Fiscal Taxation of Agricultural Activities Under Law No. 29/2018 and Ex Officio Suspension of Proceedings to Refer Exception of Unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 24.08.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/29.07.2014, referitoare la T.V.A. şi accesorii, în valoare totală de 115.243 RON şi restituirea sumelor încasate, cu accesoriile aferente acestora. Reclamantul a arătat că obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere se circumscriu prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018, fiind vorba despre activităţi agricole care au generat venituri, astfel că organul fiscal teritorial a considerat că trebuia să colecteze şi să achite T.V.A.

Prin sentinţa civilă nr. 314/F/22.03.2021 Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta să emită decizie de anulare a obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/29.07.2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa şi să restituie reclamantului sumele achitate în baza deciziei de impunerea nr. 402154/29.07.2014, precum şi să achite suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Ialomiţa întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calea de atac astfel promovată fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub acelaşi număr de dosar x/2020

La termenul din data de 29 noiembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 400 C. proc. civ., instanţa de recurs a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării sesizării din oficiu a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018.

2. Încheierea curţii de apel

Prin încheierea din 21 martie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Sesizează Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018.

În baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendă judecata recursului formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 314/F/22.03.2021, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acesteia şi reluarea judecăţii căii de atac .

În motivarea recursului s-a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată din oficiu de către instanţă, iar aceasta, deşi nicio parte nu a solicitat, a considerat că este necesar să suspende soluţionarea recursului, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că dezlegarea pricinii depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul judecăţii.

Soluţia curţii de apel este nelegală dintr-o dublă perspectivă. În primul rând, motivul de suspendare este unul facultativ şi doar părţile l-ar fi putut invoca, instanţa neavând această posibilitate. În al doilea rând, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu era vorba despre existenţa sau inexistenţa unui drept, ci doar despre interpretarea şi aplicarea unei norme juridice considerată neclară. Instanţa de recurs trebuia să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., care reglementează cazul de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti atunci când Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la neconstituţionalitatea unui text de lege, părţile litigante având acces la calea extraordinară de atac dacă s-ar considera vătămate prin hotărârea instanţei de recurs.

Adoptând această soluţie a suspendării judecăţii recursului, în contextul în care practica judiciară, cel puţin la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, este unanimă, în sensul admiterii cererilor formulate în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, fiind vorba doar despre o chestiune de interpretare a legii. Soluţia astfel pronunţată creează un dezavantaj recurentului, care este nevoit să aştepte o perioadă de 3-4 ani până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei cu care a fost învestită.

Deşi a fost legal citată, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul reglementează unul dintre cazurile de suspendare facultativă a judecăţii şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018. Excepţia menţionată a fost invocată din oficiu de către instanţa de recurs şi, dat fiind obiectul acţiunii reclamantului, subsumat dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, s-a reţinut caracterul determinant al acestora, apreciindu-se că se impune suspendarea judecăţii.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura anterior menţionată, Înalta Curte constată că principalele argumente ale recurentului vizează imposibilitatea instanţei de a dispune suspendarea cauzei în cazul sesizării Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, în contextul în care niciuna dintre părţi nu a solicitat o astfel de măsură, dar şi al abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi al instituirii cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile în considerarea cărora instanţa sesizată a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii. Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că o astfel de suspendare poate fi dispusă de către instanţă şi din oficiu, nu doar la cererea unei părţi, interpretarea corectă a termenului "facultativă" fiind aceea că se oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Prin urmare, curtea de apel a reţinut în mod corect existenţa legăturii între constituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 şi modul de soluţionare a cererii reclamantului de anulare a unor obligaţii fiscale, câtă vreme dispoziţiile criticate au stat la baza emiterii adresei nr. x/30.07.2020 prin care recurenta-pârâtă a comunicat reclamantului că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 29/2018. De asemenea, atât considerentele sentinţei recurate, cât şi argumentele expuse de către părţi, vizează prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă în prezenta cauză, astfel încât s-a apreciat în mod just că dezlegarea pricinii depinde în mod necesar de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată din oficiu şi este oportună suspendarea judecăţii.

În acelaşi timp, Înalta Curte nu poate primi nici critica vizând introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., întrucât existenţa cazului de revizuire nu înlătură per se posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu relevă neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea şi nici o interpretare sau aplicare eronată a normelor de drept material, care să atragă incidenţa cazurilor de casare invocate de recurent, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.