Fiscal tax appeal dismissed as lacking interest following legislative cancellation of obligations

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iunie 2021, reclamanta S.C. A. a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generată Regională a Finanţelor Publice - Cluj Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- Anularea Deciziei nr. 1221/13.04.202I emisă de către ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- Anularea Deciziei de impunere nr. x_652/18.08.2020, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x_583/18.08.2020 şi a Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligaţii fiscale accesorii;

- Exonerarea de plata obligaţiilor fiscale principale şi accesorii reţinute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că anularea Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii se impune faţă de aplicarea principiului accesorium sequitur principali, întrucât această decizie izvorăşte în mod direct din creanţele principale stabilite prin RIF şi Decizia de Impunere nr. x/18.08.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 Curtea de Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L., cu sediul în jud. Bihor în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu sediul în Bucureşti, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, jud. Bihor .

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca cu sediul în Cluj Napoca, jud. Cluj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Intimatele pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca au depus întâmpinare, respectiv note scrise.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în susţinerea recursului faţă de dispoziţiile Legii nr. 72/2022 şi a solicitat, pe această cale, respingerea căii de atac promovate, ca fiind lipsită de interes.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recursul declarat în speţă viza anularea Deciziei nr. 1221/13.04.202I emisă de către ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea Deciziei de impunere nr. x_652/18.08.2020, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x_583/18.08.2020 şi a Deciziei nr. 12667/11.09.2020 referitoare la obligaţii fiscale accesorii; exonerarea de plata obligaţiilor fiscale principale şi accesorii reţinute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul anulării deciziilor de impunere şi exonerarea de plata obligaţiilor fiscale principale şi accesorii reţinute în mod neîntemeiat în cuprinsul actelor contestate.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 13108 din data de 05.07.2022 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor - Serviciul Fiscal Orăşenesc Beiuş s-a dispus anularea obligaţiilor fiscale în litigiu, în temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2002 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, astfel încât analizarea motivelor de nelegalitate ce privesc actele administrativ-fiscale este lipsită de interes.

Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 72/2022 stipulează în sensul că se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitate pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 01 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a legii şi neachitate.

În raport de aceste împrejurări, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în susţinerea acţiunii, drept consecinţă a emiterii deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale, în baza art. 1 din Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale, instanţa de control judiciar apreciind că este de prisos cercetarea motivelor de casare ce au legătură cu legalitatea/nelegalitatea actelor administrativ-fiscale.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 140/CA/2021 din 11 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.