Inadmissibility of appeal against interlocutory recusal dismissal due to lack of procedural standing and absence of constitutional relevance to procedural recusal norms

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 09.02.2023, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonica Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a invocat dispoziţiile Legii nr. 317/2004 şi a arătat că este o persoană vătămată raportat la valoarea taxei judiciare de timbru pe care a fost obligată să o plătească. A învederat că în România este posibilă manipularea sistemului Ecris, conform unui raport al Curţii de Conturi, având în vedere şi faptul că Plenul CSM a sesizat Inspecţia Judiciară în vederea unui control în acest sens. Reclamanta a mai arătat că nu este o întâmplare faptul că, dintre toţi judecătorii secţiei a VIII-a din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, cauza a fost repartizată spre soluţionare doamnei judecător A., care a fost numită în funcţia de judecător în cadrul Judecătorii Ploieşti, în data de 31.08.2007, arondată Curţii de Apel Ploieşti, precum doamna judecător inspector judiciar B. şi doamna judecător C.. În raport de această împrejurare, reclamanta a invocat un potenţial conflict de interese şi părtinire, faţă de relaţia de colegialitate a doamnelor judecători indicate, arătând că există suspiciunea rezonabilă a lipsei imparţialităţii preşedintelui completului de judecată. Astfel, în măsura în care unul dintre beneficiarii rezoluţiei de clasare nr. 1991/2022 este doamna judecător C., cu care preşedintele completului de judecată, precum doamna judecător B. - emitentul actului administrativ contestat - a avut sau are relaţii profesionale şi/sau de prietenie soluţionarea cauzei nu va fi făcută în mod obiectiv.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 17 martie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge cererea reclamantei de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare, care se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge cererea de recuzare formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonica Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, cu sediul în Oradea, jud. Bihor, cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. x, email x@x.com, x@x.com, ca neîntemeiată.

Cale de atac, odată cu fondul, cu privire la soluţia asupra cererii de recuzare.".

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Oradea întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a Curţii Constituţionale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituţională nu a pronunţat anterior o decizie de neconstituţionalitate a normelor legale şi există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că cele trei 3 condiţii de admisibilitate sunt unicele care se decelează din cuprinsul Legii nr. 47/1992 şi orice altă condiţie analizată de către instanţă depăşeşte voinţa legiutorului.

Deşi a fost legal citată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Raportat la motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Faptul că recurenta dă o interpretare proprie dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." nu determină incidenţa articolului anterior evocat.

Mai mult, în mod corect, în dispozitivul încheierii de şedinţă recurate s-a reţinut că încheierea poate fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare, care, se depune, "nu se judecă" la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, cum eronat susţine recurenta.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ.:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul încheierii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea încheierii nu se regăsesc literal toate argumentele invocate de părţile reclamante în legătură cu îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) a treia teză din Legea nr. 303/2004, încheierea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din această perspectivă este corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că dispoziţiile contestate nu mai sunt în vigoare, Legea nr. 303/2004 fiind abrogată prin Legea nr. 303/2022, începând cu data de 16.12.2022, încă dinainte de momentul înregistrării dosarului nr. x/2013 pe rolul curţii de apel. Prin urmare, dispoziţiile contestate nu sunt aplicabile cauzei şi nu produc efecte asupra acesteia, astfel că, din acest punct de vedere, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

Cu toate acestea, noua reglementare, Legea nr. 303/2022, conţine în art. 2 alin. (3) teza a doua, o dispoziţie extrem de similară, arătând că "Judecătorii soluţionează cauzele în baza legii, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, fără constrângeri, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii directe sau indirecte din partea oricărei persoane sau autorităţi".

Această dispoziţie legală fiind în vigoare la momentul soluţionării cauzei poate forma obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate de reclamantă, astfel că, prin raportare la aceasta, instanţa de fond a analiza şi condiţia pentru sesizarea Curţii Constituţionale - legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei câtă vreme soluţionarea cererii de recuzare nu se efectuează prin raportare la normele generale din statutul judecătorului, precum cele din Legea nr. 303/2004 sau 303/2022, iar o eventuală neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate nu ar produce efecte asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa cu privire la recuzare.

În ceea ce privesc criticile reclamantei asupra soluţiei vizând cererea de recuzare, contrar susţinerilor reclamantei, dispoziţiile contestate, ce privesc statutul judecătorilor şi principiile independenţei şi imparţialităţii care trebuie să le guverneze activitatea, nu au legătură cu soluţionarea cererii de recuzare.

Aşadar, temeinicia unei cereri de recuzare se apreciază prin raportare la cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 C. proc. civ., care se referă la împrejurări concrete care ar dovedi că independenţa sau imparţialitatea judecătorului ar putea fi afectate într-o cauză anume.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 53 C. proc. civ. prevăd că "Încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza". Cum în speţă, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, fără ca litigiul să fi fost soluţionat printr-o hotărâre, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Oradea împotriva încheierii din 17 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Oradea împotriva încheierii din 17 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.