Restitution of security deposit for suspension of tax assessment execution: Applicability of Art. 1064 vs. Art. 720(6) C. proc. civ. to administrative suspension proceedings

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.10.2022, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 1064 C. proc. civ., restituirea cauţiunii în valoare de 14.756,41 de RON consemnată in dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, până la soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 18 noiembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov şi a dispus eliberarea către petent a cauţiunii în cuantum de 14.756,41 de RON depuse la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru dosarul iniţial nr. x/2017, potrivit recipisei nr. x/15.06.2017.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii reclamantului şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 14.756,41 RON consemnată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucuresti, având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, până la soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 2948/14.07.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017. Prin decizia civilă nr. 899/21.02.2019, I.C.C.J. a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare, iar în rejudecare, prin sentinţa nr. 489/26.06.2020, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată, dispunând suspendarea parţială a executării deciziei de impunere până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ şi a respins în rest cererea, ca rămasă fără obiect.

A apreciat recurenta că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., ci prevederile art. 720 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora "Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situatie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume", astfel încât prima instanţă a admis în mod nelegal cererea reclamantului de restituire a cauţiunii consemnate.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât A. a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea cererii intimatului-reclamant de restituire a cauţiunii stabilite şi consemnate, conform prevederilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul fiscal, pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul anterior menţionat a parcurs două cicluri procesuale, fiind reînregistrat sub nr. x/2020 şi soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. 489/26.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendării parţiale a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, în privinţa sumelor de 769.370 de RON reprezentând TVA stabilită suplimentar în urma reverificării perioadei 01.04.2012-31.08.2014 şi, respectiv, 26.354 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar pentru contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.05.2016, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ şi respingerii în rest a cererii, ca rămasă fără obiect. Prin decizia civilă nr. 2468/15.04.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de D.G.R.F.P.B. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 489/26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, acţiunea în anularea actului administrativ-fiscal, până la soluţionarea căreia a fost suspendată executarea, a fost soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 5986/02.12.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat de pârâtă împotriva soluţiei de admitere a cererii reclamantului de restituire a cauţiunii, Înalta Curte reţine că depunerea unei cauţiuni a fost instituită de către legiuitor ca o condiţie prealabilă pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal şi nu are rolul de a garanta plata debitului instituit prin decizia de impunere, pentru conservarea patrimoniului debitorului şi indisponibilizarea bunurilor acestuia autorităţile fiscale dispunând de alte mijloace procesuale reglementate de lege.

Dispoziţiile art. 720 alin. (6) C. proc. civ. invocate de recurentă statuează că " Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume ."

Înalta Curte constată, însă, că aceste prevederi nu sunt aplicabile cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost o contestaţie la executare silită fiscală conform art. 260 şi următoarele din Legea nr. 207/2015 sau o contestaţie la executare silită în sensul art. 712 şi următoarele C. proc. civ., ci o acţiune prin care s-a solicitat suspendarea executării unui act administrativ fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 278 din Legea nr. 207/2015 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Regimul juridic al acestor cereri este, în mod evident, diferit, astfel încât cererilor de restituire a cauţiunii le sunt aplicabile dispoziţiile generale din C. proc. civ., respectiv art. 1064, neavând relevanţă împrejurarea că titlurile de creanţă a căror suspendare se solicită devin şi titluri executorii fiscale, în condiţiile în care Legea nr. 207/2015 prevede căi procedurale distincte.

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus ."

În contextul anterior expus, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de restituire a cauţiunii consemnată de intimatul-reclamant în dosarul nr. x/2017, câtă vreme procesul în legătură cu care a fost stabilită cauţiunea a fost soluţionat definitiv, iar recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi formulat o cerere pentru plata despăgubirii eventual cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de soluţionare a cererii de suspendare a actului administrativ-fiscal.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este rezultatul unei interpretări eronate a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, împotriva încheierii din 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.