Regulated price for reactive power system technological services: exclusion of fixed costs and specific unit cost methodology under ANRE Order no. 45/2017

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.08.2020, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. în temeiul art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de Urgenţa nr. 33/2007 coroborat cu art. 1, art. 11 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat:

1. Anularea Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1078/29.06.2020 privind preţul reglementat pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem-energie reactivă, furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A.;

2. Obligarea ANRE la emiterea unei Decizii prin care să se aprobe preţul reglementat de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica la o valoare care să includă costurile suportate de societate şi o cotă de profit reglementat;

3. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1109 din 8 iulie 2021 Curtea de Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal l a decis următoarele:

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.A. şi Distribuţie Energie Electrică România S.A. (Fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord SA).

Recurenta reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., cu invocarea motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A prezentat părţile implicate în litigiu şi rolul lor în legătură cu serviciile tehnologice de sistem, situaţia de fapt privind emiterea deciziei contestate, faptul că anterior emiterii Deciziei contestate a transmis către A.N.R.E., prin adresa nr. x/24.06.2020, nota de fundamentare a costurilor pentru STS - energie reactivă, prin luarea în considerare a costurilor fixe, cât şi prin luarea în considerare a costurilor specifice, motivat de faptul că A.N.R.E. interpretează în mod constant eronat prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor aprobate prin Ordinul nr. 45/2017, considerând, contrar art. 39 din Metodologie, că în cuantumul preţului reglementat pentru STS - energie reactivă nu intră şi costurile fixe unitare, ci doar costurile fixe specifice unitare. De asemenea, prin nota de fundamentare a învederat A.N.R.E. că preţul energiei electrice active ce va fi consumată în regimul compensator sincron este în cuantum de 248,64 RON/MWh.

A subliniat recurenta reclamantă că nu înţelege să critice soluţia instanţei cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Transelectrica.

A arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal nu a inclus în calculul preţului reglementat şi costurile energiei active consumate suportate cu producerea STS - energie reactivă, deoarece potrivit art. 39 şi următoarele din Metodologie în cuantumul preţului regelemnatat pentru STS nu intră şi costurti fixe unitare, ci doar costuri fixe specifice unitare.

Or, art. 42 din Metodologie nu include în costurile specifice şi costul suportat cu producerea energiei active (materia primă) utilizată pentru producerea energiei reactive. În schimb, costul suportat cu materia primă utilizată pentru producerea STS reprezintă, conform art. 41 lit. a) din Metodologie, un cost fix aferent procesului de producere. Rezultă, deci, că A.N.R.E. a inclus în tariful determinat un cost fix, motiv pentru care reţinerile instanţei conform se aplică dispoziţiile speciale ale nu pot fi reţinute.

Faţă de art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, rezultă că tariful reglementat trebuie să acopere costurile justificate economic de către prestatorul de serviciu, or, este evident că şi costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E. care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

În plus, este evident că instanţa are competenţa de a stabili că, în situaţia în care Metodologie încalcă Legea nr. 123/2012, în cauză ar trebui aplicate cu prioritate dispoziţiile acestei legii, iar nu dispoziţiile Metodologiei. Pe cale de consecinţă, în acord cu prevederile art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, A.N.R.E. ar fi trebuit să stabilească preţul reglementat cu includerea costurilor fixe unitare înregistrate cu producerea STS. Costurile fixe pe care le înregistrează în procesul de producţie a STS - energie reactivă sunt mult mai mari decât cele specifice, motiv pentru care este evident că se impune includerea acestora în tariful reglementat pentru a se asigura recuperarea costului de producţie a STS - energie reactivă.

În continuare, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1078/29.06.2020 ca urmare a lipsei motivării acesteia, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.. A arătat că obligaţia de motivare a actului administrativ reprezintă o obligaţie legală a autorităţii emitente, menită să înlăture săvârşirea abuzului de putere, în acest sens invocând art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că în cauză nu se impune anularea actului administrativ deoarece, deşi acesta nu este motivat, nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării. În plus, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării Deciziei, deoarece aceasta ar fi avut acces la documentaţia pe care s-a întemeiat Decizia şi la referatul de aprobare în care s-ar fi prezentat în mod clar şi transparent şi fără echivoc motivele care ar fi stat la baza emiterii Deciziei contestate.

Recurenta reclamantă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că A.N.R.E. nu a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei nr. 1078/29.06.2020. Instanţa de fond în mod nelegal a stabilit că prevederile Metodologiei nu impun includerea costurilor fixe suportate cu producerea STS -energie reactivă. Astfel, atât timp cât, potrivit prevederilor Metodologiei şi ale Legii nr. 123/2012, A.N.R.E. era obligată să includă şi costurile fixe la determinarea preţului reglementat, este evident că A.N.R.E. a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei contestate prin care a stabilit preţul reglementat fără includerea costurilor fixe suportate cu producerea acestui tip de STS.

II Analizând recursul formulat, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la recursul formulat de reclamantă, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material":

Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă privind faptul că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că pârâta A.N.R.E. a stabilit în mod corect că la determinarea preţului reglementat nu se iau în considerare şi costurile fixe suportate de reclamantă este nefondat.

Susţine recurenta că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 39 şi urm., rezultând în mod clar că preţul pentru fiecare tip de STS se determină prin raportare atât la costurile fixe unitare, cât şi la costurile unitare specifice, nu doar prin raportare la costurile specifice, cum a reţinut instanţa de fond, în caz contrar prevederile Metodologiei ar încălca dispoziţiile Legii nr. 123/2012, act normativ în temeiul căruia a fost emisă Metodologia şi ale cărui prevederi ar fi trebuit respectate la elaborarea acesteia, fiind evident că şi costurile fixe unitare sunt costuri justificate economic, fapt dovedit chiar de A.N.R.E., care le include în stabilirea tarifului pentru celelalte STS.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului.

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, "Preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit", iar potrivit art. 79 alin. (4) lit. b), "(4) Principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice, exclusiv preţurile pentru energia electrică şi termică produsă în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă ce beneficiază de scheme de sprijin, au în vedere următoarele: (...) b) preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic".

Actul normativ care stabileşte principiile privind stabilirea preţurilor reglementate de achiziţie a serviciilor tehnologice de sistem (STS) este Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, în baza căruia A.N.R.E. calculează preţul pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport (RET).

Prin acest act normativ s-a stabilit, prin art. 39, faptul că "Preţul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza:

a) costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS;

b) costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât cele de la lit. a)", prin art. 40 fiind prevăzute următoarele:

"(1) Costurile fixe unitare aferente procesului de producere se determină prin raportarea costurilor fixe aferente procesului de producere la capacitatea grupurilor generatoare şi la numărul de ore de funcţionare pe an.

"(2) Costurile unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS se determină prin raportarea costurilor specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS la capacitatea calificată pentru fiecare tip de STS a grupurilor generatoare şi la numărul de ore de funcţionare pe an".

În mod greşit susţine recurenta reclamantă că la determinarea preţului reglementat pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport se iau în considerare şi costurile fixe suportate de reclamantă cu producerea acestui tip de STS, că art. 44 din Metodologie trebuie interpretat prin coroborare cu dispoziţiile art. 39 şi următoarele.

Art. 39 şi 40 prevăd dispoziţii generale, privind faptul că preţul reglementat aprobat de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor şi fiecare tip de STS se determină pe baza costurilor fixe unitare înregistrate în procesul de producere de furnizorul de STS, a costurilor unitare specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, aferente echipamentelor dedicate asigurării fiecărui tip de STS, altele decât costurile fixe.

Art. 41 şi 42 prevăd ce includ costurile fixe aferente procesului de producere, şi anume "a) costuri de operare şi mentenanţă (costuri de personal, costuri cu materii prime şi materiale, costuri cu utilităţile, costuri cu lucrări de mentenanţă, costuri cu impozite, taxe, redevenţe etc.); b) cheltuieli cu amortizarea activelor utilizate în procesul de producere, stabilite prin metoda liniară, pe baza duratei de viaţă normale legale a acestora", precum şi ce includ costurile specifice cu furnizarea fiecărui tip de STS, şi anume "a) costuri rezultate din funcţionarea neeconomică a grupurilor generatoare furnizoare de STS: pierderi tehnologice, reduceri de randament, mentenanţă suplimentară, energie electrică neprodusă; b) costuri cu dotarea grupurilor generatoare calificate pentru furnizarea de STS cu echipamente, sisteme de comunicaţie şi comandă, bucle de reglaj etc., altele decât cele prevăzute la art. 41 lit. b); c) cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe utilizate pentru furnizarea de STS, altele decât cele prevăzute la art. 41 lit. b), stabilită prin metoda liniară, pe baza duratei de viaţă normale legale a acestora; d) costuri de oportunitate, stabilite pe baza analizei funcţionării pieţei concurenţiale de STS pe o perioadă de cel puţin un an înainte de data fundamentării preţului reglementat în conformitate cu prevederile prezentei metodologii şi pe baza justificărilor furnizorilor de STS; e) costuri cu menţinerea unei rezerve de combustibil sau, după caz, a unei rezerve de apă, la un nivel suficient pentru furnizarea STS, pe bază de documente justificative, ca de exemplu: costuri cu încălzirea şi/sau reciclarea păcurii, cu dezgheţarea şi/sau evitarea autoaprinderii cărbunelui, costuri financiare aferente împrumuturilor bancare etc".

De asemenea, art. 43 prevede că "(1) Preţurile de achiziţie a fiecărui tip de STS aprobate de autoritatea competentă pentru fiecare furnizor se determină pe baza costurilor unitare justificate cu furnizarea fiecărui tip de STS la care se adaugă o cotă de profit reglementat. (2) La stabilirea preţurilor reglementate de achiziţie a STS, cota de profit nu poate depăşi 5%".

În ceea ce priveşte, însă, preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, art. 44 prevede că:

"(1) Preţul reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, se stabileşte pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42.

(2) În vederea minimizării costurilor cu furnizarea în regim de compensator sincron a STS - energia reactivă, OTS şi furnizorul acestui tip de STS sunt obligaţi să colaboreze pe baza unei proceduri privind modul de realizare a serviciului.

(3) Procedura prevăzută la alin. (2), elaborată de OTS în colaborare cu furnizorul acestui tip de STS, se transmite spre avizare la autoritatea competentă în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii".

Din modalitatea de reglementare rezultă că este indicat în mod expres, prin art. 44, modul de stabilire a preţului reglementat pentru furnizarea de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, prin raportare doar la costuri unitare specifice, acestea fiind considerate, prin actul normativ de aprobare a Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, costuri justificate economic, fără a fi menţionate şi costurile fixe unitare,.

Raportat la aceste dispoziţii, rezultă că preţul reglementat de achiziţie în vederea furnizării de STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, aprobat de autoritatea competentă, se determină pe baza costurilor unitare specifice cu furnizarea acestui tip de STS prevăzute la art. 42, la care se adaugă o cotă de profit reglementat.

Susţinerile recurentei reclamante referitoare la încălcarea Legii nr. 123/2012 prin prevederile Metodologiei, în cauză dispoziţiile legii impunându-se a fi aplicate cu prioritate, iar nu dispoziţiile Metodologiei şi pe cale de consecinţă, în acord cu prevederile art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, A.N.R.E. trebuind să stabilească preţul reglementat cu includerea costurilor fixe unitare înregistrate cu producerea STS., sunt, de asemenea, nefondate.

Pe de altă parte, din raţionamentul prezentat de reclamantă nu rezultă aplicarea greşită, prin decizia a cărei anulare se solicită, a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte preţul reglementat de achiziţie în vederea furnizării de STS - energie reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice.

Dispoziţiile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului, şi prevăd, de principiu, faptul că preţurile şi tarifele reglementate pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum şi pentru activitatea prestată de operatorul pieţei de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă, în calculul acestora urmând a fi luate în considerare "costurile justificate ale activităţilor respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit", precum şi faptul că unul din principiile ce stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice este că "preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic".

Legiuitorul a stabilit, însă, prin art. 79 alin. (1), faptul că "(1) Propunerile de preţuri şi tarife reglementate se elaborează de operatorii economici din sectorul energiei electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competentă, şi se comunică autorităţii, împreună cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta", această metodologie fiind aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, în baza căruia A.N.R.E. calculează preţul pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în reţeaua electrică de transport.

Având în vedere cadrul normativ, în mod corect a constatat instanţa de fond că actul legislativ a stabilit reguli cu caracter general privind stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice, fiind delegată competenţa de reglementare a metodologiilor către autoritatea competentă în materie, respectiv A.N.R.E., cu stabilirea, însă, a regulii ca în calcul să fie luate în considerare costurile justificate ale activităţii respective şi o cotă rezonabilă de profit, iar ca principiu să fie acoperite costurile justificate economic.

Costurile justificate economic stabilite prin această Metodologie sunt, în ceea ce priveşte serviciile tehnologice de sistem vizând energia reactivă pentru reglajul tensiunii în RET, care se realizează în afara procesului de producere a energiei electrice, costurile unitare specifice, astfel cum rezultă din prevederile art. 44, raportat la la art. 42 din Metodologie.

În raport de respingerea, în mod întemeiat, a motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă privind luarea în considerare şi a costurile fixe, a constatat instanţa de fond în mod corect că nu este pertinent calculul efectuat de reclamantă prin prisma costurilor fixe realizate în anul 2019 calculate la nivelul preţului mediu de vânzare al Hidroelectrica S.A..

Este nefondat motivul de recurs referitor la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că nu se impune anularea Deciziei nr. 1078/29.06.2020 ca urmare a lipsei motivării acesteia.

Susţine recurenta reclamantă, invocând şi dispoziţiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind "Dreptul la bună administrare", că motivarea actului administrativ reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, fiind, de altfel, o condiţie de legalitate a actului emis, scopul acesteia fiind prezentarea clară şi neechivocă a raţionamentului avut în vedere de autoritatea publică la momentul emiterii actului. În plus, susţine recurenta reclamantă, nu se poate considera că nu ar fi fost vătămată de lipsa motivării deciziei deoarece nu ar fi avut posibilitatea de a cunoaşte costurile recunoscute de ANRE şi categoria în care acestea au fost încadrate potrivit dispoziţiilor Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem.

Înalta Curte reţine că motivarea, atât în fapt cât şi în drept, reprezintă o condiţie de legalitate a actului administrativ, o garanţie împotriva arbitrariului şi o dovadă de transparenţă. Actele administrative trebuie motivate pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care au fost emise, a elementelor de fapt şi de drept care au determinat adoptarea acestora, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ, iar instanţei de judecată să efectueze controlul jurisdicţional, fundamentarea în fapt şi în drept a actelor administrative fiind o componentă esenţială în aprecierea legalităţii.

Deşi exercitarea competenţelor autorităţii implică o marjă de apreciere din partea acesteia şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea o are în vedere pentru luarea unei decizii obiective, în raport de circumstanţele concrete, acest fapt nu presupune lipsa de transparenţă în luarea unei decizii, astfel că motivarea actului administrativ, constituind o garanţie împotriva arbitrariului, trebuie să conţină elementele de fapt şi de drept care să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei şi, de asemenea, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind, însă, de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ. Motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, dar aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura juridică şi obiectul actului administrativ.

Actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză cuprinde în partea introductivă dispoziţiile legale în temeiul cărora este emis, art. 22 alin. (3), art. 28 lit. a) şi art. 36 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. c), art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

A observat instanţa de fond corect faptul că, deşi autoritatea publică pârâtă nu a indicat în conţinutul actului administrativ unilateral litigios niciun alt motiv pentru care a procedat la emiterea acestuia, şi a omis inserarea unei trimiteri explicite la documentaţia în care se reflectă operaţiunile tehnico administrative intervenite anterior şi pe care s-ar fi fundamentat decizia privind preţul şi cantităţile vizând achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, nu se poate reţine, pentru acest motiv, vreo vătămare suferită de reclamantă sub aspectul motivării actului administrativ unilateral, întrucât acesta a fost emis în baza Referatului de aprobare a deciziei privind preţul şi cantităţile reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în cadrul căruia se detaliază exhaustiv motivele de fapt care fundamentează preţul şi cantităţile în discuţie, comunicat reclamantei la data învestirii instanţei de judecată, astfel că aceasta a cunoscut în mod concret motivele avute în vedere de autoritatea publică pârâtă în scopul emiterii deciziei.

Prin actul administrativ emis, respectiv, Decizia nr. 1078/2020, ANRE nu a procedat la identificarea costurilor justificate de reclamantă prin raportare la costurile prevăzute la art. 41 şi 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 45/2007, fiind evidentă vătămarea suferită de Hidroelectrica.

A observat instanţa de fond corect faptul că în partea introductivă a Deciziei Preşedintelui A.N.R.E. nr. 1078/29.06.2020 au fost indicate dispoziţiile legale în baza cărora a fost emisă, respectiv art. 22 alin. (3), art. 28 lit. a) şi art. 36 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de sistem, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 45/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. c), art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012.

Aşadar, deşi autoritatea publică pârâtă nu a indicat în conţinutul actului administrativ litigios niciun alt motiv pentru care a procedat la emiterea acestuia şi a omis inserarea unei trimiteri explicite la documentaţia în care se reflectă operaţiunile tehnico administrative intervenite anterior şi pe care s-ar fi fundamentat decizie privind preţul şi cantităţile vizând achiziţia serviciilor tehnologice de sistem furnizate de Hidroelectrica, nu se poate reţine vreo vătămare suferită de reclamantă.

În acest sens, se reţine faptul că actul administrativ contestat a fost emis în baza Referatului de aprobare a deciziei, care cuprinde în detaliu toate elementele de fapt şi de drept care au fundamentat propunerea de aprobare a deciziei, precum şi a documentaţiei întocmită de autoritatea emitentă.

Referatul de aprobare a deciziei sunt indicate cadrul de reglementare şi actele în baza cărora se emite actul administrativ, motivele care au condus la emiterea acestuia, măsurile propuse, inclusiv notele de fundamentare transmise de către reclamantă şi motivele pentru care au fost respinse o parte din solicitările acesteia, se detaliază motivele şi calculele ce au fundamentat preţurile şi cantităţile stabilite prin decizia contestată.

Pe de altă parte, faptul că motivele prezentate în Referatul de aprobare nu concordă cu modul în care apreciază reclamanta că ar fi trebuit motivată decizia nu poate să conducă la concluzia că decizia ar trebui anulată pentru nemotivare.

Motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă privind faptul că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că A.N.R.E. nu a manifestat exces de putere la emiterea Deciziei nr. 1078/29.06.2020 este nefondat.

Recurenta invocă excesul de putere în raport de următoarele motive: prevederile Metodologiei şi ale Legii nr. 123/2012, în baza cărora A.N.R.E. era obligată să includă toate costurile pe care Hidroelectrica le-a justificat; ANRE a stabilit un preţ reglementat prin care nu sunt acoperite nici măcar costurile justificate suportate de reclamantă pentru producerea energiei reactive, aspecte care dacă ar fi fost analizate, ar fi putut conduce la concluzia că ANRE a acţionat cu exces de putere.

În ceea ce privesc criticile recurentei în sensul că la stabilirea preţului reglementat pentru achiziţionarea serviciilor tehnologice de sistem, ANRE să considere preţul propus de 412,90 RON pentru fiecare oră de funcţionare în regim compensator sincron din CHE Vidraru şi CHE Lotru, după cum s-a arătat în precedent modul în care reclamanta a stabilit acest preţ contravine prevederilor din Metodologie.

Pe de altă parte, emiterea unui act administrativ cu aplicarea greşită a unor dispoziţii legale nu conduce în mod obligatoriu la concluzia emiterii actului administrativ cu exces de putere din partea autorităţii, definit de dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Emiterea actului administrativ unilateral de către o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice, implică o marjă de apreciere din partea emitentului şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea are obligaţia să o analizeze pentru emiterea actului în condiţii de legalitate. Pentru a nu exista un exces de putere din partea autorităţii, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, se impune ca exercitarea dreptului de apreciere să se realizeze cu respectarea competenţei prevăzute de lege, revenind instanţei de judecată, în controlul exercitat asupra actelor administrative, să verifice conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţii emitente, a unui just echilibru între interesul personal pretins vătămat şi interesul public ocrotit de autorităţile publice. În situaţia unei dezechilibru între cele două interese, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere, se poate vorbi de un exces de putere în aprecierea asupra oportunităţii în emiterea actului administrativ.

În raport de cele reţinute anterior, privind motivele de nelegalitate, sunt nefondate susţinerile recurentei reclamante referitoare la faptul că pârâta era obligată să includă şi costurile fixe la determinarea preţului reglementat. În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu pot fi validate apărările privind pretinsul exces de putere opus autorităţii publice pârâte, din moment ce aplicabile în cauză sunt normele juridice ale art. 44 raportat la art. 42 din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 45/2017, care impun un mod de calcul prin prisma costurilor unitare specifice cu furnizarea STS - energia reactivă necesară pentru reglajul tensiunii în RET, astfel că nu exista vreun temei pentru ca în calculul preţului litigios să se regăsească costuri fixe unitare pretinse de reclamantă.

Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A împotriva sentinţei civile nr. 1109 din 8 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A împotriva sentinţei civile nr. 1109 din 8 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.