Compelling issuance of mining prospecting permits despite overlapping exploitation licenses: discretionary opportunity not a legal ground for refusal under Mining Law

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.02.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, obligarea pârâtei la eliberarea permiselor de prospecţiune solicitate, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 5912 din 13.11.2020, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1800 din data de 3 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale;

A obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantei;

A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 1800 din data de 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit prevederile Legii minelor nr. 85/2003, a Normelor de aplicare ale Legii minelor aprobate prin H.G. nr. 1208/2003, a Ordinului ANRM nr. 179/2005 prin care au fost aprobate Instrucţiunile tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, precum şi a articolului 18 din Legea nr. 554/2004.

Arată că pornind de la definiţia permisului de prospecţiune (art. 3 pct. 23 din Legea minelor), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea minelor nr. 85/2003, ce reglementează regimul juridic al acestui permis, precum şi cele ale art. 25 şi art. 26 din Normele de aplicare a Legii minelor nr. 85/2003 aprobate prin H.G. nr. 1208/2003, prin care se prevede că în baza unui permis de prospecţiune pot fi executate studii de evaluare şi interpretare a informaţiilor preexistente şi lucrări de cartare geologică, de geochimie, magnetometrie, radiometrie, electrometrie, gravimetrie, seismometrie, teledetecţie, foraje şi escavaţii de suprafaţă, determinări de laborator, cercetări tehnologice de preparare în faza de laborator şi alte lucrări pentru stabilirea condiţiilor generale favorabile acumulării resurselor minerale.

Precizează că permisul de prospecţiune se eliberează în termen de maxim 30 de zile de la îndeplinirea condiţiilor stabilite prin instrucţiunile tehnice emise de ANRM. Referitor la aceste instrucţiuni, prin Ordinul ANRM nr. 179/2005 au fost aprobate condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, instanţa interpretând greşit aceste dispoziţii.

Astfel, arată că există o etapă premergătoare iniţierii concesiunii activităţii miniere, prevăzută de Normele de aplicare a Legii minelor nr. 85/2003 aprobate prin H.G. nr. 1208/2003, în care ANRM, în baza art. 37 din aceste Norme, este obligată să verifice, înainte de emiterea permiselor/licenţelor, suprafaţa perimetrelor propuse de solicitant, coordonatele topogeodezice ale acestora şi decide în funcţie de oportunitatea concesionării, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

Susţine că instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod greşit prevederile legale, considerând că autoritatea competentă, în faza administrativă, nu a analizat pe fond cererea din perspectiva îndeplinirii condiţiilor legale, ci a respins cererea exclusiv pentru considerentul că nu există acordul titularului.

Menţionează că până la analizarea pe fond a cererii trebuiau îndeplinite condiţiile premergătoare, cum ar fi existenţa unui perimetru liber şi, în cazul în care acesta era deja concesionat, era necesar acordul titularului, iar în speţă, perimetrele solicitate de societatea reclamantă, Lespezi-Cujba şi Negovanu-Beleoaia din jud. Gorj, se suprapuneau cu perimetrul Polovraci şi cu perimetrul Ungureanu, aferent Licenţei de exploatare nr. 634/2000 acordată Societăţii Naţionale a Sării, aspecte menţionate prin Adresele ANRM nr. x/03.08.2020 şi nr. y/03.08.2020. Mai mult, în aceste perimetre există deja rezerve omologate de grafit, ceea ce face ca activitatea de prospecţiune în zonele solicitate să nu fie oportună, fiind depăşită faza de identificare a unor posibile acumulări de resurse minerale, conform art. 3 pct. 30 din Legea minelor.

De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 25 din Legea minelor nr. 85/2003 când a minimalizat îndeplinirea condiţiei de obţinere a acordului de la titularul licenţei, ca fiind singurul motiv pentru care ANRM a respins cererea reclamantei.

Consideră că nu se poate reţine că nu a analizat pe fond cererea societăţii reclamante, având în vedere prevederile art. 14 din aceeaşi lege, unde se arată că permisul de prospecţiune se acordă în baza unei solicitări scrise, pentru un perimetru definit prin coordonate topogeodezice, iar forma şi dimensiunile perimetrului de prospecţiune se stabilesc de către autoritatea competentă.

Precizează că ANRM a verificat cererea societăţii reclamante, în baza art. 2 din Ordinul nr. 179/2005, de aprobare a Instrucţiunilor tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune şi că inclusiv activităţii de prospecţiune i se aplică regimul juridic valabil pentru permisele de explorare/exploatare, în condiţiile în care prospecţiunea este prima fază înainte de explorare şi mai apoi de exploatare a resurselor minerale.

Cum fişa tip a perimetrului de prospecţiune, propus de reclamantă, realizată la scări cuprinse între 1:25.000 şi 1:200.000, întocmită conform Instrucţiunii tehnice privind documentaţia pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de prospecţiune, de explorare sau de exploatare, a fost analizată de ANRM şi pentru că s-a constatat că se suprapunea cu perimetrul afectat de o licenţă, în mod corect aceasta fost respinsă, întrucât una dintre condiţiile impuse de art. 2 din Ordinul menţionat nu a fost îndeplinită.

Consideră că instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile contenciosului administrativ, în sensul că ANRM nu a soluţionat cererea reclamantei, respectiv art. 18 din Legea nr. 554/2004, însă în raport cu cererea introductivă de instanţă, privind nesoluţionarea în termen de către ANRM a solicitării societăţii A. de eliberare a permiselor de prospecţiune pentru zonele Lespezi-Cujba şi Negovanu-Beleoaia, se constată că instanţa de fond nu a reţinut nesoluţionarea în termen, ci a admis în parte cererea, obligând pârâta să soluţioneze pe fond cererea.

Susţine că instanţa de control judiciar are de verificat dacă se aplică şi se interpretează greşit prevederile legale menţionate faţă de situaţia de fapt, în condiţiile în care nu este vorba de o nesoluţionare în termen, ci de respingerea cererii de acordare a permiselor de prospecţiune din partea ANRM, materializate prin adresele ANRM nr. x/3.08.2020 şi nr. y/03.08.2020, prin care s-a arătat că în perimetrele respective există deja rezerve omologate de grafit şi că licenţa acordată Societăţii Naţionale a Sării-SALROM are ca obiect de exploatare şisturi grafitoase, ceea ce face ca activitatea de prospecţiune în perimetrele solicitate să fie neoportună/nenecesară.

Menţionează că rezervele omologate de grafit sunt deja înscrise în Fondul Naţional de Resurse/Rezerve, astfel că gradul de cunoaştere geologică a resurselor de grafit (resursă strategică) din perimetrele solicitate, este mult peste nivelul de prospecţiune.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată solicitării A. de obligare a ANRM la emiterea permiselor de prospecţiune, în sensul admiterii acesteia şi înlăturării criticilor formulate de ANRM cu privire la soluţia instanţei de fond de admitere în parte a cererii de chemare în judecată şi respingerea recursului, neîntemeiat, precum şi obligarea ANRM la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a art. 18 din Legea nr. 554/2004, considerând că nu ar avea posibilitatea să oblige ANRM la emiterea permiselor de prospecţiune, astfel că a obligat ANRM la soluţionarea cererii A..

Critică faptul că, deşi a constatat tardivitatea răspunsului ANRM, acesta fiind formulat după iniţierea prezentului litigiu, instanţa de fond nu a procedat la analiza impactului acestuia.

Susţine că răspunsul ANRM este relativ vag şi invocă motive contrare legii, aspect reţinut în mod corect de către instanţa de fond, acesta reprezintă un refuz de eliberare a permiselor de prospecţiune; că instanţa de fond a pus în vedere recurentei-intimate să soluţioneze cererea A. în condiţiile în care ANRM susţine că aceasta a fost soluţionată; că nu există niciun motiv temeinic sau legal pentru care s-ar putea considera că obligarea de către instanţă a ANRM de a elibera permisele de prospecţiune ar reprezenta o imixtiune în activitatea autorităţii din moment ce chiar legea oferă în mod expres această competenţă instanţelor de judecată.

Consideră că, întrucât toate documentele relevante cu privire la solicitarea A. de eliberare a permiselor de prospecţiune au fost depuse la dosarul cauzei, instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce prevede în mod expres soluţiile care pot fi pronunţate de instanţa de contencios administrativ, respectiv: anularea în tot sau în parte a unui act administrativ; obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ; obligarea autorităţii să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Faţă de textul de lege de mai sus, arată că obligarea autorităţii la soluţionarea unei cereri de emitere a unui act administrativ nu se regăseşte printre soluţiile care pot fi pronunţate de instanţa de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În schimb, legea oferă în mod expres posibilitatea instanţei de a obliga autoritatea publică să emită un act administrativ, aceasta fiind una dintre soluţiile impuse de Legea contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât societatea a depus integral documentele în baza cărora a solicitat eliberarea permiselor de prospecţiune, instanţa având posibilitatea de a verifica şi confirma îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Norme şi de Instrucţiunile Tehnice.

În acest sens, consideră că nu exista niciun temei legitim pentru ca instanţa de fond să refuze să soluţioneze cauza în sensul celor solicitate de reclamantă.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L a depus întâmpinare, odată cu recursul incident, prin care solicită respingerea recursului recurentei-pârâte şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Susţine că în speţă, criticile recurentei-pârâte vizează existenţa unei suprapuneri între perimetre şi perimetrele Polovragi şi Ungureanu în care Salrom deţine licenţă de exploatare, fără a preciza însă pentru ce resurse minerale şi fără a depune dovezi, precum şi faptul că gradul de cunoaştere geologică a resurselor de grafit din cadrul perimetrelor ar fi mult peste nivelul de prospecţiune şi că nu ar exista niciun interes pentru realizarea unor noi lucrări de prospecţiune, fără a exista vreo dovadă depusă la dosarul cauzei nici în ceea ce priveşte această susţinere.

În acest sens, invocă art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea Minelor care prevede în mod expres că forma şi dimensiunea perimetrelor de prospecţiune se stabilesc de către autoritate, însă în speţă, ANRM a refuzat să ajusteze în mod corespunzător perimetrele, operaţiune care se bazează pe informaţii care nu sunt publice, autoritatea având această obligaţie legală, scop în care a şi încasat de la A. taxele de verificare a perimetrelor.

Mai invocă art. 25 din Norme care prevede în mod expres că "pe baza permisului de prospecţiune pot fi executate studii de evaluare şi interpretare a informaţiilor preexistente", astfel că existenţa unor date anterioare nu poate reprezenta motiv de respingere a unei solicitări de emitere a permiselor de prospecţiune, mai ales în condiţiile în care aceste informaţii pot avea finalitate distinctă şi sunt compilate în beneficiul Statului Român.

Consideră că ANRM face confuzie între dreptul de prospecţiune şi dreptul de exploatare şi că în practică, acordarea unor permise de prospecţiune nu va conduce de fiecare dată la solicitarea şi/sau eliberarea unor permise de explorare/exploatare având în vedere că: nu sunt identificate resurse minerale de interes; costurile unei eventuale exploatări nu pot fi suportate de agentul economic interesat; nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru eliberarea unor atare permise.

Astfel, arată că argumentele ANRM se întemeiază pe o interpretare eronată a legii şi o ignorare a propriilor atribuţii.

Susţine că nu este necesară existenţa unui acord al titularului unei licenţe de explorare/exploatare pentru acordarea unui permis de prospecţiune având în vedere că: (i) acordul titularului licenţei este necesar doar în cazul acordării unui nou drept explorare şi/sau exploatare în cadrul aceluiaşi perimetru, iar nu şi la acordarea unui drept de prospecţiune, astfel cum a solicitat A.; (ii) acordul titularului licenţei nu este oricum necesar pentru suprafeţele care nu sunt incluse în perimetrul aferent licenţei pe care încă o deţine sau pentru care licenţa sa a expirat; (iii) ANRM are obligaţia de a indica modalitatea de ajustare a perimetrelor, obligaţie care nu a fost însă respectată.

Aşadar, chiar şi în măsura existenţei unor suprapuneri şi a unor eventuale licenţe de exploatare deţinute de Salrom sau de un alt operator, ANRM este datoare să indice: (i) care sunt suprapunerile şi cum ar trebui ajustate perimetrele astfel încât să se evite suprapunerile; (ii) motivul pentru care se blochează accesul unui agentul economic privat în zone pentru care agenţi economici de stat nu mai au niciun drept legal sau licenţă minieră valabile; (iii) temeiul legal pentru refuzul de eliberare a permiselor de prospecţiune având în vedere că prevederile normative existente sunt contrare concluziei ANRM.

În acest sens, susţine că ANRM nu a adus niciun argument pertinent de natură să justifice refuzul său de a emite permisele de prospecţiune, aspect reţinut şi de către instanţa de fond, iar, pe de altă parte, Instrucţiunile Tehnice nu prevăd alte criterii de evaluare a unei solicitări de eliberare a unor permise de prospecţiune, în afară de depunerea documentaţiei complete.

Art. 26 al Normelor prevede în mod expres că "lucrările de prospecţiune se execută într-un perimetru determinat, pe baza unui permis de prospecţiune neexclusiv, eliberat de ANRM Ia cererea persoanelor juridice române sau străine interesate, în termen de maximum 30 de zile de la îndeplinirea condiţiilor stabilite prin instrucţiuni tehnice emise de ANRM".

Referitor la susţinerile ANRM, arată că: (i) legislaţia română, în general, şi Legea minelor, în mod specific, nu fac referire la noţiunea de "resurse strategice"; ANRM face confuzie între activitatea de prospectare şi activităţile de explorare şi exploatare, invocând existenţa unei pretinse decizii de oportunitate, pentru care ar fi îndreptăţită să refuze în mod discreţionar eliberarea de permise de prospecţiune; (iii) domeniul minier din România este reglementat expres prin Legea minelor şi normele de aplicare a acesteia, iar lipsa unei strategii sectoriale, a unor instrucţiuni specifice, unei aprobări din partea Guvernului României sau altor acte normative secundare sau terţiare, nu pot suspenda sau modifica aplicarea cadrului legislativ în vigoare, întrucât lucrările de prospectare nu dau niciun drept de explorare sau exploatare deţinătorului permisului de prospecţiune.

Mai arată că ANRM nu poate lua decizii referitor la lucrările de cercetare preliminară; că legea nu reglementează eliberarea permiselor de prospecţiune ca reprezentând o decizie de oportunitate a ANRM; că pentru perimetre, cu toate că, într-adevăr, au fost identificate şi omologate anterior zăcăminte de grafit, astfel cum susţine ANRM, lucrările de prospectare şi explorare s-au desfăşurat cu mai bine de 40-50 de ani în urmă şi au avut în vedere o anumită utilizare economică a resurselor conform cerinţelor de piaţă de la momentul respectiv, astfel în speţă nu este vorba de o "redescoperire" a resurselor, ci de analiza unor noi scopuri economice în care aceste resurse ar putea fi utilizate, cu scopul de a determina în ce măsură minereurile identificate deja în zonă se pot preta din punct de vedere calitativ şi cantitativ la scopuri economice moderne, asupra cărora nu s-au făcut nici un fel de cercetări (anozi pentru baterii ale automobilelor electrice, grafen, electrozi pentru industria nucleară, etc.) şi astfel să extindă cunoaşterea asupra utilizărilor economice a acestor resurse, lucru permis în mod expres de legislaţia în vigoare; că potrivit art. 2 din Norme, orice date şi informaţii privind resursele minerale aparţin Statului Român; că nici prin cererea de recurs şi nici în faza de fond a cauzei, ANRM nu a formulat nicio critică în ceea ce priveşte documentaţia depusă de A., ci a respins solicitarea sa pentru motive care nu se regăsesc în cadrul legal; că la fond, ANRM a susţinut şi blocarea valorificării economice a perimetrelor până la clarificarea poziţiei României faţă de exploatarea resurselor strategice, aşa cum sunt ele definite în lista programelor B. a Uniunii Europene.

Precizează că în urma acţiunii de control efectuată de Corpul de Control al Primului Ministru în luna iulie 2020, au fost constatate o serie de nereguli în ceea ce priveşte activitatea ANRM de emitere a avizelor, licenţelor de concesiune minieră şi a permiselor de exploatare, organele de control constatând o lipsă de interes în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor legale de către angajaţii şi organele de conducere ale autorităţii.

De asemenea, susţine că în speţă, conduita ANRM de nerespectare a legii a produs un prejudiciu evident A. prin blocarea parţială a activităţii şi punerea în imposibilitatea de dezvoltare a planului de afaceri.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a depus întâmpinare cu privire la recursul incident, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, arătând că recurenta-reclamantă nu a arătat normele de procedură care au fost încălcate.

Consideră că în speţă nu pot fi identificate neregularităţi de ordin procedural care să poată fi sancţionate cu nulitatea, conform art. 174 C. proc. civ.

Susţine că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în mod corect şi că, dacă instanţa ar fi procedat conform solicitării reclamantei, ar fi încălcat atribuţiile puterii judecătoreşti, respectiv competenţa autorităţii publice în domeniul mineritului.

Recurenta-pârâtă menţionează că instanţa nu are competenţa de a evalua cererea de eliberare a permiselor de prospecţiune prin prisma îndeplinirii condiţiilor impuse de lege, astfel că instanţa de fond a apreciat în mod corect că poate, cel mult, să oblige pârâta la soluţionarea cererii reclamantei.

Consideră că recurenta-reclamantă minimalizează rolul ANRM în stabilirea oportunităţii exploatării în vederea valorificării resurselor şi rezervelor minerale ale Statului român; că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ANRM nu a soluţionat pe fond cererea recurentei-reclamante, deşi aceasta a respectat art. 16 şi următoarele şi art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii minelor, aprobate prin H.G. nr. 1208/2003.

Recurenta-pârâtă recunoaşte că societatea reclamantă a depus documentaţia cerută de lege, dar era necesară şi verificarea perimetrelor solicitate, cererea recurentei-reclamante fiind respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la accesul la acest perimetru, acesta fiind deja ocupat de un titular de licenţă de exploatare pentru aceeaşi substanţă.

Susţine că prin adresa nr. x/17.03.2021 se confirmă faptul că a solicitat scoaterea din perimetrul licenţei de exploatare nr. 991/1999 a perimetrului solicitat de C. S.R.L., în vederea demarării unui program de prospecţiune.

Solicită a se reţine faptul că nu poate acorda concesiunea activităţii de prospecţiune într-un perimetru afectat de o licenţă de exploatare.

Arată că o ajustare de perimetru se face doar în anumite condiţii prevăzute de lege, însă, în speţă, perimetele solicitate sunt omologate pentru rezervele de grafit, în urma activităţii de exploatare ale titularului de licenţă, aşa încât prospecţiunea în aceeaşi zonă nu este utilă sau oportună.

Mai arată că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, forma şi dimensiunea perimetrului de prospecţiune se stabilesc de către ANRM, ceea ce s-a şi realizat prin respingerea cererii de acordare a permiselor în perimetrele Lespezi-Cujba şi Negovanu-Beleoaia, jud. Gorj.

Mai mult, la eliberarea unui permis de prospecţiune, legea impune negocierea unui volum de lucrări cu o valoare minimă, or, dacă în perimetrul respectiv nu există necesitatea niciunui volum de lucrări, este evidentă respingerea unui asemenea permis de prospecţiune.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 3 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată şi reţine cele ce succed.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, obligarea acesteia la eliberarea permiselor de prospecţiune solicitate.

Prima instanţă a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale; a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantei şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au formulat recurs principal recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi recurs incident recurenta-reclamantă A. S.R.L., ambele întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.1. În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că este fondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin cererea de recurs au fost formulate şi critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs urmând a analiza recursul din ambele perspective.

Sub un prim aspect, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Astfel, recurenta-reclamantă a susţinut faptul că obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantei nu se încadrează în norma prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia:

"Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

Or, obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantei se încadrează noţiunii de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative, astfel că soluţia instanţei de fond nu excede soluţiilor pe care instanţa de contencios administrativ le poate pronunţa.

Prin urmare, acest motiv de casare nu este fondat.

În schimb, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin adresa înregistrată la ANRM sub nr. x din 01.11.2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale eliberarea unui permis de prospecţiune pentru rocă cu grafit în perimetrul Lespezi - Cujba, jud. Gorj, iar prin adresa înregistrată la ANRM sub nr. x din 01.11.2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale eliberarea unui permis de prospecţiune pentru rocă cu grafit în perimetrul Negovanu - Beleoaia, jud. Gorj.

La cele două cereri, recurenta-reclamantă a ataşat documentele necesare conform art. 2 din Instrucţiunile tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, din 27.01.2022, aprobate prin Ordinul nr. 179/2005, conform căruia:

"În vederea eliberării permisului de prospecţiune, persoanele juridice române sau străine interesate trebuie să depună la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) următoarele documente:

a) cerere privind eliberarea unui permis de prospecţiune;

b) fişa-tip a perimetrului de prospecţiune propus, la scări cuprinse între 1:25.000 şi 1:200.000, întocmită conform Instrucţiunii tehnice privind documentaţia pentru delimitarea şi fundamentarea perimetrelor de prospecţiune, de explorare sau de exploatare;

c) datele de identificare a firmei:

- certificatul de înregistrare a societăţii, în copie;

- certificat constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;

d) date privind capacitatea tehnică:

- atestatul emis de A.N.R.M., cu privire la efectuarea de activităţi miniere, referitor la agentul economic care solicită permisul de prospecţiune sau

- contract de prestări servicii, în copie conform cu originalul, încheiat între societatea care solicită permisul de prospecţiune şi un agent economic atestat A.N.R.M. care are capacitatea tehnică de a realiza lucrări de prospecţiune;

- societatea care solicită permis de prospecţiune să aibă în lista activităţilor autorizate codul CAEN corespunzător desfăşurării de activităţi miniere, şi anume: "Cod CAEN 0990 - Activităţi şi servicii anexe pentru extracţia mineralelor";

e) date privind capacitatea financiară a firmei:

- certificat de atestare fiscală emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

- certificat de atestare fiscală privind impozitele, taxele locale şi alte venituri datorate bugetului local (prevăzute de art. 59 şi 60 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1,208/2003, cu modificările ulterioare), actualizate;

- scrisoare de bonitate cu 2 indicatori (lichiditatea globală, solvabilitatea patrimonială). Aceşti indicatori vor fi analizaţi în raport cu volumul/valoarea lucrărilor de prospecţiune propuse;

f) program cu lucrările de prospecţiune pe care autorul cererii îşi propune să le execute, durata şi valoarea acestora;

g) proiectul tehnic de refacere a mediului, conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului economiei nr. 202/2.881/2.348/2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere."

Întrucât recurenta-pârâtă nu a dat curs celor două cereri ale recurentei-reclamante, aceasta a revenit.

Ulterior, prin adresele nr. x/03.08.2020 şi, respectiv, 8372/03.08.2020, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a răspuns recurentei-reclamantei, în sensul că nu poate da curs solicitării acesteia, întrucât pentru perimetrul Negovanu-Beleoaia, acesta se suprapune cu perimetrul Polovraci, unde există rezerve omologate de grafit, iar în ceea ce priveşte perimetrul Lespezi-Cujba, acesta se suprapune cu perimetrul Polovraci, unde există rezerve omologate de grafit şi cu perimetrul Ungurelaşu, aferent licenţei de exploatare nr. 634/2000, pentru şisturi grafitoase, în vigoare până la 09.08.2020

Înalta Curte constată că se impun a fi reţinute şi următoarele dispoziţii legale:

Art. 14 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, forma în vigoare la data formulării cererilor, respectiv în 2019, potrivit căruia:

"(1) Prospecţiunea se realizează pe bază de permis neexclusiv eliberat în condiţiile legii de autoritatea competentă pe baza primirii unei solicitări scrise, pentru un perimetru definit prin coordonate topogeodezice. Forma şi dimensiunile perimetrului de prospecţiune se stabilesc de către autoritatea competentă."

Art. 1, 3, 4 şi 5 din Instrucţiunile tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, din 27.01.2022, aprobate prin Ordinul nr. 179/2005, potrivit cărora:

Art. 1. - "Eliberarea permisului de prospecţiune se face de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, potrivit prevederilor art. 14 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare."

Art. 3. - "Conturul şi suprafaţa perimetrului de prospecţiune se stabilesc de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în funcţie de substanţele minerale utile din perimetru, structura şi formaţiunile geologice în care acestea sunt cantonate, durata şi volumul lucrărilor."

Art. 4. - "În funcţie de durata lucrărilor şi de suprafaţa perimetrului, la eliberarea permisului, se stabilesc volumul de lucrări şi valoarea minimă a acestora, prin negocieri cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale".

Art. 5. - "Permisul de prospecţiune se eliberează în termen de maximum 30 de zile de la data constatării îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute pentru emiterea acestuia: capacitate tehnică, capacitate financiară, program cu lucrările de prospecţiune acceptat şi proiect tehnic de refacere a mediului bine fundamentat, referitor la lucrările de refacere a mediului necesare sau de garantare a execuţiei acestor lucrări, pentru o durată de maximum 3 ani, fără drept de prelungire".

În cauză, Înalta Curte constată că eliberarea permisului de prospecţiune se face în termen de maximum 30 de zile de la data constatării îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute pentru emiterea acestuia, condiţii ce reies din documentele ce se impun a fi ataşate cererii de eliberare a certificatului de prospecţiune.

Examinând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus documentaţia completă odată cu depunerea cererilor.

De altfel chiar recurenta-pârâtă a recunoscut că societatea a depus documentaţia completă în vederea eliberării permiselor solicitate.

Prin urmare, în aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu poate proceda la o analiză pe fondul cererii de acordare a permisului de prospecţiune în condiţiile în care nu există o verificare sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor de acordare a acestuia pentru ca instanţa de judecată să procedeze la un control de legalitate şi temeinicie, câtă vreme ANRM a analizat cererile recurentei-reclamante şi le-a respins cu motivarea că perimetrele în care se solicită efectuarea respectivelor prospecţiuni se suprapun peste alte perimetre în care au fost identificate rezerve de rocă cu grafit.

De asemenea, Înalta Curte constată că o asemenea soluţie nu semnifică imixtiunea instanţei de judecată în competenţa proprie a ANRM, în condiţiile în care art. 18 din Legea nr. 554/2004 permite instanţei de contencios administrativ să oblige autoritatea publică să efectueze o anumită operaţiune administrativă, iar pe de altă parte, ANRM a fost învestit cu soluţionarea cererilor recurentei-reclamante şi le-a respins.

În condiţiile în care recurenta-pârâtă nu a furnizat nicio justificare rezonabilă pentru care a refuzat emiterea permiselor de prospecţiune, în temeiul unui criteriu ce nu este prevăzut de Legea minelor nr. 85/2003 şi nici de Instrucţiunile tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, din 27.01.2022, aprobate prin Ordinul nr. 179/2005, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., impunându-se reformarea hotărârii recurate pe acest temei.

6.2. În ceea ce priveşte recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Înalta Curte constată că este nefondat.

În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că era îndreptăţită să refuze eliberarea permiselor de prospecţiuni, câtă vreme perimetrele în discuţie se suprapun peste alte perimetre ce conţin rocă de grafit, astfel că prospecţiunile pe care intenţionează să le facă recurenta-reclamantă nu sunt necesare şi nici utile, întrucât în baza unor studii anterioare s-a stabilit că perimetrele respective conţin rocă de grafit.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă critică interpretarea dată de către instanţa de fond prevederilor Legii minelor nr. 85/2003, a Normelor de aplicare ale Legii minelor aprobate prin H.G. nr. 1208/2003, a Ordinului ANRM nr. 179/2005 prin care au fost aprobate Instrucţiunile tehnice privind condiţiile de eliberare a permiselor de prospecţiune, precum şi a articolului 18 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea minelor nr. 85/2003 şi cele ale art. 25 şi art. 26 din Normele de aplicare a Legii minelor nr. 85/2003 aprobate prin H.G. nr. 1208/2003.

Potrivit textelor de lege invocate:

Art. 14 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, forma în vigoare la data formulării cererilor, respectiv în 2019 prevede că:

"(1) Prospecţiunea se realizează pe bază de permis neexclusiv eliberat în condiţiile legii de autoritatea competentă pe baza primirii unei solicitări scrise, pentru un perimetru definit prin coordonate topogeodezice. Forma şi dimensiunile perimetrului de prospecţiune se stabilesc de către autoritatea competentă."

Potrivit art. 25 din Norma metodologică pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 din 14.10.2003, aprobată prin H.G. nr. 1208/2003, invocat de către recurenta-pârâtă:

"Pe baza permisului de prospecţiune pot fi executate studii de evaluare şi interpretare a informaţiilor preexistente şi lucrări de cartare geologică, de geochimie, magnetometrie, radiometrie, electrometrie, gravimetrie, seismometrie, teledetecţie, foraje, excavaţii de suprafaţă, determinări de laborator, cercetări tehnologice de preparare în faza de laborator şi alte lucrări pentru stabilirea condiţiilor generale favorabile acumulării resurselor minerale".

De asemenea, potrivit art. 26 din aceeaşi normă metodologică:

"Lucrările de prospecţiune se execută într-un perimetru determinat, pe baza unui permis de prospecţiune neexclusiv, eliberat de A.N.R.M. la cererea persoanelor juridice române sau străine interesate, în termen de maximum 30 de zile de la îndeplinirea condiţiilor stabilite prin instrucţiuni tehnice emise de A.N.R.M."

Analizând textele de lege de mai sus, invocate de către recurenta-pârâtă în susţinerea punctului său de vedere, se observă că acestea nu fac vorbire de refuzul eliberării permiselor în ipoteza invocată în speţă.

Înalta Curte mai constată că, deşi recurenta-pârâtă a invocat faptul că permisul de prospecţiune se eliberează în termen de maxim 30 de zile de la îndeplinirea condiţiilor, ea însăşi nu a respectat acest termen, în condiţiile în care cererile au fost formulate de către recurenta-reclamantă la data de 01.11.2019, aceasta revenind ulterior cu o nouă cerere pentru fiecare dintre perimetre, iar recurenta-pârâtă a formulat un prim răspuns prin adresele nr. x/03.08.2020 şi, respectiv, 8372/03.08.2020, prin urmare, cu nerespectarea termenului de 30 de zile.

Astfel fiind, contrar celor susţinute de către recurenta-pârâtă, este evident că în cauză este vorba de o nesoluţionare în termen a unei cereri, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege.

Este adevărat că ulterior, cu depăşirea termenului de soluţionare a cererilor, recurenta-pârâtă le-a respins prin adresele nr. x/03.08.2020 şi nr. y/03.08.2020, pentru considerentul că perimetrele vizate de activitatea de prospecţiune se suprapun cu alte perimetre pe care există licenţe de exploatare.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă invocă şi faptul că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 25 din Legea minelor nr. 85/2003, potrivit căruia:

"În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului".

Or, Înalta Curte constată că textul de lege de mai sus prevede că acordul titularului licenţei este necesar doar în ipoteza solicitării dreptului de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale decât cea pentru care există o licenţă acordată, ceea ce nu este cazul în speţă, unde este vorba de un permis de prospecţiune, pentru care legiuitorul prevede doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, dovedite cu documentaţia depusă odată cu cererea de emitere a permiselor.

Prin urmare, recurenta-pârâtă este în eroare cu privire la acest aspect.

Din această perspectivă, nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei în sensul că activităţii de prospecţiune i se aplică regimul juridic valabil pentru permisele de explorare/exploatare, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să le reglementeze separat în cuprinsul Legii minelor nr. 85/2003 şi a celorlalte norme din legislaţia secundară.

Tot nefondată este şi susţinerea recurentei-pârâte referitoare la oportunitatea activităţii de prospecţiune în zonele solicitate, în condiţiile în care au fost identificate în perimetrele respective roci cu grafit, ceea ce face ca activitatea de prospecţiune să nu fie utilă, deoarece Legea nr. 85/2003 şi normele de aplicare nu condiţionează emiterea permiselor de prospecţiune de neidentificarea în zonă a unor depozite de resurse minerale de genul celor pentru care se solicită permisul de prospecţiune.

De asemenea, este nefondată şi susţinerea recurentei-pârâte că instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit că nu a analizat pe fond cererea societăţii reclamante, în condiţiile în care respingerea solicitărilor recurentei-reclamante s-a făcut pe considerentul suprapunerii perimetrelor, fără a se face nicio menţiune din care să reiasă că cererile au fost analizate pe fond.

Totodată, se impun a fi reţinute şi argumentele arătate la pct. 6.1 din prezenta decizie, în analiza recurentului recurentei-reclamante.

Prin urmare, nu se identifică incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul de faţă urmând a fi respins ca nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul incident declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1800 din data de 3 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi va obliga pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale la eliberarea permiselor de prospecţiune solicitate de reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru perimetrele Lespezi - Cujba şi Negovanu - Beleoaia, jud. Gorj, pentru rocă de grafit.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente şi aceleaşi temeiuri de drept, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva aceleiaşi sentinţei, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca parte care a pierdut procesul, la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că onorariul solicitat, în cuantum de 8197,89 RON, rezultat din factura şi din dovada efectuării plăţii, depuse la dosar, este disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, care a constat în formularea întâmpinării şi prezenţa la singurul termen de judecată acordat pentru soluţionarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul incident declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1800 din data de 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Obligă pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale la eliberarea permiselor de prospecţiune solicitate de reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru perimetrele Lespezi - Cujba şi Negovanu - Beleoaia, jud. Gorj, pentru rocă de grafit.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva aceleiaşi sentinţei, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023.