Suspension of execution of ex officio tax assessments: illegality of notification to judicial administrator and imminent damage due to insolvency

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 179/04.08.2020, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea acestei şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014 şi nr. x/04.12.2014 şi nr. y/30.03.2015.

Totodată a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, Deciziei de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 şi a Deciziei de impunere din oficiu nr. 559-SDB/30.03.2015 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a acestor acte.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin încheierea din data de 2 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L. (in procedură de insolvenţă) în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

A dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, Deciziei de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014, Deciziei de impunere din oficiu nr. 559-SDB/30.03.2015 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a acestor acte, ce face obiectul dosarului x/2021

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin recursul declarat, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea recursului pârâta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, actele administrative atacate se bucură de prezumţia de legalitate, fiind emise în conformitate cu reglementările naţionale şi comunitare.

Arată recurenta că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat instanţa de fond reţinând în mod greşit nelegalitatea comunicării actelor suspendate întrucât potrivit extrasului ONRC nr. x/03.08.2020 data expirării dovezii de sediu a societăţii a fost 04.12.2014, societatea fiind radiată începând cu data de 10.03.2015.

Reclamanta cu avea niciun interes să solicite suspendarea deciziilor antemenţionate întrucât raportat la împrejurările cauzei aceste decizii erau suspendate de drept.

Totodată, în ceea ce priveşte dovada pagubei iminente măsurile de executare silite începute de către organul fiscal competent datorită stării societăţii în cadrul dosarului de insolvenţă nr. x/2014/a3 erau suspendate de drept la data deschiderii procedurii, astfel că organul fiscal nu putea ignora prevederile legii insolvenţei şi să continue executarea silită.

Aşadar, în analiza pagubei iminente, instanţa de fond a ignorat faptul că reclamanta nu a probat această pagubă ci s-a limitat la simple afirmaţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator judiciar B. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Prin recursul declarat pârâta a expus considerentele prin care a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond, care se circumscriu motivelor de legalitate invocate, apte de a permite instanţei de control judiciar a realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Prin urmare, excepţia nulităţii recursului pârâtei se dovedeşte a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Analizând recursul declarat în raport cu aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, Curtea reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimatul-reclamant sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond, la analiza sumară a actului atacat, faptul că prin decizia nr. 3305/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit că deciziile de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014, nr. y/30.03.2015 au fost nelegal comunicate reclamantei la o adresă incompletă, respectiv administratorului judiciar care nu avea drept de reprezentare, fiind încălcate prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003.

Cum înştiinţările privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale ce au stat la baza emiterii acestor decizii de impunere au fost comunicate la aceleaşi adrese şi în aceeaşi manieră ca deciziile de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, nr. x/04.12.2014, nr. y/30.03.2015, concluzia asupra legalităţii respectivelor comunicări nu poate fi diferită de cea la care a ajuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 3305/2020, consecinţa fiind aceea că este îndeplinită în cauză cerinţa cazului bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Însă, în speţa supusă judecăţii, elementele furnizate instanţei de către reclamantă dovedesc vătămarea în condiţiile în care recurenta - pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin dispoziţiile legale antereferite, astfel încât să-i ofere posibilitatea reală acesteia de a lua la cunoştinţă despre măsurile dispuse în privinţa conduitei sale fiscale.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1779 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MFP-ANF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, MFP-ANAF-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, MFP-ANAF-Administraţia Judeţeană a Finaţelor Publice Ilfov-Serviciul fiscal Orăşenesc Bragadiru prin DGRFP Bucureşti şi au fost anulate Decizia nr. 179/04.08.2020, precum şi Decizia de impunere din oficiu nr. x/03.12.2014, Decizia de impunere din oficiu nr. x/04.12.2014 şi Decizia de impunere din oficiu nr. 559-SDB/30.03.2015.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, fiind atacată cu recurs, soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ dedus judecăţii, făcând de prisos analiza celorlalte susţineri ale recurentei-pârâte cu privire la dovedirea cerinţei cazului bine justificat.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Condiţia pagubei iminente presupune însă producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanţei de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, că, raportat la posibilitatea intrării societăţii în faliment ca urmare a executării sumelor stabilite în respectivele decizii, despre care susţine că nu au fost corect stabilite.

Înalta Curte reţine şi că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actele administrative contestate asupra reclamantei, nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator judiciar B..

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din data de 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.