CNSAS v. Securitate Officer: Appeal Allowed, Prior Dismissal Quashed, and Status as Securitate Worker Formally Recognized

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat acţiune în constatare, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A., domiciliat în municipiul Bucureşti.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă 1943 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat, recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:

Prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, apreciind că pârâtul, în calitatea sa de ofiţer de contraspionaj a desfăşurat acţiuni normale faţă de un angajat al unei alte ambasade care mai avusese aceasta calitate anterior si fata de care exista suspiciunea de spionaj, suspiciune întărită de legăturile persoanei urmărite cu ataşaţi militari ai ambasadei respective; pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, si anume dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice), ci si-a îndeplinit îndatoririle de serviciu fata de un cetăţean străin cu privire la care existau suspiciuni de spionaj; conduita pârâtului este de prudenţă faţă de persoana urmărită şi instrucţiunile date de acesta celor cu care a colaborat, B. şi C., se centrează pe raporturile de serviciu şi pe analiza comportamentală a persoanei urmărite din perspectiva suspiciunii ca aceasta desfăşura activităţi de spionaj; măsurile dispuse şi realizate de către pârât, aşa cum reies ele din actele dosarului, nu au vreo legătură cu scopul menţinerii regimului comunist.

Măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constare nr. Dl/1/1381/03.09.2020 au fost măsuri excesive, intruzive în viata privată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi, fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale.

Motivaţia politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost evidenţiată foarte clar la pct. B din nota de constatare. Relaţiile bilaterale dintre cetăţeni străini şi cetăţenii români reprezentă o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist. De altfel, cetăţenii străini, prin simpla prezenţă pe teritoriul României în perioada comunistă, deveneau suspecţi de spionaj, fiind automat introduşi de Securitate sub supraveghere informativă. Acest tip de practică a Securităţii era prin ea însăşi o practică în contradicţie flagrantă cu principiile democratice, arată recurentul.

Instanţa fondului în motivarea sentinţei nu a reţinut motivaţia politică a urmăririi informative, însă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind caracterul măsurilor luate de către intimatul-pârât care au condus în mod cert la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Diversitatea măsurilor dispuse de intimatul-pârât (asumate prin scriitură olografă), demonstrează intruziunea în viaţa privată a persoanei urmărite prin aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, toate acestea infirmă motivarea primei instanţe şi demonstrează interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului care a dispus dirijarea reţelei informative, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

4. Apărările formulate de intimată

Intimatul A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, reţinând în esenţă, că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la desfăşurarea unor activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ci pârâtul "şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu faţă de un cetăţean străin cu privire la care existau suspiciuni de spionaj" iar "împrejurarea că,în ele însele aceste acţiuni au afectat viaţa privată a persoanei urmărite este firească în acest context, însă măsurile dispuse şi realizate de pârât nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit.".

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Procedând la propria analiză, în limitele legale menţionate, instanţa de control judiciar constată că este incident motivul de nelegalitate invocat, soluţia primei instanţe fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

O analiză a textului legal în discuţie demonstrează că este irelevant pentru stabilirea calităţii de lucrător al securităţii distincţia creată de intimatul-pârât între ofiţerii de informaţii şi ofiţerii de cercetare penală în cadrul organelor de securitate. Esenţială pentru stabilirea acestei calităţi este ca persoana evaluată din acest punct de vedere, să aibă calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii, indiferent de atribuţiile concrete în cadrul acestei instituţii, iar în privinţa intimatului-pârât este necontestat că în perioada de referinţă analizată (anul 1985-1986) avea gradul de locotenent major, în cadrul Direcţiei 3, Serviciul 2, contraspionaj german.

În îndeplinirea acestor atribuţii specifice, instanţa de fond a reţinut că, pârâtul a participat activ la supravegherea informativă a titularei dosarului de fond informativ nr. x (cotă CNSAS), cetăţean german şi translator la Ambasada Germaniei.

Înalta Curte nu împătăşeşte această opinie având în vedere că, în calitate de locotenent major intimatul-pârât a activat în cadrul Direcţiei 3, Serviciul 2, contraspionaj german, a participal la instrumentarea dosarului antemenţionat, a semnat olograf notele informative din 16.10.1986 în cuprinsul căreia se arată că "D., translator la ambasada RFG din Bucureşti se află în atenţia 321/JL. În discuţiile purtate cu informatoarea, aceasta a mai afirmat că aceste vizite ale lui D.. la ea în birou au început cam după ce B. fusese chemată de câteva ori de E. şi F. în legătură cu o ceartă care s-a iscat între informatoare şi G.. S-ar putea ca H. să încerce să o cultive pe B. pentru a o exploata, încercând să afle unele date despre cei doi diplomaţi sau despre alţi salariaţi români.

De menţionat faptul că înainte de a fi angajată B. la ambasadă, filajul a surprins-o pe H. formând un nr. de telefon al informatoarei. ...";

Nota informativă din 01.11.1986 în cuprinsul căreia se arată că "Informatoarea a fost instruită să cultive în continuare relaţia cu H., încercând o apropiere faţă de aceasta. Cele relatate în notă se confirmă prin nota T.O. (tehnică operativă) I. din 18.10.1986";

Raportul din 02.03.1985 în care se consemnează: "În ziua de 02.03.1985, informatorul J. a semnalat următoarele aspecte: Săptămăna acesta a sosit mobila pentru d-na H.. De asemenea, i-a venit şi maşina….".În considerarea aceleiaşi propuneri, intimatul-pârât a dirijat şi instruit sursele "B.", "C." şi "J." din legătura personală a titularei dosarului, astfel cum rezultă din notelor informative furnizate de aceste surse.

Înalta Curte constată că activităţile de supraveghere, urmărire s-au desfăşurat în perioada 1985-1986, context în care în mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că pârâtul, "în calitatea sa de ofiţer de contraspionaj a desfăşurat acţiuni normale faţă de un angajat al unei alte ambasade care mai avusese aceasta calitate anterior şi faţă de care exista suspiciunea de spionaj, suspiciune întărită de legaturile persoanei urmărite cu ataşatii militari ai ambasadei respective.

Conduita pârâtului este de prudenţă faţă de persoana urmarită şi instrucţiunile date de acesta celor cu care a colaborat, B. si C., se centrează pe raporturile de serviciu şi pe analiza comportamentală a persoanei urmărite din perspectiva suspiciunii că aceasta desfăşura activităţi de spionaj.".

Concluzionând, Înalta Curte constată că, simpla obţinere şi mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Or, în cauza dedusă judecăţii, nu prezintă relevanţă dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de către intimatul-pârât au determinat sau nu îngreunarea situaţiei persoanei urmărite, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimatul-reclamant, în viaţa privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Prin urmare, toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, respectiv faptul că intimatul-pârât a participat în mod activ în cazul numitei H. la supravegherea, urmărirea şi asumarea măsurilor efectuate în cadrul urmăririi informative, demonstrează caracterul profund abuziv al acţiunilor desfăşurate de organele de securitate, cu participarea directă a intimatului-pârât, apte prin efectul lor de a limita şi afecta nejustificat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertate de exprimare şi conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că intimatul-pârât nu se poate apăra invocând natura activităţii desfăşurate în baza raporturilor de serviciu, respectiv "în fişa postului ofiţerul A. cu atribuşii de contraspionaj german, prioritate erau identificarea tuturor vulnerabilităţilor precum şi verificarea şi clarificarea suspiciunilor pentru prevenirea producerii de prejudicii securităţii naţionale.", dosar recurs, sau că "În concluzie, activitatea desfăşurată de pârât prin obţinerea şi adnotarea materialelor informative în 1985-1986 nu reprezintă îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv intervenţia în viaţa privată, ci măsuri de prevenire luate în cadrul activităţii de contraspionaj, …".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere reglementarea convenţională şi constituţională a dreptului la viaţă privată şi a dreptului la exprimare, în vigoare la momentul evenimentelor, norme pe care intimatul-pârât în calitatea pe care o avea şi de care se prevalează în apărare, trebuia să le dea eficienţă, în sensul garantării şi respectării în concret a celor două drepturi fundamentale ale omului.

Prin urmare, activităţile desfăşurate de intimatul-pârât în calitate de locotenent major în cadrul Direcţiei 3 se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi în consecinţă se va constata calitatea acestuia de lucrător al securităţii.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite cererea dedusă judecăţii şi va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 15 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.