Ministry of Health lacked competence to resolve workplace discrimination and safety complaints against local hospital management; appeal allowed and lower judgment quashed

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat plângere împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii, arătând că acesta i-a ignorat cererea pe care a formulat-o la data de 18.01.2021, fiind astfel prejudiciată şi vătămată ca salariat atât în ceea ce priveşte locul de muncă, practicarea profesiei de asistent medical reglementată prin Legea nr. 200/2004 şi H.G. nr. 144/2010, cât şi referitor la asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A respins excepţiile lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesual pasive ca neîntemeiate.

A admis acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A obligat pârâtul să răspundă reclamantei la petiţia formulată în data de 18.01.2021, înregistrată la pârât sub nr. CCM 89/26.01.2021.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea sentinţei este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, fară a aplica aceste prevederi la situaţia de fapt, existând astfel contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată.

Instanţa de fond a justificat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi a lipsei de obiect reţinând că Ministerul sănătăţii justifică calitatea procesuală pasivă fiind instituţia căreia reclamanata s-a adresat.

Or, în speţă, Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală pasivă cu privire la constatatrea stării de discriminare, reclamanta se poarte adresa CNCD, corpul de control nu are atribuţii în a dispune măsuri în ceea ce priveşte discriminarea la locul de muncă.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că potrivit H.G. nr. 529/2010 Consiliul Judeţean Neamţ este singura instituţie publică care poate dispune măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate în legătură cu domeniile menţionate de reclamantă.

Între reclamantă şi Ministerul Sănătăţii nu există raporturi juridice de serviciu sau de muncă, în concluzie Ministerul Sănătăţii nu are aclitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 18.01.2021 reclamanta A. s-a adresat pârâtului Ministerul Sănătăţii cu o petiţie înregistrată la pârât sub nr. Reg 1/2384/21.01.2021, CCM 89/26.01.202, prin care aducea la cunoştinţa ministrului disfuncţionalităţile pe care le-a constatat în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Neamţ, locul său de muncă.

Prin adresa nr. x/25.05.2021, pârâtul a redirecţionat petiţia reclamantei către Consiliul Judeţean Neamţ, solicitând comunicarea unui răspuns la verificările efectuate atât petentei, cât şi Ministerului Sănătăţii.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei obligarea pârâtului să îi răspundă la petiţia formulată în data de 18.01.2021, învederând împrejurarea că,,... este hărţuită la locul de muncă, prin caracterul său sistematic şi investigarea personalului de către conducerea laboratorului".

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanţa de control judiciar verificând conţinutul sentinţei atacate constată că chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanţă a analizat legalitatea actelor administrative contestate raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Aşadar, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va aprecia ca fondat în raport de criticile cuprinse în cererea de recurs formulată de recurentul pârât.

Astfel, prima instanţă a considerat în mod greşit că în conformitate cu prevederile H. G. nr. 144/2010 din 23 februarie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 18 din 24 august 2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia, Ministerul Sănătăţii are competenţe de verificare şi control, prin control înţelegându-se "orice formă de control efectuat din dispoziţia ministrului sănătăţii în unităţile sanitare publice şi private, prin personalul împuternicit, pentru verificarea conformităţii cu legislaţia în vigoare specifică fiecărui domeniu de activitate;" şi a obligat pârâtul să răspundă reclamantei la petiţia formulată în data de 18.01.2021.

Potrivit H.G. nr 529/2010pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la poziţia 241 din Anexa 2, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra - Neamţ este în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ.

Consiliul Judeţen Neamţ are autoritate de verificare şi control asupra domeniilor economic, resurse umane, normare, organizare şi salarizare şi este singura instituţie publică care poate dispune măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate în legătură cu domeniile reclamate de recurentă.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte arată că verificarea aspectelor privind securitatea şi sănătatea în muncă având ca izvor contractul individual de muncă încheiat între reclamantă şi pârât nu este de competenţa Ministerului Sănătăţii, potrivit dispoziţiilor art. art. 266 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Faţă de raportul juridic dedus judecăţii. Ministerul Sănătăţii este terţă persoană, având în vedere că raporturile de muncă au luat naştere între angajatorul pârât Spialul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ şi salariata reclamantă.

Faţă de împrejurarea că reclamanta şi-a întemeiat petiţia pe dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, pârâtul Ministerul Sănătăţii nu are nicio competenţă cu privire la constatarea unei stări de discriminare, reclamanta putându-se adresa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În baza O.G. nr. 18/2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia, Ministrul Sănătăţii poate desfăşura activităţi de control la unităţile sanitare pe care nu le are în subordine numai în condiţiile desemnării în comisia de control a unor reprezentanţi ai ministerelor şi ai instituţiilor cu reţea sanitară proprie implicate în vederea constituirii unei comisii mixte de control, astfel cum dispune art. 3 alin. (1) din ordonanţa antemenţionată.

Însă chiar şi în contextul desfăşurării unei acţiuni de control la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra - Neamţ, locul de muncă al recurentei, Ministrul Sănătăţii nu ar avea competenţa legală de a dispune măsuri în privinţa aspectelor semnalate de reclamanta A. prin sesizarea înregistrată sub nr. x/22.01.2021, Regl/2384/21.01.2021, CCM 89/26.01.2021 şi care vizează aspecte legate de agresarea fizică, sechestrare, hărţuire discriminare, mediul de lucru ostil, modalitate de organizare a laboratorului, activitatea de resurse umane, neînţelegerile cu colegii de laborator, schimabarea de la un compartiment la altul, ci doar ar putea formula anumite recomandări în domeniul resurselor umane, normare, organizare si salarizare, care au statutul unor propuneri, fără caracter de obligativitate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din O.G. nr. 18/2011.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.