COVID-19 School Mask Mandate Stands; Parents Lack Standing to Challenge Ministerial Order

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 22.10.2021, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii au solicitat anularea următoarelor articole din Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5338/01.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 1082/01.10.2021, aşa cum a fost modificat prin Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5349/06.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 2041/06.10.2021:

1. articolul nr. 3 alin. (5), în ceea ce priveşte obligativitatea purtării obligatorii a măştii de protecţie cu ocazia simulării examenelor naţionale;

2. articolul nr. 3 alin. (8), în ceea ce priveşte limitarea, la o rata de incidenţă mai mică de 2/1000 cumulată în ultimele 14 zile a cazurilor în localitate, a permisivităţii desfăşurării orelor de educaţie fizică în săli sport/spaţii interioare fără obligativitatea purtării măştii de protecţie;

3. articolul nr. 3 alin. (8) în ceea ce priveşte desfăşurarea orelor de educaţie fizică doar în spaţii deschise, fără obligativitatea purtării măştii de protecţie, dacă rata de incidenţă este mai mare de 2/1000;

4. articolul 6 alin. (5), (6) şi 7;

5. articolul 8 lit. c);

6. capitolul II, punctul 1, lit. b) din Anexa la Ordinul atacat, privind organizarea sălilor de clasă, în ceea ce priveşte obligarea purtarea în permanenţă a măştii de protecţie în interior de către elevi şi de către personalul didactic/didactic auxiliar/nedidactic;

7. capitolul II, punctul 2 din Anexa la Ordin privind organizarea accesului în unitatea de învăţământ, în ceea ce privind interzicerea accesului în unitatea de învăţământ a părinţilor/altor însoţitori, cu excepţia cazurilor excepţionale aprobate de conducerea şcolii;

8. capitolul III punctul 2, lit. a) şi b) din Anexă, privind purtarea măştii de protecţie în interior de către întreg personalul unităţii de învăţământ, precum şi la orele de specialitate din învăţământul vocaţional;

9. capitolul V, punctul 11 din Anexa la Ordin, privind comunicarea de instrucţiuni/informaţii pentru părinţi, în ceea ce priveşte interzicerea accesului părinţilor/aparţinătorilor în curtea unităţii de învăţământ cu excepţia ceremoniilor de deschidere a anului şcolar sau a cazurilor speciale pentru care există aprobarea conducerii şcolii.

10. capitolul VI, punctul 1, lit. e) din Anexa la Ordin, privind protocol pentru cantine, care prevede că masca poate fi scoasă doar în momentul la care elevii se aşează la masa;

11. capitolul VI, punctul 2, lit. f) din Anexa la Ordin, privind protocolul pentru internate şcolare şi cămine studenţeşti, în ceea ce priveşte obligativitatea purtării măştii în spaţiile comune.

Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii au solicitat şi suspendarea tuturor dispoziţiilor menţionate la punctul 1 până la soluţionarea prin hotărâre definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond în primul şi al doilea ciclu procesual

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 318 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia inadmisibilităţii petitului II al acţiunii privind suspendarea executării actului administrativ contestat, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a respins acest petit privind suspendarea executării actului administrativ contestat din cererea de chemare în judecată ca inadmisibil; a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., iar prin decizia nr. 2996 din 25 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul antereferit, a casat, în parte, sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte acţiunea în anulare, menţinând, totodată, dispoziţiile sentinţei cu privire la cererea de suspendare a executării.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 august 2022, sub dosar nr. x/2021.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 257 din 3 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată din oficiu de instanţă;

- a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, în parte ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă şi în rest ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

O primă critică formulată priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, care a fost admisă de instanţa de fond, întrucât reclamanţii au criticat anumite vătămări pe care le-ar suferi copiii lor, iar acţiunea nu este formulată de către copii reprezentanţi de părinţi.

Recurenţii-reclamanţi apreciază că această soluţie este pronunţată de instanţă, pe de o parte, cu încălcarea normelor de drept care le conferă drepturi proprii în ceea ce priveşte creşterea, educarea, sănătatea, dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor, iar, pe de altă parte, că motivarea instanţei este una contradictorie şi include motive străine de natura cauzei.

Prin admiterea excepţiei, instanţa a golit de conţinut drepturile lor părinteşti.

Faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată au indicat că dispoziţiile actului normativ atacat afectează sănătatea, dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor lor, nu înseamnă că doar copii, prin reprezentanţii lor, ar putea acţiona împotriva acestor dispoziţii nelegale, ci, susţin recurenţii-reclamanţi, şi ei pot acţiona în nume propriu având în vedere drepturile care intră în cuprinsul autorităţii părinteşti care conferă posibilitatea părinţilor de a se îngriji de sănătatea, dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, de educaţia, învăţătura copilului, potrivit propriilor convingeri.

În mod evident, obligativitatea purtării măştii în şcoli afectează sănătatea şi dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor.

Recurenţii-reclamanţi se referă şi la o situaţie de discriminare între elevii vaccinaţi, elevii nevaccinaţi care se testează şi elevii nevaccinaţi care nu se testează, cauzată de astfel de măsuri nelegale, care afectează drepturile recurenţilor-reclamanţi de a asigura accesul la şcoală a copiilor, sănătatea şi dezvoltarea fizică şi psihică a acestora.

O a doua critică vizează soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii, în ceea ce priveşte petitul 6 (privind organizarea sălilor de clasă, în ceea ce priveşte obligarea purtării în permanenţă a măştii de protecţie în interior de către elevi şi de către personalul didactic/didactic auxiliar/nedidactic), petitul 7 (privind organizarea accesului în unitatea de învăţământ, în ceea ce priveşte interzicerea accesului în unitatea de învăţământ a părinţilor/altor însoţitori, cu excepţia cazurilor excepţionale aprobate de conducerea şcolii), petitul 9 (privind comunicarea de instrucţiuni/informaţii pentru părinţi, în ceea ce priveşte interzicerea accesului părinţilor/aparţinătorilor în curtea unităţii de învăţământ cu excepţia ceremoniilor de deschidere a anului şcolar sau a cazurilor speciale pentru care există aprobarea conducerii şcolii).

În cadrul acestei critici, arată că, în mod nelegal instanţa a apreciat că măsurile contestate sunt prevăzute de lege (art. 41 din Legea nr. 55/2020 şi art. 2 din O.U.G. nr. 141/2020). Or, dacă se analizează conţinutul acestor dispoziţii, se constată că nu există prevederi exprese din care să rezulte că prin lege s-a dispus purtarea obligatorie a măştilor în şcoală, că s-ar fi interzis accesul părinţilor/aparţinătorilor în şcoli.

Faptul că art. 41 din Legea nr. 55/2020 şi art. 2 din O.U.G. nr. 141/2020 permit ca prin ordin comun al Ministerului Educaţiei şi Ministerului Sănătăţii să se dispună măsuri privind desfăşurarea activităţii în unităţile de învăţământ nu echivalează cu o prevedere legală prin care să se dispună măsurile atacate. Nu se poate vorbi de o restrângere a drepturilor prin art. 41 din Legea nr. 55/2020 şi art. 2 din O.U.G. nr. 141/2020 în aceste condiţii.

Restrângerea efectivă a drepturilor ce face obiectul cererii de chemare în judecată a avut loc prin Ordinul nr. 5338/2021 cu modificările ulterioare, iar nu prin Legea nr. 55/2020 şi O.U.G. nr. 141/2020.

Nu se poate vorbi de o restrângere a unor drepturi prin lege aşa cum prevede art. 53 din Constituţie, ci de o restrângere printr-un ordin care reprezintă un act normativ inferior legii.

Art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 55/2020 a prevăzut obligativitatea purtării măştii doar în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă şi nu în şcoli. Deci legiuitorul a intervenit direct acolo unde a considerat că se impune obligativitatea măştilor de protecţie, ceea ce nu este cazul de faţă.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, accesul părinţilor în şcoală nu trebuia interzis, o astfel de măsură fiind în mod evident o măsură care nu era necesară (copiii oricum interacţionau acasă cu părinţii), disproporţionată, întrucât a anulat drepturile lor părinteşti.

Chiar instanţa de fond admite (pag. 25 din sentinţa atacată) posibilitatea ca măsurile luate de autorităţi să fie inutile, apreciind, totodată, că se află în imposibilitate de a aprecia care din măsurile luate au fost cu adevărat eficiente şi care nu au fost eficiente.

În concluzie, susţin că soluţia instanţei de fond de a respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată a fost dată cu încălcarea normelor de drept invocate, iar motivarea instanţei este una contradictorie prin faptul că se admite că nu se cunoaşte nimic sigur despre acest virus, că s-ar putea ca măsurile luate să fie inutile şi cu toate acestea, instanţa apreciază că ne aflăm în prezenţa unor măsuri necesare într-o societate democratică şi proporţionale.

4. Apărările formulate în calea de atac a recursului

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi, prin cererea de recurs, au formulat critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat.

II.2.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile prin care se susţine că sentinţa nu este motivată corespunzător şi care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

În speţă, sentinţa de fond recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

De principiu, un raţionament logico-juridic neconvingător poate conduce la concluzia nemotivării/motivării necorespunzătoare, însă, nu aceasta este situaţia în speţă. Recurenţii-reclamanţi nu agreează raţionamentul judecătorului fondului, nefiind în acord cu acesta, însă, un astfel de dezacord nu echivalează cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare a hotărârii. O interpretare diferită de cea agreată de recurenţii-reclamanţi a dispoziţiilor legale incidente raportate la starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză nu echivalează cu absenţa motivării, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Este îndeplinită astfel în cauză cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti, care constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi mijlocul prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil, în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, nu este incident motivul de nelegalitate a hotărârii pronunţate în fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază şi, în acelaşi timp, necuprinzând motive contradictorii în raport cu dispozitivul hotărârii.

II.2.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, de asemenea.

De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, în cea mai mare parte, recurenţii-reclamanţi au preluat aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond, fiind fără putere de tăgadă că nemulţumirea lor vizează, în esenţă, modul în care aceasta a tranşat cauza, în sensul respingerii în tot a pretenţiilor deduse judecăţii.

Printr-o primă critică circumscrisă motivului de casare analizat, reclamanţii critică modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active, apreciind în esenţă că, în cauză, calitate procesuală activă pot avea doar reclamanţii, fiind îndreptăţiţi să acţioneze în nume propriu dacă sănătatea, educaţia, dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor lor este afectată, iar nu copii, prin reprezentanţii lor.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată.

Controlul judiciar declanşat de recurenţii-reclamanţi are ca obiect anularea unor articole din Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5338/01.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 1082/01.10.2021, aşa cum a fost modificat prin Ordinul comun al Ministerului Educaţiei nr. 5349/06.10.2021 şi al Ministerului Sănătăţii nr. 2041/06.10.2021, respectiv al art. 3 alin. (5) şi alin. (8), art. 6 alin. (5) şi alin. (7), art. 8 lit. c), precum şi Capitolul II pct. I lit. b) şi pct. 2, Capitolul III pct. 2 lit. a) şi b), Capitolul V pct. 11, Capitolul VI pct. 1 lit. e) şi pct. 2 lit. f) din Anexa la Ordin, toate aceste norme, referindu-se la obligativitatea purtării măştii de protecţie cu ocazia simulării la examenele naţionale, modalitatea desfăşurării orelor de educaţie fizică, testarea elevilor, participarea elevilor vaccinaţi împotriva virusului SARS-CoV-2 sau a celor trecuţi prin boală la cursuri cu prezenţă fizică, interdicţia prezentării la cursuri a elevilor care au fost testaţi şi aşteaptă rezultatele ori a celor care locuiesc cu o persoană simptomatică care a fost testată şi aşteaptă rezultatele, obligativitatea purtării măştii de protecţie în interiorul unităţii de învăţământ de către elevi, personalul didactic şi didactic auxiliar; interzicerea accesului în unitatea de învăţământ a altor însoţitori/aparţinători (diferiţi de părinţi), obligativitatea purtării măştii de protecţie de către întreg personalul unităţii de învăţământ precum şi la orele de specialitate din învăţământul vocaţional; cadrul în care elevii pot îndepărta masca în cantinele din unitătile de învăţământ; obligativitatea purtării măştii de către elevi în spaţiile comune din internatele şcolare şi căminele studenţeşti.

Înalta Curte reţine că în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă derivă, aşa cum rezultă din prevederile art. 52 din Constituţie şi art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice şi juridice care se consideră vătămate în drepturile lor sau în interesele lor legitime.

De asemenea, potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., "(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:/.../b) are calitate procesuală", iar potrivit art. 36 din acelaşi Cod, "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

În consecinţă, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanţii A., B. şi C. nu acţionează în calitatea lor de reprezentanţi legali, în numele copiilor lor minori lipsiţi de capacitate de exerciţiu, respectiv acţiunea nu este formulată de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă asistat de părinte, deci nu se menţionează că persoana care a formulat acţiunea este doar un reprezentant al titularului, ori îl asistă pe acesta, de vreme ce, măsurile expuse anterior au legătură cu calitatea de elev/cadru didactic/didactic auxiliar/personal al unităţii de învăţământ/însoţitor al elevului (trimiterea se face la orice altă persoană diferită de părinte)/aparţinător al elevului (trimiterea se face la orice altă persoană diferită de părinte), deci o calitate diferită de cea de părinte.

Înalta Curte reţine că aspectele invocate de recurenţii-reclamanţi, referitoare la faptul că aceştia pot acţiona în nume propriu având în vedere drepturile care intră în cuprinsul autorităţii părinteşti (de a se îngriji de sănătatea, dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, de educaţia şi învăţătura copilului, potrivit propriilor convingeri), nu este de natură a legitima reclamanţii în formularea acţiunii deduse judecăţii, în condiţiile în care, aşa cum a menţionat şi judecătorul fondului, în cauză, în raport de măsurile anterior expuse, calitatea de persoană vătămată o au: elevii/cadrele didactice/didactice auxiliare/personalul unităţii de învăţământ/însoţitorii elevului (trimiterea se face la orice altă persoană diferită de părinte)/aparţinătorii elevului (trimiterea se face la orice altă persoană diferită de părinte).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie invocată din oficiu, este legală şi reflectă corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ. şi a art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

În fine, Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici criticile invocate de recurenţii-reclamanţi în referire la fondul cauzei. În acest sens, recurenţii au susţinut că instanţa a tratat superficial şi strict formal cauza, plasând într-un plan nesemnificativ analiza respectării cerinţelor proporţionalităţii şi nediscriminării în adoptarea măsurii care restrânge drepturi constituţionale, precum şi analiza nemotivării reale şi efective a actului administrativ contestat.

Astfel, în ceea ce priveşte necesitatea măsurilor într-o societate democratică şi proporţionalitatea acestora, în mod corect a considerat instanţa de fond că reclamanţii nu au prezentat motive apte să conducă la anularea măsurilor din actul administrativ contestat, acestea grefându-se în esenţă pe aspectul că masca nu asigură o protecţie adecvată împotriva îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2, este limitată în mod nejustificat posibilitatea exercitării drepturilor părinteşti prin interzicerea accesului în unitatea de învăţământ, este afectată viaţa de familie fiind încălcate drepturile părinteşti.

Invocând îngrădirea unor astfel de drepturi, reclamanţii au arătat că măsura nu este necesară şi nici proporţională cu scopul urmărit, încălcând dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie.

Însă, în raport de obiectul de reglementare a ordinului în discuţie, necesitatea şi proporţionalitatea măsurii dispuse în mod vremelnic exced controlului de legalitate, ţinând strict de oportunitate. Iar în cauză, oportunitatea măsurii se integrează întrutotul puterii discreţionare a administraţiei publice, autorităţile publice emitente fiind învestite cu atributul de a alege soluţia care corespunde cel mai bine interesului public, în situaţia determinată de realitatea socială şi medicală.

Înseşi argumentele reclamanţilor, prin care se urmăreşte demonstrarea caracterului nejudicios al măsurii şi lipsa de proporţionalitate între măsurile dispuse şi scopul urmărit, sunt, în esenţă, argumente de oportunitate, întemeiate pe ideea de atitudine socială pe care statul şi comunităţile ar trebui să o adopte în situaţia pandemiei de Sars-Cov 2, în raport cu imperativele menţinerii calităţii actului de învăţământ şi sănătăţii emoţionale a copiilor.

Cât priveşte situaţia de discriminare în care s-ar regăsi elevii vaccinaţi, elevii nevaccinaţi care se testează şi elevii nevaccinaţi care nu se testează, la care se referă recurenţii-reclamanţi prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că aceştia nu sunt într-o situaţie similară. Or, diferenţa de tratament fără motivare obiectivă şi rezonabilă trebuie să privească persoane aflate în situaţii similare, ca să poată fi invocată discriminarea.

Contrar susţinerii recurenţilor-reclamanţi, instanţa de fond a reţinut în mod corect că măsurile contestate sunt prevăzute de lege, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 41 din Legea nr. 55/2020 şi art. 2 din O.U.G. nr. 141/2020.

În acest context, nu se poate aprecia că drepturile fundamentale ar fi fost restrânse prin Ordinul nr. 5338/2021, ele fiind, în realitate, restrânse chiar de Legea nr. 55/2020 şi O.U.G. nr. 141/2020, faţă de care Ordinul contestat reprezintă doar act de aplicare.

În egală măsură, având în vedere că actele normative de rang superior care stau la baza emiterii Ordinului comun conferă legiuitorului delegat, în exercitarea atribuţiilor sale de normare, posibilitatea de a dispune măsurile în discuţie pe baza analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional, iar o astfel de analiză a avut loc, aşa cum a reţinut instanţa de fond, motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea actului normativ infralegislativ nu poate fi reţinut.

Prin urmare, criticile formulate de recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de B., A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 257/2022 din 3 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.