Enforcement of judgment on disputed share sale quota: Government decree meeting "up to" limit satisfies obligation

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.07.2022, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-Ministrul României: - amendarea conducătorului autorităţii publice sau, după caz, a persoanei obligate cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit în bugetul de stat, până la executarea hotărârii definitive, - obligarea pârâtului la acordarea de penalităţi către reclamanţi, în condiţiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ., - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 07.09.2022, reclamanţii au depus cerere modificatoare, prin care au completat cadrul procesual pasiv, arătând că doresc să se judece şi cu pârâtul Prim-Ministrul României, în temeiul art. 204 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 4 octombrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect şi a lipsei de interes, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanţii A., B., C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Prim-Ministrul Guvernului României şi Prim-Ministrul Guvernului României, ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanţii C., B. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă, analizând cauza pe fond, a reţinut în mod greşit că pârâtul şi-a adus la îndeplinire obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, prin adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, neputându-i-se astfel imputa o eventuală neexecutare culpabilă.

Deşi iniţial s-a stabilit că salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului "D." S.A. Bucureşti au drept de preemţiune pentru cumpărarea de acţiuni ale societăţii comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurenţa limitei de 10% din capitalul social (art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997), prin O.U.G. nr. 55/2003 s-a stabilit că "(...) Salariaţii D. - S.A. Bucureşti au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează afi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

În consecinţă, drepturile salariaţilor au fost modificate după bunul plac al Guvernului - vânzarea unei cote până la concurenţa limitei de 10% din capitalul social (O.U.G. nr. 49/1997), cotă modificată ulterior la 8% (O.U.G. nr. 55/2003) din capitalul social, iar în final cota fiind de 1% (H.G. nr. 746/2022). Stabilirea unei cote de doar 1% şi modificarea scadenţei de executare din data de 09.06.2019 pentru o dată ulterioară "în termen de 180 de zile de la..." reprezintă, în fapt, o neexecutare a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu.

În opinia recurenţilor procedura de executare trebuie să respecte anumite principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu bună-credinţă a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătoreşti, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conţinut şi lipsit de finalitate. În cazul de faţă, puterea executivă din România (parte în litigiul soluţionat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuia să execute ori să depună toate diligenţele pentru executarea de bunăvoie a obligaţiei, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept. Or, este evident că Guvernul României nu a avut nici măcar intenţia de executare de bună voie a dispoziţiilor titlului executoriu, acesta din urmă fiind golit de conţinut şi lipsit de finalitate.

În aceste condiţii, este evidentă nerespectarea culpabilă şi imputabilă Guvernului României a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019, conform căruia acesta era obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru vânzarea unei cote procentuale de până la 8%, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare şi nu de 1%, aşa cum acesta a înţeles prin adoptarea H.G. nr. 746/08.07.2022.

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Prim-ministrul României nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale D. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Este de reţinut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariaţii D. - S.A. Bucureşti au dreptul sa achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8 % din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâţilor la executarea deciziei Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României şi plata penalităţilor de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanţă a constatat că cererea este nefondată, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "D." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamanţii au contestat concluzia instanţei de fond, susţinând că prin emiterea H.G. nr. 746/2022 Guvernul României nu a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019. Din analiza dispozitivului deciziei nr. 2370/2019, în raport de prevederile art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997, Înalta Curte reţine că hotărârea la emiterea căreia a fost obligat Guvernul României trebuia să stabilească, pe de-o parte, cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi, iar pe de altă parte, momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor. Or, prin H.G. nr. 746/2022 s-a stabilit că vânzarea acţiunilor se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023, iar cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi este de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, dispoziţii care corespund obligaţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

În sprijinul afirmaţiei neexecutării titlului executoriu, recurenţii au mai susţinut că H.G. nr 746/2022 stabileşte că va fi vândută o cotă de 1%, iar nu de 8% din acţiunile D., astfel cum s-a dispus prin titlul executoriu şi nu detaliază în întregime modalitatea de punere în executare a obligaţiei, care este delegată altei autorităţi publice (Ministerul Energiei).

Având în vedere faptul că, prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni ale D. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar prin H.G. nr. 746/2022 s-a aprobat vânzarea unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "D." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată în mod corect instanţa de fond a reţinut că pârâtul debitor a respectat obligaţiile stabilite prin titlul executoriu.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, prin decizia Înaltei Curţi nu s-a stabilit că hotărârea de guvern trebuie să dispună vânzarea de acţiuni într-un procent fix de 8% din capitalul social, ci, în acord cu art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, procentul de acţiuni urma a fi stabilit prin hotărârea de guvern până la limita de 8%. Acest text de lege recunoaşte autorităţii publice dreptul de a stabili cota procentuală din capitalul social, în raport de care se pot vinde acţiunile, până la limita de 8%, iar această marjă de apreciere a fost reţinută şi în dispozitivul titlului executoriu, fiind exercitată prin adoptarea H.G. nr. 746/2022.

Totodată, H.G. nr. 746/2022 prevede şi termenul limită până la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către salariaţii D. - 31 decembrie 2023.

Cum prin H.G. nr. 746/2022 Guvernul României a stabilit atât cota procentuală în care se vor vinde acţiunile, cât şi termenul până la care acestea se vor vinde, obligaţia prevăzută de titlul executoriu a fost îndeplinită, iar împrejurarea că hotărârea de guvern nu cuprinde totalitatea procedurilor ce ar trebui urmate în vederea vânzării efective ori data la care va începe procedura de vânzare nu poate fi interpretată ca o neexecutare a hotărârii judecătoreşti. Câtă vreme titlul executoriu şi dispoziţiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 nu impun obligaţia reglementării, prin hotărârea de guvern, a întregii proceduri de vânzare a acţiunilor şi nu impun ca procedura să se desfăşoare nemijlocit de către Guvernul României, pârâtul a avut posibilitatea de a aproba prin hotărâre de guvern cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi termenul până la care se va face vânzarea, urmând ca restul procedurilor să fie stabilite ulterior, în speţă prin ordin de ministru (emis de Ministerul Energiei).

Toate acest aspecte au fost valorificate de instanţa de fond prin sentinţa recurată, care cuprinde detaliat motivele pentru care s-a apreciat că obligaţia din titlul executoriu a fost îndeplinită.

Înalta Curte mai reţine că răspunderea reglementată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcţionează ca un mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii, respectiv cu titlu de garanţie a realizării dreptului de către subiecţii cărora le incumbă o anumită obligaţie. Prin reglementare, caracter şi scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte obligarea la executarea titlului executoriu şi sancţionarea conducătorului autorităţii publice.

Or, în cauza de faţă, la momentul soluţionării cererii de către prima instanţă, nu se justifica aplicarea acestor mijloace de constrângere, având în vedere adoptarea H.G. nr. 746/2022, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut că cererea este neîntemeiată, întrucât obligaţia stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1580 din 4 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.