Access to Real Estate Publicity Registry data and state liability for alleged non-disclosure of mortgage guarantees

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bucureşti, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., în solidar cu C. - Registrator RNPM din cadrul B., pentru refuzul de a furniza informaţiile de interes public solicitate, D., Preşedintele Consiliului Director al B., pentru refuzul de a răspunde reclamaţiei pe care a adresat-o la data de 09.09.2020, Autoritatea de Supraveghere din cadrul Ministerului Justiţiei, în solidar cu E. - Ministrul Justiţiei, care din calitatea şi funcţia deţinută avea obligaţia de a dispune anularea actului administrativ nr. x/06.08.2020 şi comunicarea informaţiilor de interes public solicitate, F. - Şef Serviciu al Serviciului Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiţiei, pentru refuzul de a furniza informaţiile de interes public, având calitatea de semnatar a adresei nr. x/06.08.2020, precum şi cu G. - Secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de semnatar a adresei nr. x/01.10.2020, prin care a fost refuzată furnizarea de informaţii de interes public, a solicitat următoarele:

1. anularea în tot a actului administrativ nr. 264 din data de 10.08.2020, receptionat la data de 20.08.2020, emis de către Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Mobiliară.

2. anularea în tot a actelor administrative nr. x/06.08.2020, primit prin poştă la data de 20.08.2020, respectiv nr. x/01.10.2020, recepţionat prin email în data de 02.10.2020, emise de către Ministerul Justitiei.

3. obligarea de către instanţă a autorităţii/instituţiei publice Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Mobiliară în solidar cu Autoritea de Supraveghere din cadrul Ministerului Justiţiei la recunoaşterea drepturilor şi intereselor legitime, reclamate prin intermediul solicitărilor de informaţii de interes public, precum şi prin reclamaţiile/plângerile prealabile adresate intimaţilor, respectiv furnizarea tuturor avizelor constituite pentru contractele de credit şi de ipotecă de către oricare şi fiecare creditor garantat, pe numele debitorilor - A. şi H., începând cu data de 25 iulie 2006 şi până la zi după cum urmează: a) avizele de constituire a oricărei garanţii, denumite în continuare avize de garanţie iniţiale; b) avizele modificatoare ale avizelor de garanţie iniţiale, vizând descrierea bunului în garanţie, numele/denumirea debitorului, respectiv al creditorului, precum şi rectificarea oricărei erori materiale survenite; c) toate şi fiecare aviz de cesiune a oricărei creanţe constituite pe numele debitorilor mai sus menţionaţi; d) avizele de reducere a garanţiei la o parte din bunurile afectate acesteia prin avizul de garanţie iniţial; e) avizele de prelungire a avizului de garanţie iniţial; f) avizele de stingere a avizului de garanţie iniţiale datorită executării obligaţiei garantate ori renunţării creditorului la întreaga garanţie; g) avizul de nulitate datorită anulării sau constatării nulităţii contractului de garanţie; h) avizul de înscriere a intenţiei de constituire a unui aviz de garanţie, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) şi 2) din anexa la Hotărârea nr. 802 din 30.09.1999.

Reclamantul a solicit instanţei să oblige intimaţii să motiveze temeinic lipsa informaţiilor publice de pe pagina RNPM, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe acesta şi pe soţia sa, cu atât mai mult cu cât din informaţiile certe pe care le deţinea la acea dată, rezultă faptul că, pe numele ambilor, există cel puţin două avize de cesiune de creanţă înscrise în AEGRM de către I..

S-a solicitat, de asemenea:

- obligarea intimaţilor la furnizarea tuturor operaţiunilor care au fost înregistrate (în conformitate cu art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 802/1999) în baza de date a AEGRM privind toate ipotecile mobiliare, a tuturor operaţiunilor asimilate acestora, a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată (titluri executorii), a altor drepturi prevăzute de lege, precum şi publicitatea tuturor actelor şi operaţiunilor juridice prevăzute de lege care se efectuează în Registru şi au fost emise pe numele debitorilor A. şi H., începând cu data de 25 iulie 2006 şi până la zi.

- obligarea de către instanţă a celor două autorităţi/instituţii publice, intimaţii - Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Mobiliară şi Ministerul Justiţiei - la plata daunelor morale în cuantum de câte 100,000 RON fiecare (calculat la echivalentul în aur al leului din data de 05.10.2020 (1 Leu = 0,003919 grame aur), în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin acţiunea intenţionată şi concertată de a ascunde adevărul privind cesionarea creanţelor ipotecare de către băncile/instituţiile financiare autorizate prin lege cu care a avut încheiate contracte de credit ipotecar, către o instituţie financiară autorizată să acţioneze pe pieţele de capital (în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999).

- obligarea intimaţilor-persoane fizice menţionaţi în partea introductivă a cererii de chemare în judecată, la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON fiecare, calculat la echivalentul în aur al leului din ziua de azi 05.10.2020 (1 Leu = 0,003919 grame aur), după cum urmează: - C. - Registrator RNPM din cadrul B. - 20.000 RON;- D., Preşedintele Consiliului Director al B. - 20.000 RON o E. - Ministrul Justiţiei - 20.000 RON; - F. - Sef Serviciu al Serviciului Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului justiţiei - 20.000 RON; - G. - Secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei - 20.000 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 219 pronunţată la data de 7 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrate, capetele de cerere 1 şi 2 în anularea actelor administrative nr. 264/10.08.2020 emis de către Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Imobiliară, nr. x din 06.08.2020 şi x din 01.10.2020, ambele emise de către Ministerul Justiţiei, a respins cererea de renunţare la judecarea acestor capete de cerere, astfel cum a fost formulată de către reclamantul A., a respins capetele de cerere în obligarea Corpului Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Imobiliară la furnizarea tuturor avizelor înscrise în AEGRM (în recunoaşterea drepturilor şi intereselor legitime ce au făcut obiectul cererilor şi plângerilor prealabile/reclamaţiilor formulate de către reclamanţi), în obligarea la furnizarea tuturor operaţiunilor înregistrate în baza de date AEGRM, în obligarea pârâţilor Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Imobiliară şi Ministerul Justiţiei, la plata daunelor morale în cuantum de câte 100.000 RON fiecare, precum şi cel privind obligarea pârâţilor persoane fizice C., D., E., F. şi G., la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON fiecare.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare la instanţa iniţială (în speţă - Tribunalul Bucureşti).

În cuprinsul recursului, s-a solicitat în principal a se constata că Tribunalul Bucureşti este instanţa care trebuia să soluţioneze plângerea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, acesta declinându-şi, în mod nelegal, competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.

De asemenea, se impune a se constata că instanţa de fond, completul C5A din cadrul Curţii de Apel Craiova, nu a aplicat dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi a solutionat procesul, în ciuda faptului că prin intermediul răspunsului la întâmpinare nr. 30602/10.06.2021 se invocase excepţia necompetenţei materiale. Astfel, reclamantul solicitase, în mod explicit, completului să reîncadreze cererea sa, având ca obiect: comunicare informaţii de interes public (Legea nr. 544/2001), să anuleze hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi implicit să trimită cauza spre rejudecare acestei instanţe. Contrar dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a rămas în pronunţare, respingând toate capetele de cerere în mod neîntemeiat, hotărârea fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură şi normelor de drept material incidente cauzei.

Recurentul a mai arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă generală de ordine publică invocată prin precizarea nr. 13554/11.03.2021, contrar dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât prima instanţă nu poate fi considerată organ de jurisdicţie sau cu activitate jurisdicţională. Astfel, Curtea de Apel Craiova nu a fost legal investită, din moment ce refuză să se asocieze cu însemnele constituţionale fundamentale ale republicii: steagul şi limba oficială.

Invocând şi necomunicarea încheierii de şedinţă din data de 30.06.2021, contrar dispoziţiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceasta făcea parte din sentinţa nr. 219/2021 şi trebuia să fie pusă la dispoziţia părţilor, recurentul a subliniat faptul că plângerea înregistrată la data de 05 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost formulată în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001, iar nu în temeiul Legii nr. 554/2004. Prevederile din Legea nr. 554/2004 invocate sunt incidente în cauza de faţă numai în măsura în care răspunsurile furnizate de către pârâţi sunt asimilate unor acte administrative, întrucât îmbracă forma unor acte administrative, având caracter de acte unilaterale cu caracter individual, fiind emise de către funcţionarii publici din cadrul unor autorităţi publice, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, dând naştere unor raporturi juridice. Prevederile Legii nr. 554/2004 devin incidente şi în virtutea faptului că orice plângere formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 se soluţionează în temeiul Legii nr. 554/2004, de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a cărei raza teritorială se află sediul autorităţii ori al institutiei publice.

Recurentul a criticat soluţia de anulare a primelor două capete de cerere, apreciind că instanţa trebuia să ia act de cererea sa de renunţare, neexistând temei legal pentru a le anula, ca netimbrate.

S-a solicitat să se constate de către instanţa de recurs nulitatea juridică a afirmaţiilor instanţei de fond, conform cărora în speţă "a fost asigurat accesul la baza de date AERGM (..), au fost respectate inclusiv obligaţiile de comunicare către debitori, a elementelor de identificare ale avizelor înscrise în baza de date (...), ca atare nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului, privind îndeplinirea defectuoasă o atribuţiilor de înscriere/administrare bază de date AERGM, respectiv de supraveghere/coordonare şi control asupra activităţii de publicitate mobiliară, în mod concret, prin înscrisurile contestate. Instanţa, reţinând că nu a fost restricţionat accesul reclamantului, la informaţiile incluse în baza de date AEGRM, ci accesul s-a realizat pe baza unor criterii de căutare greşite sau incomplete, fără a putea fi obligaţi pârâţii din prezenta cauză să îi furnizeze informaţiile solicitate." întrucât obligaţia de a trimite debitorului o copie a formularului de aviz (şi nu a unor elemente de identificare ale acestuia), este prevăzută în H.G. nr. 802/1999, la art. 44, precum şi în C. civ. la art. 2417.

Sub acest aspect s-a dovedit cu înscrisuri că nu există posibilitatea de a nu găsi nici un fel de informaţii înscrise în registru în baza criteriilor legale, iar Ministerul Justiţiei, Corpul Operatorilor şi funcţionarii publici care le deservesc nu au asigurat accesul la baza de date AEGRM şi nici nu au respectat obligaţiile de comunicare a avizelor către debitori, lucruri care sunt de natură de a dovedi faptul că atribuţiile legale ale pârâţilor nu au fost îndeplinite în fapt.

Prima instanţă nu a observat faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în vederea atragerii răspunderii funcţionarului, precum şi condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (2) în vederea acordării de daune morale, având în vedere că pârâţii au refuzat dreptul de acces la informaţii de interes public, ceea ce constituie faptă ilicită în realizarea serviciului public, în timp ce refuzul furnizării informaţiilor solicitate se încadrează în categoria acelor informaţii care ascund şi, totodată, favorizează încălcarea legii de către pârâţii-autorităţi publice, prin ascunderea informaţiilor privind existenţa, atât a contractelor de cesiune dintre bancă şi instituţia financiară autorizată să acţioneze pe pieţele de capitat, cât şi a avizelor de cesiune pe care instituţiile financiare erau obligate să le comunice debitorului în termen de maxim 10 zile de la încheierea contractului de cesiune (în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 190/1999), lucruri care sunt de natură să demonstreze frauda săvârşită de bănci privind acordarea aşa -zisului credit ipotecar.

4. Apărările formulate de intimaţii-pârâţi

Intimaţii-pârâţi D., C. E., Ministerul Justiţiei au depus întâmpinări, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidenţiat la pct. 1. al prezentei decizii, vizează anularea actelor administrative prin care Corpul Operatorilor Registrului Naţional de Publicitate Imobiliară şi Ministerul Justiţiei au răspuns solicitărilor reclamantului de comunicare a unor informaţii, obligarea pârâţilor la comunicarea avizelor/operaţiunilor înscrise în AEGRM (în recunoaşterea drepturilor şi intereselor legitime ce au făcut obiectul cererilor şi plângerilor prealabile adresate pârâţilor), precum şi la plata daunelor morale cuvenite.

Curtea de Apel Craiova a soluţionat cauza în primă instanţă, în sensul că a anulat ca netimbrate primele două capete de cerere, a respins cererea reclamantului de renunţare la judecata acestor două capete de cerere, dar şi în rest acţiunea, reţinând, în esenţă, caracterul nefondat al susţinerilor reclamantului privind refuzul pârâţilor de a furniza informaţiile solicitate, nedovedirea pretinsei neîndepliniri de către pârâţii-persoane fizice a atribuţiilor legale şi inexistenţa unei fapte/conduite ilicite care să cauzeze prejudiciul moral invocat de reclamant.

Analizând punctual susţinerile din calea de atac promovată, Înalta Curte reţine că subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a invocat greşita soluţionare a cauzei de către o instanţă necompetentă din punct de vedere material, în opinia acestuia competenţa revenind Tribunalului Bucureşti, legal învestită prin prisma obiectului cererii, subsumat dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001.

Astfel cum s-a arătat în precedent, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost structurată pe mai multe capete de cerere, iar prima instanţă a dispus anularea pentru netimbrare a două dintre acestea, soluţionându-le pe fond pe cele privind pretinsul refuz de furnizare informatii (avize şi operaţiuni înscrise în AEGRM) şi plata daunelor morale. În mod evident, obiectul cererilor reclamantului soluţionate pe fond nu este subsumat Legii nr. 544/2001, informaţiile solicitate neputând fi încadrate în categoria informaţiilor de interes public, astfel încât, în mod corect, prima instanţă a reţinut că este competentă să le soluţioneze, ca instanţă de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului persoană fizică, astfel cum impun dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În privinţa primelor două capete de cerere, Înalta Curte reţine că soluţia de admitere a excepţiei netimbrării şi de anulare a acestora s-a impus cu prioritate analizei celorlalte aspecte invocate în cauză, inclusiv celei a excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, această împrejurare lipsind de eficienţă juridică analiza excepţiei menţionate, reiterate în recurs.

În acelaşi timp, Înalta Curte nu poate primi susţinerea vizând "necompetenţa generală de ordine publică invocată prin precizarea nr. 13554/11.03.2021", având în vedere considerentele ce preced, dar şi împrejurarea că însuşi recurentul-reclamant a fost cel care a ales să se adreseze unei instanţe de judecată, apreciind că acţiunea sa cade în sfera de competenţă a acesteia.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă, actele de procedură efectuate în etapa cercetării procesului asigurând întreaga desfăşurare a procesului în condiţiile legii.

Subsumat acestui caz de casare recurentul a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prin necomunicarea încheierii de şedinţă din data de 30 iunie 2021 (încheiere de amânare a pronunţării) împreună cu sentinţa pronunţată în cauză.

Înalta Curte constată că din cuprinsul dovezii de comunicare aflate la dosar fond nu reiese dacă recurentului-reclamant i-a fost comunicată şi încheierea de amânare a pronunţării, însă o astfel de omisiune nu atrage nulitatea hotărârii pronunţate, de vreme ce respectiva încheiere există şi se află ataşată la dosarul curţii de apel.

De asemenea, într-o astfel de situaţie nu se poate pune problema nerespectării unei cerinţe legale apte să cauzeze o vătămare, ce nu poate fi înlăturată altfel sau a încălcării vreunor dispoziţii legale referitoare la condiţii extrinseci actului de procedură întocmit. Înalta Curte subliniază că nulitatea actului de procedură poată fi dispusă pentru cauze concomitente întocmirii actului, pentru că în raport de acest moment se poate verifica fie nerespectarea cerinţei legale ce a cauzat părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea lui, conform art. 175 C. proc. civ., fie încălcarea dispoziţiilor legale la care se referă art. 176 din acelaşi cod. Or, necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării nu reprezintă o cauză concomitentă întocmirii actului atacat, fiind relevant faptul că prima instanţă a întocmit încheierea la care se referă art. 233 C. proc. civ.. O atare omisiune nu este aptă, aşadar, să justifice anularea sentinţei, deoarece, pe de-o parte, aceasta poate fi acoperită oricând, prin comunicarea hotărârii în întregul său, cu includerea încheierii în care au fost consemnate dezbaterile, iar pe de altă parte recurentul-reclamant nu a invocat vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii recurate.

În privinţa soluţiei de anulare ca netimbrate a capetelor de cerere 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele recurentului conform cărora instanţa ar fi trebuit să ia act de cererea de renunţare la judecata acestora.

Astfel, instanţa de recurs subliniază faptul că deşi o cerere de renunţare la judecată, parţială sau totală, nu este supusă timbrajului, pentru a se lua act de o astfel de manifestare de voinţă este necesar ca acţiunea introductivă sau calea de atac la judecarea căreia se renunţă să fie timbrate conform legii.

În prezenta cauză, instanţa de fond a apreciat în mod corect că excepţia netimbrării celor două capete de cerere primează cererii de renunţare la judecata acestora şi se impune aplicarea sancţiunii anulării prevăzute de art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru aferente stabilite în cadrul procedurii prealabile derulate în faţa primei intanţe sesizate, subzistând inclusiv după momentul respingerii cererii de reexaminare formulate de reclamant şi chiar şi în ipoteza formulării unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Pe fondul celorlalte capete de cerere soluţionate de prima instanţă, se constată că recurentul a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 44 din H.G. nr. 802/1999, art. 565 şi 573 din Codul administrativ sau ale art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 44 din H.G. nr. 802/1999 "În interval de 24 de ore de la înscrierea avizului de garantie fiecare persoana interesată care a solicitat înscrierea este obligată să îi trimită fiecărui debitor sau/şi, după caz, creditorului o copie de pe formularul de aviz de garanţie înscris în arhivă. În caz de litigiu, proba comunicării incumbă solicitantului.", iar conform art. 2417 C. civ. "Creditorul ipotecar este obligat să comunice constituitorului o copie de pe avizul de ipotecă în cel mult 24 de ore de la înscrierea acesteia."

Înalta Curte nu poate primi interpretarea dată de recurentul-reclamant acestor dispoziţii legale şi nici susţinerile conform cărora instituţiile pârâte şi funcţionarii din cadrul acestora nu au asigurat accesul la baza de date AEGRM şi nici nu au respectat obligaţiile de comunicare a avizelor către debitori.

În cauză, recurentul-reclamant a solicitat comunicarea unor informaţii referitoare la avizele constituite pentru un contract de credit şi ipotecă, atât pentru acesta, cât şi pentru terţul H., dovedind existenţa notificării cesiunii de creanţă din 27.04.2018 şi 05.02.2019, realizate de J. şi I., înscrise în AEGRM. Reclamantul a prezentat două procese-verbale de căutare din 07.09.2020, care atestă utilizarea criteriilor de căutare pentru avizul de ipotecă imobiliară şi CNP-ul debitorului.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că problemele de interogare a bazei de date AEGRM au fost cauzate de utilizarea unor criterii de căutare greşite, întrucât partea reclamantă a restrâns nejustificat căutarea la avizele de ipotecă mobiliară (deşi alte criterii au fost corect determinate şi rezultatele corect determinate), astfel că accesul la baza de date a fost asigurat conform regulamentului, iar obligaţiile de comunicare au fost respectate.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentului, pârâţii au respectat dispoziţiile legale vizând înscrierea şi administrarea bazei de date AEGRM, au informat în mod corect pe reclamant despre condiţiile şi procedurile de accesare a bazei de date AEGRM, respectiv despre atribuţiile autorităţilor implicate în activitatea de publicitate mobiliară sau în supravegherea, coordonarea au controlul acestei activităţi.

Astfel, nu se poate vorbi despre un refuz de furnizare a unor informaţii sau de o restricţionare a accesului la informaţiile din baza de date AEGRM, în contextul în care acest acces s-a realizat pe baza unor criterii de căutare greşite sau incomplete utilizate chiar de recurent, fiind nefondată şi susţinerea recurentului referitoare la îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme pârâţii au realizat căutări în baza de date pentru recurent, respectând dreptul acestuia la informaţii de interes public în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, fără a ascunde informaţii privind existenţa atât a contractelor de cesiune dintre bancă şi instituţia financiară autorizată să acţioneze pe pieţele de capital, cât şi a avizelor de cesiune.

Pe cale de consecinţă, constatând că pârâţii persoane juridice şi/sau fizice şi-au îndeplinit atribuţiile stabilite prin lege şi nu există o faptă/conduită ilicită a acestora care să conducă la prejudicierea reclamantului, instanţa de fond a apreciat în mod just că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare atragerii răspunderii prevăzute de art. 565 şi 573 din Codul Administrativ, art. 5 din Legea 115/1999 sau de Legea nr. 297/2018.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 219 din 7 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.