Appeal dismissed: Claim for enforcement penalties mooted after compliance with order to sell state shares

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.05.2022, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul Românei şi Prim Ministrul României, obligarea pârâtului Prim-ministrul României la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la executarea obligaţiei din titlul executoriu, sumă ce se face venit venit la bugetul de stat; obligarea pârâtului Guvernul României la plata unor penalităţi de întârziere de 1.000 RON pe zi de întârziere, acordate în favoarea fiecărui creditor reclamant din prezenta cerere, calculate de la data de 08.06.2019 (data expirării termenului de executare a obligaţiei) şi până la îndeplinirea obligaţiei menţionate în titlul executoriu în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 906 C. proc. civ., precum şi obligarea pârâtului Guvernul Romaniei la plata chetuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1289 din 8 iulie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de obiect, excepţia lipsei de interes, invocate de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Secretariatul General al Guvernulul şi Prim-Ministrul României, ca rămasă fără obiect.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, în principal, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii în privinţa petitelor 1 şi 2 din acţiune, cu precizarea că atât amenda cât şi penalităţile acordate pe fiecare zi de întârziere vor fi acordate de la data pronunţării titlului executoriu - 08.06.2019 şi până la data de 08.06.2022, când intimatul Guvernul României şi-a îndeplinit obligaţia, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere excepţia litispendenţei invocată de recurenţi în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, dosar care are aceleaşi părţi şi acelaşi obiect cu prezenta cauză.

Expunând situaţia de fapt, recurenţii au arătat că prin cererea formulată la data de 09.05.2022 au solicitat executarea deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Cererea a fost transmisă atât prin email cât şi prin poştă şi, din eroare, s-au format două dosare cu acelaşi obiect, astfel încât în dosarul constituit ulterior prezentului dosar, s-a invocat excepţia litispendenţei, prin înscrisul depus la data de 23.06.2022 în dosarul nr. x/2022. Întrucât instanţa ulterior sesizată nu a soluţionat excepţia litispendenţei, iar una dintre cauze a fost soluţionată şi cealaltă se află pe rolul instanţei de fond, au apreciat recurenţi că se impune desfiinţarea hotarârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea admiterii excepţiei litispendenţei şi a rejudecării ambelor cauze de către prima instanţă învestită.

In ceea ce priveşte solicitarea de rejudecare a cauzei de către instanţa de recurs, recurenţii au precizat că soluţia de respingere a acţiunii ca fiind rămasă fără obiect este una nelegală, întrucât la data sesizării instanţei intimatul Guvernul României nu îşi îndeplinise obligaţia prevăzută în titlul executoriu, iar sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică de la data rămânerii definitive a titlului executoriu (30 de zile de la data rămânerii definitive) şi până la data executării obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Faptul că Guvernul României şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în titlul executoriu, în timpul judecării cererii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu îl scuteşte pe acesta de plata penalităţilor datorate pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei termen de 3 ani de zile de la data pronunţării titlului executoriu. O altă interpretare a prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi avută în vedere, deoarece ar permite debitorului unei obligaţii să nu execute acea obligaţie decât atunci când este acţionat în faţa instanţei de executare şi, în caz de executare, să nu sufere nici o vătămare pentru întârzierea nejustificată.

De altfel, legea este extrem de clară şi nu lasă loc de interpretare, în sensul că după trecerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a titlului executoriu, debitorul va putea fi obligat la plata unor penalităţi pe fiecare zi de întârziere, care se vor acorda până la data îndeplinirii acestei obligaţii.

Având în vedere cele mai sus menţionate, recurenţii au apreciat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 906 C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-ministrul României au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Este de reţinut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. D. - S.A. Bucureşti au dreptul sa achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8 % din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat, în condiţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâţilor la executarea deciziei Î.C.C.J. - SCAF nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României şi plata penalităţilor de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanţă a constatat că acţiunea formulată a rămas fără obiect, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "OMV Petrom" - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamanţii au contestat concluzia instanţei de fond, susţinând că executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu s-a realizat cu întârziere, H.G. nr. 746/2022 nefiind emisă la data sesizării instanţei, precum şi faptul că sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie aplicate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlul executoriu.

În ceea ce priveşte procedura de executare silită a obligaţiilor care implică un fapt personal al debitorului autoritate publică reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din paragraful 65 din Decizia nr. 12/2018 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017), se constată că, într-o primă etapă, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la solicitarea creditorului, instanţa de executare aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 C. proc. civ.

Această etapă are un dublu scop:

- pe de o parte, dă efect principiului disponibilităţii care guvernează executarea silită şi în materia contenciosului administrativ (într-adevăr, debitorul nu este obligat să ceară executarea, iar dacă a cerut-o nu este obligat să o finalizeze, aşa cum rezultă explicit din dispoziţiile art. 24 alin. (5); altfel spus, fără o cerere formulată în temeiul art. 24 alin. (3) nu există executare silită în materia contenciosului administrativ (pentru ipotezele guvernate de art. 18 alin. (1) şi (4) lit. b) şi c) şi art. 24 alin. (1), deoarece s-a încălca principiul disponibilităţii; în plus, spre diferenţă de dreptul comun, executarea silită în astfel de situaţii se face de instanţa de executare şi nu de executorul judecătoresc, ceea ce este firesc deoarece în discuţie este constrângerea la exerciţiului puterii publice;

- pe de altă parte, prima fază are ca obiectiv să constrângă debitorul autoritate publică să execute în natură obligaţia care presupune faptul său personal, stabilită în sarcina sa de instanţa de contencios administrativ, iar mijloacele de constrângere sunt amenda în favoarea statului şi penalităţile în favoarea creditorului.

Prin reglementare, caracter şi scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmăreşte obligarea la executarea titlului executoriu şi sancţionarea conducătorului autorităţii publice. Altfel spus, instanţa nu poate aplica mijloacele coercitive (amenda civilă şi penalităţile de întârziere) în cazul în care, anterior formulării cererii de chemare în judecată sau, după caz, pe parcursul procesului, a intervenit executarea obligaţiei de către debitor, deoarece acestea reprezintă un remediu pentru viitor, şi nu pentru trecut, acestea neavând natura juridică a unor compensaţii/despăgubiri civile.

Având în vedere că prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003 în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar la data de 8 iunie 2022, pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâtul a adoptat H.G. nr. 746/2022, prin care a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "OMV Petrom" - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat în mod corect dispoziţiile de drept material, reţinând că este lipsită de obiect cererea de chemare în judecată având ca obiect executarea silită, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a acestei obligaţii de a face.

De asemenea, instanţa de control judiciar nu poate primi nici susţinerea recurenţilor vizând nesoluţionarea excepţiei litispendenţei prin raportare la dosarul nr. x/2022, câtă vreme o astfel de excepţie nu a fost invocată în faţa primei instanţe, iar criticile din recurs nu pot privi decât aspecte care au format obiectul dezbaterilor contradictorii anterioare şi nu aspecte noi, suplimentare celor ce au format obiectul cercetării judecătoreşti şi dezbaterilor finale ale litigiului.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B., A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1289 din 8 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.