Validity of sanitary distance norms for animal shelters and their scope as property burdens under public health regulations

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.07.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii cu sediul în Bucureşti, în temeiul art. 7 alin. (1)- alin. (1), (1) din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nelegalitatea dispoziţiilor art. 15 din Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. x, publicat în Monitorul Oficial, Partea l, nr. 127 din 21 februarie 2014 si să dispună anularea acestuia, pentru următoarele motive:

In drept, dispoziţiile art. 15 din ordin încălcă art. 555, 602 si art. 612 alin. (1) din C. civ. si art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie.

Reglementarea asupra regimului juridic general al proprietăţii se face prin lege organică. Dispoziţiile din C. civ. (ca lege organică) privind proprietatea sunt extrem de numeroase si evident, imperative.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 262 din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea sentinţei este insuficientă prin faptul că nu analizat punctele 4 şi 5 din cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat regimul juridic al interdicţiei de a construi adăposturi de animale la mai puţin de 10 metri de locuinţe învecinate. Apreciază recurentul că este o sarcină asupra proprietăţii, este o servitute legală negativă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Prin recursul declarat reclamantul a expus considerentele prin care a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond, care se circumscriu motivelor de legalitate invocate, apte de a permite instanţei de control judiciar a realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Prin urmare, excepţia nulităţii recursului reclamantului se dovedeşte a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 119/2014, a căror nelegalitate se contestă în speţă,,1)În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă printr-un sistem centralizat de distribuţie, adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare, de cel mult echivalentul a 6 unităţi de vită mare în cazul în care sunt mai multe tipuri de animale şi echivalentul a 4 UVM în cazul în care se cresc exclusiv găini sau porci, calculate conform tabelului de conversie din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/669 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 în ceea ce priveşte modificarea şi conţinutul programelor de dezvoltare rurală, publicitatea pentru aceste programe şi ratele de conversie în unităţi vită mare se amplasează la cel puţin 10 m de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi sursă de apă destinată consumului uman şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului şi risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligaţia respectării condiţiilor de biosecuritate".

Prin procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2020, Direcţia de Sănătate Publică Olt a constatat că reclamantul nu a respectat distanţa minimă de protecţie sanitară stabilită prin art. 15 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 119/2014.

Reclamantul reiterând în recurs susţinerile de la fond arată că reglementarea unor distanţe minime de protecţie sanitară fără o fundamentare ştiinţifică şi fără a se ţine cont de specificul locului, încalcă dispoziţiile art. 555, 602 şi art. 612 alin. (1) C. civ. şi art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţia României.

Înalta Curte constată că Ordinul nr. 119/2014 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 6 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii care prevede că principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt următoarele: e) sănătatea în relatie cu mediul prin: stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitară şi ale art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii care prevede că "în exercitarea atribuţiilor sale, ministerul sănătăţii emite ordine, instrucţiuni şi alte acte cu caracter normativ, prevăzute de lege".

În virtutea acestor prerogative legale, ce ţin de reglementarea în materie de norme de igienă şi sănătate publică pârâtul Ministerul Sănătăţii a emis ordinul contestat în cauză, scopul acestuia reieşind chiar din titlul actului normativ, respectiv reglementarea unor norme de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.

Reglementarea potrivit căreia asigurarea unei zone de protecţie sanitară faţă de clădirile de locuit din vecinătate de minimum 10 m reprezintă o acţiune ce are drept scop aducerea la îndeplinire a obligaţiei ce se regăseşte transpusă în actul normativ anterior enunţat.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii "protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice". În acelaşi sens, dispoziţiile art. art. 34 (alin. (2) din Constituţie obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Contrar criticilor recurentului, chiar Constituţia României precizează la art. 44 alin. (7) că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Fixarea unor limite de distanţă pentru construirea adăposturilor de animale în curţile persoanelor particulare prin normele menţionate are scopul de a proteja sănătatea populaţiei, de a reduce poluarea mediului şi a minimiza riscurile care ar pune în pericol sănătatea.

Astfel, construirea unui adăpost de creştere a animalelor/păsări mai mult de 6 UVM, respectiv 10 UVM la o distanta mai mică de 10 m fată de o locuinţă învecinată şi/sau o sursă de apă destinată consumului uman, conform tabelului de conversie din Anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/669 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 (Ratele de conversie a animalelor în unităţi vită mare (UVM) implică ca la distanţa de 10 m faţă de o locuinţă vecină şi faţă de o sursă de apă destinată pentru consumul de apă uman poate exista un adăpost cu 10-16 viţei sau o hală/coteţ cu 428-714 găini ouătoare sau un adăpost pentru 20-33 porci sau 40-67 oi/capre.

În plus, Înalta Curte nu poate primi criticile recurentului în sensul că restrângerea unor drepturi nu poate fi realizată decât printr-o lege, în cazul de faţă nefiind în discuţie restrângerea sau afectarea vreunui drept fundamental astfel cum acesta este recunoscut de legea fundamentală, ci de stabilirea/respectarea unor norme care vizează sănătatea publică.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul pârât Ministerul Sănătăţii.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.