cauzei, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoza i-a adus la cunoştinţă respectivele aspecte.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul exercitat de către recurentul reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin prisma dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele ce vor succede:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita doar la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Sub aspectul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte reţine că între Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi pârâta UAT Oraş Ocna Sibiului a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/18.10.2019 în baza căruia, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, în calitate de finanţator, acordă o finanţare în valoare maximă de 2.922.064 RON beneficiarului pentru realizarea proiectului de investiţii "Modernizare străzi în oraşul Ocna Sibiului: str. x, str. x, str. x, str. x, str. x şi str. x", în baza prevederilor O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare.

Este de menţionat că ulterior încheierii acestui contract, la data de 06.01.2020 a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Astfel, odată cu adoptarea O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în conformitate cu prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020: " La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Programul de finanţare a investiţiilor pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare se modifică în Programul pentru modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii balneare şi se transferă, împreună cu bugetul aferent, de la Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei."

Curtea observă că potrivit dispoziţiilor art. XX alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2020 Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză pentru Fondul de Dezvoltare şi Investiţii.

Prin prezenta cerere, reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat anularea contractului de finanţare enunţat anterior (încheiat în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 114/2018 şi a Hotărârii nr. 1/05.09.2019 a Comisiei "Modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare") motivat în esenţă de faptul că actul nu poartă nici viza departamentului juridic al Comisiei (autorizarea legală) şi nici viza de control financiar preventiv (autorizarea bugetară) şi în plus, sumele aferente contractului nici nu au fost prevăzute în bugetul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, întrucât Direcţia Economică neprimind acest contract, nu a procedat la deschiderea creditelor de angajament.

În speţă, prima instanţă a apreciat, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (4) lit. a) din legea nr. 554/2004, că pentru anularea unui contract administrativ în tot sau în parte, trebuie să verifice în primul rând îndeplinirea condiţiilor de validitate pe care trebuie să le îndeplinească orice act juridic civil, în cazul contractelor de drept public nefăcându-se însă distincţie între nulitatea relativă şi absolută.

Drept urmare, a constatat că, contractul administrativ încheiat în cauză nu îndeplineşte condiţiile ad validitatem cerute de lege pentru încheierea valabilă a acestuia, fiind lovit de nulitate sens în care a admis acţiunea principală formulată de reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi, în consecinţă, a anulat contractul de finanţare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ocna Sibiului.

Referitor la cererea reconvenţională formulată în cauză de către reclamanta -pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Ocna Sibiului prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare tehnică şi asistenţă tehnică din partea proiectantului (47.750,48 RON) şi a serviciilor verificare tehnică documentaţii (2.380 RON), pe care le-a suportat în baza Contractul de finanţare nr. x/18.10.2019, instanţa a reţinut că, contractul în discuţie nu a fost valabil încheiat, iar reclamantul nu se poate prevala de propria culpă pentru a se dispune respingerea ca nefondată a acţiunii reconvenţionale.

Prin recursul declarat împotriva 10 din 18 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, sub aspectul admiterii cererii reconvenţionale şi a obligaţiei de plată către pârâta-reclamantă a sumei de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, s-a susţinut că nu se poate reţine că MDLPA poartă culpa nelegalei întocmiri a contractului de finanţare, deoarece din toate probele administrate în cauză s-a reţinut că acţiunea ilicită de a încheia contractul de finanţare fără avizele necesare potrivit legii pentru încheierea sa valabilă aparţine reprezentanţilor Comisiei Naţionale de Strategie si Prognoză, şi nu instituţiei recurente.

Având în vedere că exercitarea controlului judiciar în recurs presupune verificarea legalităţii hotărârii supuse controlului judiciar în limita criticilor de nelegalitate subsumate motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că, nu este fondată nicio critică şi ignoră atât temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată, cât şi considerentele explicite ale instanţei de fond care au arătat pe larg contextul în care a fost promovată cererea de chemare în judecată, dar şi împrejurarea că, contractul de finanţare preluat trebuia să îndeplinească prevederile Normelor metodologice privind ordonanţarea şi plata cheltuielilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare etapă a execuţiei bugetare.

De aceea, este corectă aprecierea instanţei de fond în sensul că reclamantul poartă culpa nelegalei întocmiri contractului, aspect întărit de altfel şi prin formularea acţiunii principale prin care el însuşi solicită anularea contractului, consecvent cu cele deja reţinute, instanţa reţine că reclamantul nu se poate prevala de propria culpă pentru a se dispune respingerea ca nefondată a acţiunii reconvenţionale.

Or, procedurile aplicabile în cazul încheierii unor contracte de finanţare cu impact asupra fondurilor publice trebuie să se conformeze Normelor metodologice privind ordonanţarea şi plata cheltuielilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare etapă a execuţiei bugetare, indiferent de concluziile Comisiei de lucru.

Aplicând aceste principii legale la cauza dedusă judecăţii, nu se poate susţine că la momentul preluării acestui program de către recurentul MDLPA că în bugetul programului nu existau credite bugetare disponibile, aceste împrejurări neprezentând relevanţă sub aspectul temeiniciei cererii reconvenţionale, atâta timp cât pârâta a acţionat cu bună - credinţă în executarea contractului de finanţare şi a angajat cheltuieli în vederea implementării acestuia, conform dovezilor administrate în cauză.

Mai mult decât atât, nu se pot reţine susţinerile recurentului cu privire la încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. XX alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2020, în condiţiile în care se prevede în mod expres că Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză pentru Fondul de Dezvoltare şi Investiţii

În consecinţă, cum izvorul material al nulităţii contractului de finanţare a fost lipsa verificărilor de specialitate, respectiv viza departamentului juridic cât şi viza de control financiar preventiv a unei instituţii publice care angajează operaţiuni cu impact financiar asupra fondurilor publice, condiţii cerute de lege ad validitatem pentru încheierea valabilă a unui contract administrativ, nu se poate admite teza susţinută de recurent, ce constituie principalul motiv de recurs.

Nu în ultimul rând, subrogarea recurentei în toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale de Sinteza si Prognoza (CNSP) se face, atât în ce priveşte Fondul de Dezvoltare si Investiţii, cât şi în ce priveşte Programul pentru modernizarea si dezvoltarea infrastructurii balneare, denumire sub care, în temeiul art. XXII din O.U.G nr. 1/2020, a fost preluat vechiul program prevăzut de O.U.G. nr. 114/2018, respectiv, Programul de finanţare a investiţiilor pentru modernizarea si dezvoltarea staţiunilor balneare.

Reţinând caracterul nefondat al criticilor menţionate şi împrejurarea că celelalte susţineri ale recurentului-reclamant nu se subsumează unor veritabile critici de nelegalitate, Înalta Curte va respinge, recursul declarat, ca nefondat.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 10 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.